De ce dormim?


Stăteam ieri şi mă gândeam ce invenţie mai e şi asta cu somnul? Şi la o analiză şi o dare de seamă, iese că de când mă ştiu, somnul e o problemă pentru mine!
foto: http://library.thinkquest.org/08aug/01036/Sleep.html
- Mai întâi, povesteşte mama că bebeluş fiind, nu prea dormeam nopţile şi ţineam morţiş să stea şi toată casa trează odată cu mine.
- Pe la vârsta cititului, nu vroiam să dorm la prânz, dar găsisem soluţia: îmi ascundeam o carte sub pernă şi, în vreme ce toţi verişorii care ne adunam vara la ţară sforăiau, eu îmi vedeam de citit.
- Când eram om al muncii, aşa aş fi dormit după-amiaza, eventual chiar cu capul pe birou! Şi în concedii chiar dormeam la prânz, mai ales în zilele toride de vară, după plajă şi-un prânz copios.
- Când Roxi avea ceva peste un an iar eu eram însărcinată cu Ilinca, mă lua somnul jucându-mă cu Roxi pe covor, citeam eu că e normală starea aceea de somnolenţă.
- Când s-a născut Ilinca, problemele cu somnul s-au acutizat, căci programul zilnic parcă numai din asta era format: se trezeau dimineaţa, mai târziu ieşeam afară, Roxi se juca în parc, în vreme ce Ilinca trăgea un pui de somn în căruciorul pus la umbră, acasă Roxi ar fi trebuit să doarmă după prânz, însă atunci se trezea Ilinca, şi era un întreg circ (de care nu mă mândresc deloc, căci cam atunci cred că am început şi eu să cedez nervos). După amiaza, dormită sau nu de către Roxi, dar eu varză de oboseală de încercările infinite să le liniştesc când pe una, când pe alta, să le fac programul propriu fiecărei vârste, ieşeam iar afară, Ilinca dormea din nou în cărucior şi Roxi se juca. Seara era mai uşor, căci se culcau la o oră distanţă una de alta, iar noaptea, cu mici excepţii motivate, chiar dormeau. Şi eu la fel.
- Când au ajuns la un "numitor comun" cu somnul, adică dormeau cam în acealaşi timp, a fost muuult mai uşor pentru mine! Am câştigat câteva (1-2) ore în fiecare zi pentru treburi casnice sau chiar dormit, la rândul meu.
foto: http://www.stiintific.net/sleep-memory-somnul-creeaza-memoria/
- Ieri m-au luat gândurile astea "somnoroase" când am constatat că Roxi e într-un fel de blocaj cu somnul, din nou a refuzat să se culce la prânz, de parcă i-ar fi frică de somn. Fireşte că nu m-a lăsat nici pe mine să mă odihnesc puţin, ci am stat cu ea să-i fac "program artistic". În timpul ăsta, Ilinca a dormit mai bine de trei ore, după care m-a luat la tura de seară.
Şi acum, de ce m-oi fi trezit la 5 dimineaţa şi nu mai pot adormi la loc? Hmm!

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone