Întrebări de copii

Ce credeţi că mă întreabă Roxana azi, la duşul (comun, toate trei într-o cabină, ca să câştigăm timp şi să nu contribuim la aglomeraţie) de după bazin?
- Mami, la ce folosesc ţâţele?
Eu făceam 13-14, aş fi ocolit întrebarea, dar îmi cunosc bine marfa, ştiu că nu aş fi scăpat cu: "lasă prostiile şi spală-te!" Plus că nici nu cred că e o prostie, fiecare întrebare a copiilor vine de undeva, dintr-o curiozitate naturală şi normală. Aşa că am ticluit cel mai natural şi normal răspuns la care m-am putut gândi "under the circumstances", mai ales că din cabinele de duş cred că se aude afară, în vestiarul plin de femei. Aşa că o bag p-aia cu:
- Păi ştii, când creşti mare şi devii mămică, în sâni se produce lapte cu care poţi să-ţi hrăneşti copilaşii, aşa cum v-am hrănit şi eu pe voi.  (ce-i drept, ai mei sâni m-au cam trădat şi n-am putut să le ofer licoarea magică decât câte şase luni fiecărui copil din dotare, poate că d-aia nici nu-şi amintesc!)
Zâmbet de mare mulţumire lăţit pe faţa mea. I-am dat un răspuns corect şi complet, gândeam!
Da' de unde! Fata continuă:
- Nu, mami. Asta ştiu deja, mi-ai mai spus (da, ştiam că i-am mai spus, dar repetitio est mater studiorum, n'est pas?). La altceva mai folosesc?
Eu, deja super-încurcată, bălmăjesc:
- Păi... nu! Doar atât.
- Aaaa, păi atunci...
Şi prind momentul din zbor ca să schimb vorba. Adică, ce-ar mai fi trebuit să-i spun, ziceţi şi voi? :)

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone