Amintirile mi se învălmăşesc în cap, apar doar nişte sublinieri evidente, dar detaliile se pierd în ceaţa anilor.
Varicela mea, acum 30 de ani: în casă, cu tata (mama trebuia să meargă la serviciu, dar tata îşi lucra pozele în laboratorul de-acasă), îmi amintesc că mi-a întins un pat pliant "ca la grădiniţă" în sufragerie, unde am zăcut toată perioada de convalescenţă, pe timpul zilei. Nu mai ştiu cât a fost perioada... Dar ştiu că eram plină de mixtură pe tot corpul, albă ca un om de zăpadă, că mă durea şi în gură şi mâncam mai nimic, că îmi ardeau ochii de febră, că alunecam din somn în trezie şi invers întruna...
Şi că a trecut! Acum sunt imună şi pot să-mi îngrijesc copiii fără teama de complicaţii dacă mă molipsesc.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c... -
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
Sa speram ca ai tai copii o sa faca o forma mai usoara si nu o sa treaca prin toate chinurile!
ReplyDelete