Somnul naşte oameni odihniţi. Nesomnul... mă arată cu degetul pe mine.
Ce-o fi cu insomnia asta? Nu-mi amintesc să fi avut aşa ceva, chiar cu atâtea ore nocturne de veghe, de mult sau chiar deloc!
Ştiu! O fi de la cafeaua de slăbit - o prostie, dacă mă întrebaţi pe mine, de la Yves Roches, pe numele ei Svelta (sau Zvelta? cu consoana siflantă surdă sau sonoră? cred că de oboseală mi se trage, încep să asemuiesc noaptea asta cu cele din sesiune, în care învăţam pentru morfologie istorică greacă veche, şi mi se deşteaptă amintiri privind şi conţinutul cursurilor!). Cred că dacă mai am câteva nopţi ca asta mă fac zveltă de tot!
M-am obişnuit cu cafeaua mea tip "fără", ştiţi cum e? Fără cofeină, fără zahăr ci cu îndulcitor, fără lactoză la laptele praf. E super! Şi poţi să bei d-astea până nu mai poţi. Ei, ieri după-amiază - de fapt, alaltăieri, că deja azi e mâine - am băut o Zveltă d-asta. Noaptea - insomnie. Dar mai moderată, am adormit pe la 2 şi m-am trezit în zori, când au început să cânte... copiii din bătătură. Sâmbătă după somnul de prânz al celorlalţi - că i-am adormit, rând pe rând, pe toţi, numai mie îmi picau ochii în gură de somn, dar nu am reuşit să adorm - zic, mai beau o Zveltă. Iar seara târziu, abia cu o doză de Twinkle-Twinkle de la Ilinca, cu ea lângă mine în pat, mă mângâia pe faţă, am reuşit să adorm cele 2 ore de... frumuseţea lucrurilor.
Şi pe prospect scrie să bei 2-3 pe zi. O fi vorba de zi lumină, zi stelară, nu ştiu de care, că dacă la 1 pe zi stai treaz 22 de ore din 24, la 2-3 pe zi cred că poţi să te angajezi full-time, non-stop time la orice corporaţie, angajatul ideal, munceşte zi şi noapte, fără pauză, doar cu Zvelte combustibil.
Nu, că de dormit, dormii eu. Aşa... ca de pe la 11 aseara până la frisoanele care m-au apucat pe la 1. De se zdruncina patul! Le-am calmat cu o aspirină şi m-am pus pe aşteptat Moş Ene. Nu vrea. Nu vrea să vină şi pace!
Vin gânduri, vin amintiri, vin... reflecţii rutiere, religioase, ofticoase, numai somnul nu!
Şi după ce am numărat mental toate oile lui Becali, toţi câinii din cartier, şi p-ăia în lesă şi comunitari, după ce am văzut un film de duzină pe HBO şi am auzit chiote de pe la un bairam prin vecini, m-am gândit să scriu ceva, mai trece timpul...
Şi iaca, e ora 6. Înc-un pic mai am de suferit, că acuşi se trezesc cei prunci gălăgioşi şi degrabă plimbăcioşi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c... -
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
Povestea soricelului
ReplyDeleteUn şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
-Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul… Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.
Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:
-E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
-Domnule Şoarece, văd bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă. Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.
Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
-E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
-Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.
Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
-E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
-Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.
Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.
În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot … Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel.
Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos.
Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, dar când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.
Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.
Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.
Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi şi muri la scurt timp.
La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.
Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.
Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte: Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc. Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii.
Poveste preluata de pe http://www.psihohipnoza.ro