Iată-mă-s şi gospodină!


Dulceaţă de caise, prima rundă
Neam de neamul meu, dacă mi-ar fi spus cineva că o să fac eu dulceaţă, eu care nu suportam măcar ideea, i-aş fi râs în nas. Adică, ce, nu e dulceaţă la supermarket? Nu-s vinete turceşti tot anul în galantare? Nu e suc de roşii, bulion, nu-s roşii decojite, nu e aia, nu e ailaltă? De ce să munceşti vara, când poţi oricum să ai iarna?  S-a dus vremea carului iarna şi a saniei vara - aşa gândeam.

Ei, asta doar până mi-au ras astă iarnă copiii şi soţul (mă rog, şi eu am ajutat) toate rezervele strategice de dulceaţă căpătată mai mult cu forţa de la mama anii trecuţi. Ştiţi modelul, "hai, mamă, ia-o şi pe asta, şi p-asta, că e bună, mamă, pune-o acolo, în cămară, că nu se ştie, e iarna lungă!" Preferata lor e cea de caise, dar după ce s-a terminat, a mers şi de căpşuni, vişine, prune, mere.

Şi-apoi, ce ştiu eu ce fel de fructe bagă ăia de la supermarket în dulceţuri? Am auzit că pun doar stricăciuni şi multe aditive alimentare, să le ia aromele rele şi să le dea aspect şi arome plăcute.
Bunătăţi de la mămica

Aşa că, ce nu fac eu pentru fericirea culinară a familiei mele? Fac şi dulceaţă de caise. Săptămâna trecută am făcut o rundă, iar azi am trecut iar pe la Obor, era ultima strigare la caisele de dulceaţă, cred că-s pe ducă, aşa că am mai luat de-o porţie.

Rezultatul celor precedente se vede parţial în poză. Aaa, am pus eticheta invers? Păi ce dovadă mai bună vroiaţi că m-a ajutat şi Ilinca la lipit etichete! :)

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone