Nu e păcăleală de 1 aprilie!

Mulţumesc, hoţule anonim, vandalule, care poate, zic doar poate, o să-ţi cumperi o doză de drog din vânzarea detectorului de radar pe care l-ai furat din maşina noastră! Pentru ce îţi mulţumesc? Păi să vedem:

- Pentru că am avut ocazia să mă conversez cu 112 (povestit, prima rundă), cu operatoarea de la secţie când am primit legătura (povestit, runda doi), cu echipajul trimis la faţa locului (povestit, runda trei, dar ei au "constatat", acesta e rolul poliţiei din România: să constate. Şi pe urmă a trebuit să aştepte şi agentul cu noi să vină echipa operativă, pentru că avea "de închis o fişă!" Săracul, aproape că mi-e milă de el că a trebuit să se deplaseze şi să scrie o fişă! Sau de impozitele care se duc din munca mea, pe salariul lui? Că nu mai ştiu clar!
Povestit echipei operative - runda patru. De fapt, stat la taclale cu Cel-Care-Fuma, căci colegul era ocupat să ne dea cu cârmâz negru prin maşină în căutare de amprente (de unde o fi ştiind care sunt ale noastre şi care ale hoţului, nu m-am prins). De la criminalist am mai învăţat câteva trucuri şi şpiluri, printre care să nu mai mergem la asigurare, că dacă avem şi franciză plătim mai mult decât face, pierdem şi timp etc. Se ştia cu tot cartierul, bag seamă că fiecare a fost victimă a delicvenţilor de vreun fel, la un moment dat.

- Pentru că mi-ai dat ocazia să mă bucur că nu a fost mai rău. Unui vecin câteva maşini mai încolo i-au luat laptopul din portbagaj. În fond, un geam spart la maşină, un pic de mizerie (chiar trebuia să te urci cu noroi pe picioare pe scaune? şi ce-ai avut cu scaunele copiilor de le-ai răsturnat aşa cu ură?) e mult mai bine decât să ne fi furat ceva mai de valoare sau chiar maşina cu totul! Pe bune, chiar ajungi să apreciezi ce ai şi ce ai fi putut să pierzi în momente d-astea!

- Pentru că n-am rămas în Ungaria, cum am fi putut, când am fi putut. Unui amic român care lucra la Budapesta chiar i-au furat maşina cu totul din parcarea firmei internaţionale la care lucra).

- Pentru că, totuşi, dacă tot ai răscolit chiar şi sub scaune, am găsit şi eu astfel şoseta pierdută acum vreo lună de Roxi şi nişte piese de puzzle, cu care se joacă fetele la drumurile lungi.

- Pentru că fix în zi de grevă spontană la RATB, am făcut drumul până la secţia de poliţie pe jos, aşa că am avut ocazia să mai fac şi eu mişcare, căci varicela Roxanei a avut şi efecte secundare: după o săptămână de stat în casă, mă simţeam cam anchilozată, iar cântarul nu mai ţine cu mine! (deşi, sincer, aş fi preferat motive mai fericite de plimbare, nu la secţie).

- Pentru că la secţia de poliţie, unde am depus plângerea, nu am căzut cu scaunul cu fundul desfundat pe care am fost poftită să iau loc - nu, nu, nu era cel mai rău scaun, era poate cel mai bun de-acolo. Oricum, mai bun decât faptul că am scris cu pixul din poşetă, căci nu au aşa ceva (chiar m-am mirat că aveau coli de scris), mai bun decât aspectul general al biroului, al etajului, al secţiei, al oamenilor...

- Pentru că... de fapt, pot să zic: noi să fim sănătoşi! Dacă tu chiar aveai nevoie de satisfacţia de a sparge un geam, de a face mizerie şi a găsi aproape nimic, atunci mă bucur şi eu pentru tine! Sper că eşti fericit şi stai potolit! La puşcărie înţeleg că oricum nu-s şanse să ajungi, că dacă, şi numai dacă, te prinde cineva în flagrant, atunci eşti bun de plată, şi oricum, faptele tale sunt "găinării" pentru procurori, nu se deranjează pentru d-astea.

Şi mă opresc aici cu mulţumirile, că s-ar putea să mă creadă omu'.

PS: Evident că nu-mi imaginez că citeşte blogul meu! Folosirea persoanei a doua e doar chestie de retorică, v-aţi prins.