Poveşti de coşmar

Acum vreo trei-patru ani, Roxi a suferit întâlnirea pe viu, "live encounter", cu capra cu trei iezi. Mă rog, nu avea şi iezi capra, avea însă vreo zece surate pe lângă ea, başca nişte ţapi. Eram în curtea unei mătuşi la ţară şi trebuia să treacă nişte capre pe acolo, în drumul lor. Noi am intrat repede în casă, dar ne-am aruncat ochii pe fereastră şi chiar am ieşit în prag să le vedem, să înveţe copilu’ cum arată o capră, dacă tot avem norocul să putem vedea la ţară una, în mediul ei natural, iar nu la grădina zoologică sau la ferma animalelor de vizitat, ca mulţi alţi copii „de oraş” – adică urbani.

Cele mai multe coşmaruri de copil ale Roxanei după ziua cu pricina au conţinut o capră.
„Mami, pot să dorm cu tine, că am visat capra?”  sau „Vine capra să mă ia dacă nu mănânc tot ? / nu dorm după-amiază? / nu mă port frumos cu sora mea?”

Azi noapte Ilinca a venit la mine plâgând că a venit un pitic la ea, s-a aşezat pe patul ei şi o privea dormind. Şi nu e prima oară când apare acel pitic lângă patul ei şi nu o lasă să doarmă.

Oare, după ce-mi spune chestia asta de şapte ori, o să vină şi Albă ca zăpada?
Şi nici nu au mai ascultat sau văzut poveştile acestea în ultima vreme! Şi nici altele, mai "înfricoşătoare" ca astea!

Asta, ca să vă povestesc despre visele copiilor mei, că doar n-oţi vrea să auziţi că unii spărgeau uşa mea de la intrare cu toporul în visul meu de ieri noapte, sau cum alergam eu după o ambulanţă în visul de azi-noapte... nu?

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Odiseea popririi pe cont... și morala din fabule

Sorcova vesela - the new milestone