Urban sacs

De la liceul Mihai Viteazul, intru pe Matei Voievod ca să ajung la Vatra Luminoasă.  Pe banda mea de mers unii cu nişte picamăre, găureau şoseaua să repare ceva... sub ea. Fac slalom, la nici 100 de metri mai încolo alţii, pe banda cealaltă de mers. Las maşinile care vin din faţă să facă slalom. Mai merg un pic, din nou alţii, pe banda mea. Şi tot aşa, de vreo 4-5 ori. Vorbesc singură în maşină: bine că am dat proba de jaloane la poligon! Dar aia parcă nu era pe şosea, printre alte maşini şi troleibuze!?!

Ajung pe Mihai Bravu. Trece o salvare cu sirene absolut asurzitoare! Mai merg puţin, dau să parchez, prima bandă e ocupată de ... da, fireşte, alte lucrări, parcă de la Apa Nova ăştia - la cei de dinainte nu m-am uitat ce le scrie în frunte. După ce rezolv treaba, vreau să o iau pe o străduţă laterală, dar e închisă pentru că... ei bine, da, se lucrează! Un noroi înfiorător, de zici că a plouat zece zile doar în gropile acelea! Desfundătură! Ocolesc, în urletele altor sirene de salvări, care se aud de la bulevard.

Pe Iancului se ridică maşini. Sculele uriaşe de la Supercom blochează drumul mai mult timp şi mai grav decât maşinile parcate "neregulamentar". Tramvaiul s-a oprit pe şine, nu poate avansa. Călătorii impacientaţi înjură la geamuri. La adăpostul anonimatului autorilor, se aud claxoane acompaniate pe alocuri de "... rea-ţi ai dracului cu jaful vostru la drumul mare! Şi cu cine v-a votat!"


Parchez şi fug să mă claustrez în casă! Aş fugi mai degrabă într-un sat de munte, pe o pajişte cu iarbă şi flori, într-un sat de pescari... Nu ştiu unde! Dar oraşul ăsta mă sugrumă şi mă surzeşte, încep să am o problemă cu el, şi nu vreau să-i declar război. Oricum el arată ca după război, totul e un şanţ uriaş, toate străzile sunt pline de gropi, totul se strică şi se repară, totul se rupe, totul e varză! Ocoleşti o stradă, pentru că ieri ai văzut că se lucrează acolo, dai de ambuteiaj pe alta. Ocoleşti o lucrare Radet, dai de una Distrigaz. Scapi de gălăgia maximă de pe bulevardul principal - na, stai la bulevard secundar -, te omoară de nervi vecinii care renovează şi sparg şanţuri prin casă la ora 3 după-amiază, sau cei care aruncă dejecţii pe fereastră şi acestea se prind în pomii de la fereastra ta, sau cei care spală balconul de 15 ori într-o zi, cu zoaie care ţi se scurg pe geam, sau cei care hrănesc pisicile cartierului cu împuţiciuni sub balconul tău...

Sau poate am eu o zi proastă? Ştiu, Bucureştiul înseamnă şi Ateneu, teatru, Muzee de artă, săli de gimnastică, bazine de înot, prieteni, parcuri, fântâni... Doar că (uneori) nu mai am nervi / ochi şi pentru ele!

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone