Când puii îşi iau zborul din cuib


copyright: stefania n.
Roxi e în tabără la Moeciu. Am dus-o la autocar duminică dimineaţa. De data asta, e cu doamna educatoare şi colegi din grădiniţa ei.

Dimineaţă eu m-am trezit greu de tot, aproape că nu ştiam ce ţiuie când a sunat ceasul trezirea, pentru că după ce am venit sâmbătă târziu din vacanţa în Deltă, am pregătit mâncare, bagaj, baie, sandviciuri şi m-am culcat într-un târziu, am mai tras peste noapte şi două reprize de vomă şi apoi spălat pe jos cu Ilinca, dar asta e o altă discuţie care n-are relevanţă aici.

Însă deşi era ora 7 dimineaţa, Roxi a apărut extaziată din camera ei, cu un zâmbet pe toată faţa:
- Maaaamiii, ştii ce fericită sunt!!
- De ce, Roxi? (credeam că iar a visat-o pe Ariel, sau că ea însăşi e o sirenă, s-a mai întâmplat).
- Pentru că merg în tabăra de vară la Moeciu!

Cu inima ruptă de pasăre al cărui pui se pregăteşte să-şi ia zborul din cuib, mă luptam pe de o parte cu somnul, dar mult mai tare pe de altă parte cu două sentimente contradictorii. Unu: e mai puţin dependentă de mine, oare? De ce se bucură că pleacă de acasă, de la noi? Ce i-am făcut? Doi: e bine că puiul meu devine independent, e deja a treia tabără, şi mereu i-a plăcut, mereu a demonstrat că pot avea încredere în ea, nu şi-a pierdut lucrurile, a fost sau a devenit responsabilă şi începe să fie un mic adult în devenire.

Fireşte că sunt destul de raţională ca să învingă acest al treilea lucru!
Şi iaca o poză trimisă ieri din tabără, aşa-i că pare fericită?

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone