(Iubeşte-mă) ca pe tine însuţi!

Ca în fiecare seară, şi aseară am mers la culcare cu alinturile de rigoare: te iubesc, noapte bună, somn uşor, şi-un pupic pe obrăjor - cum recită Roxi, şi-şi ia pupicul. Ilinca se mai pisiceşte puţin şi-mi zice:

- Mami, eu îl iubesc pe tati, pe Losana (=Roxana), pe tine şi pe mine mă iubesc! - şi râde şugubeaţă.

Iar eu mă duc cu gândul la cele afirmate de Gerard Leleu în "La fidelite & le couple", publicată de Editura Trei în româneşte sub titlul "Cum să fim fericiţi în cuplu. Între fidelitate şi infidelitate". Nu sunt neapărat un fan al cărţilor care te învaţă "Cum să... " orice. Asta ar fi un fel de "Fidelitatea pentru dummies".
Whatever, să revenim. Autorul spune la un moment dat (şi încă n-am terminat cartea):

Părinţii ... "sunt şi aceia care nu pot iubi pentru că nu se iubesc pe ei înşişi, copilul care a fost odată fiecare dintre ei nefiind nici el iubit; ei nu pot decât să proiecteze asupra propriului lor copil lipsa de apreciere de care ei înşişi au avut parte."

Aşa că, prin deducţie logică, ajung la concluzia că e bine, pentru sănătatea emoţională a copilului meu, că se iubeşte pe sine însăşi. Aşa că am încheiat discuţia cu alţi pupici de noapte bună!

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone