Posts

Showing posts from 2017

Reţetă de sezon: quiche cu spanac

Image
Mi s-au legat lucrurile strună: ieri am ajuns repede la Ikea (l-am bătut pe waze!), am luat (printre altele) un suport pentru cartea de bucate, pe seară am ajuns la Obor taman înainte de închidere şi am mai găsit un singur provider de spanac care nu plecase încă şi de la care am luat un snop, iar azi am făcut plimbarea pe jos (recomandată de medic) la Cora, după brânză de vaci şi şuncă Serrano. În plus, aveam cartea de reţete de quiche-uri şi tarte (deja cumpărată de ceva vreme de la Lidl, dar asta de azi e totuşi prima pe care o fac din acea carte), şi am mai găsit şi ceva timp şi chef de bucătăreală! Deci n-aveam nicio scuză să nu mă apuc de treabă! :)

Aşa că hai să vă spun cum am făcut eu pentru prima oară-n viaţă QUICHE CU SPANAC

Ingrediente pentru 12 porţii (12 felii, la tavă rotundă de 26 cm diametru, dar a mea cred că e mai mică, nu am măsurat-o, dar "ochiometric" pare mai mică) - şi modificările pe care le-am adus eu reţetei, după cum mi-e obiceiul:


- 4 foi de foitaj …

Nici o pregătire pentru Paşti! Citesc despre copilăria mea!

Image
Ceva de genul ăsta scriam pe Facebook înainte de Paşti, dornică să împărtăşesc tuturor celor din lista mea bucuria pe care mi-o oferea cititul ăsta. Mă apucasem de citit nou-apăruta, caldă-caldă, cartea Marei Wagner, "În spatele blocului", dintr-un impuls prietenesc: o cunosc pe Mara din întâlnirile puţine offline şi mai multe online, din "blogăreală". Îmi place cum scrie pe blog, rezonez cu ea în multe privinţe, şi mai e şi tăuraş ca mine! :) Când a anunţat că a dat o fugă la librărie să semneze câteva exemplare din carte, l-am trimis pe soţul afla întâmpător prin zonă să-mi cumpere un astfel de exemplar, iar vânzătoarea i-a zis că era cât pe ce s-o prindă pe autoare, "aaacum a plecat, domnu!"

Odată ce m-am apucat să frunzăresc cartea, nu am mai putut să o las din mână! Ăsta este, cred eu, talentul sciitoricesc al Marei: te subjugă total, te forţează să citeşti mai departe. Mara scrie simplu şi frumos, ca şi cum ţi-ar povesti... taman propriile tale ami…

Găinării... de azi şi de demult

Image
Mare bucurie mare: azi a revenit femeia care mă ajută la curăţenie! #Doamne-ajută, #noroc că-s răbdătoare, #a trecut Paştele, #mi-am făcut destul curăţenie singură... Şi ce alte haştaguri mai doriţi. :)


Şi la un moment dat, mă cheamă sus, la etaj, în camera uneia dintre fete - cu vedere, de pe fereastră, în curtea vecinilor - şi-mi zice:
- Măi, vecinul ăsta al vostru e nebun? Uite ce a făcut, şi cred că mai face o dată, să vezi şi tu: a luat o găină din coteţ şi o bagă în butoiul ăla cu apă!
- Da, o descloceşte.
- Ce???

Şiiii..... din nou tehnica aia cinematografică, când din mare cum eşti, ajungi mic-mic, de numai câţiva ani, în curtea bunicilor de la ţară! Şi acolo, mamaia ia găina din coteţ de-o aripă, unde asta, are n-are treabă, stă pe cuibar toată ziua, şi-o bagă într-o găleată cu apă. Pe urmă o ia de-acolo şi-o azvârle-n poiată, laolaltă cu suratele ei, şi mă pune pe mine, copil, să închid uşa coteţului "ca să nu mai vină spurcata asta".
- Da' ce-are, mamaie, de c…

Despre munca (mea) de traducător (literar)

Image
Facebook mi-a amintit că anul trecut pe vremea asta, apărea o altă carte cu traducerea semnată de mine. Iar la comentarii, pe lângă multele felicitări, cineva mă întreba a câta carte este. Nu mai ştiu. Nu că ar fi aşa de multe, oricând mă pot duce până la biblioteca unde câte un exemplar din cărţile traduse de mine ocupă, toate, cam un raft. Şi nu e o bibliotecă foaaarte lată, raftul e comprehensibil cu privirea, nu e imens. Dar nu mai ştiu câte sunt pentru că nu am ţinut neapărat socoteala (deşi există pe Blogonovela o listă care le cuprinde pe toate, cred).
Însă recitind asta, întrebarea şi felicitările, m-am trezit pe gânduri - a câta oară! - referitor la munca de traducător.
Evident că-mi place să traduc! Cărţi, filme, articole... Mă simt provocată, la nivel intelectual, pe un palier care în care mă simt confortabil, acela lingvistic. Ba chiar, mă simt mai bine pe lucrări care mă aruncă într-o zonă mai intelectuală, decât cu lucrări de mai joasă... încărcătură intelectuală, să spu…

Nu puteam să mor în 2013!

Mai e puţin şi schimbăm anul şi, aşa cum îi şade bine omului, mi-a venit chef de bilanţ.

Am început anul cu o premieră: după ce ani de zile am dus la pârtie cu săniuţa, ca să vedem schiorii şi pe tati, ba un copil, ba altul, ba am mai băut un vin fiert cu câte un schior mai leneş, ba ţine-mi şi mie schiurile că trebuie să merg la toaletă - anul acesta, în ianuarie, am învăţat să schiez!

În copilărie nu ştiam ce pierd, pentru că nu aveam prieteni schiori, nu mă învârteam în cercurile (selecte) cu copii care merg la schi în tabere sau cu părinţii...
Mai târziu, la vârsta marilor încercări de tot felul, din nou nu am avut schiori în gaşcă. Dar anul ăsta, când şi mezina a ţipat "pârtie" pe sub vizeta căştii de schi, am pus şi eu mâna pe un monitor şi m-am aventurat.

A urmat imediat după aceea o mare cumpănă de sănătate. Din ce am mai citit pe acest subiect de-atunci încoace, am ajuns la concluzia că cineva acolo sus mă (şi ne) iubeşte de n-a vrut să ajung doar o cifră în statist…

Maşina fără şofer - şi un vis la dublu

Image
Acum câteva nopţi, am dormit cu Roxi. Şi la un moment dat m-am trezit. Visasem ceva, şi stăteam aşa, în pat, cu ochii în tavan, şi mă gândeam la vis.

Se făcea că mă urcasem într-un taxi, sau uber... o maşină care ştiam că trebuie să mă ducă unde am eu treabă. Dar fără şofer! Nu exista niciun nene care să mă întrebe dacă mă deranjează fumul de ţigară, sau dacă e geamul prea deschis, sau dacă să schimbe postul de radio... Nimic de genul ăsta. Doar un robot - pe panoul de bord al maşinii, către care trebuia să vorbesc şi să-i spun unde doresc să ajung. În vis nu mă mira acest lucru, era ceva încetăţenit, cunoscut, everybody else was doing it... ca să parafrazez un cântec. Iar maşina a pornit - singură, şi mergea pe şosea - singură. Adică, fără un şofer care să înjure sau să rişte vreo eroare umană. Eu eram pe bancheta din spate, locul pasagerului.

Şi cum stăteam şi rumegam visul, se trezeşte şi Roxi şi-mi zice:
- Mami, ştii ce am visat?
- Nu, mami, ce ai visa?
- Am visat că eram pe un tr…

Din altă viaţă

Azi am fost cu copilu mic la o petrecere, la ziua de naştere a unui coleg de clasă. Şi acolo am cunoscut o doamnă, care de când a intrat a pus ochii pe mine, m-a salutat, eu am răspuns, că pe mine aşa m-a învăţat mama, să fiu politicoasă, dar eram sigură că nici eu n-o ştiu, cum nici ea nu mă ştie pe mine, ci tot aşa, a salutat că a învăţat-o şi pe ea mama ei să fie politicoasă... În fine, aţi prins ideea.
Da, pot să spun că "am cunoscut-o", pentru că nu am recunoscut-o. Ea pe mine, da. Mă ştia hăt, de mult de tot, de pe vremea forumurilor! Într-o altă viaţă, cum ar veni! Nu mai ştiu dacă v-am mai spus, dar înainte să-mi fac eu blog - acela, primul pe care l-am avut prin 2008, şi care se numea Varia, am traversat o epocă a forumurilor de părinţeală: ce mănâncă bebeluşul, ce regurgitează, ce pamperşi folosim şi la ce grădiniţe îi înscriem...
Nu ştiu dacă aţi avut vreodată senzaţia aceea - dar eu m-am simţit pur şi simplu... nu bătrână, ar fi aiurea să spun asta şi complet nead…