Thursday, August 23, 2018

Samothraki, insula caprelor hipsterițe

Tot timpul ăsta cît am studiat eu (și am și uitat între timp) istoria Greciei, limba greacă veche, ghidul turistic despre Grecia, continentală și insulară... mereu am procedat greșit! Nu după carte trebuia, ci la fața locului! :))


Asta am înțeles eu cînd eram în Samothraki. Acolo, între ferryboat și port, capre și plaje cu pietre negre, hipsteri tatuați, muzică de bouzouki și χοριάτικη σαλάτα, bijuterii din alpaca, plaje fără șezlonguri și multă bere locală, cascade și pește de mare... acolo am realizat, poate mai mult ca oriunde în alt loc în Grecia (sau nu, mai am cîteva locuri de suflet), că iubesc țara asta, că n-o să mă satur niciodată de Grecia și că n-o să-mi ajungă o viață să văd toate locurile ei frumoase! :)

Well... chiar pe toate, poate că nu. Dar măcar cîteva.

Trei ani (nu consecutiv, dar orișicît, de trei ori în același loc) am fost la Damouchari, cel din peninsula Pelion, a centaurilor și locul unde s-a filmat o parte din Mamma Mia, filmul, prima parte. Am mai povestit noi cîte ceva de pe-acolo aici și aici și aici.

Vara trecută am ajuns în insula Zakynthos (n-am scris de asta, așa-i? poate i-o veni rîndul într-o bună zi, că e o poveste frumoasă!).

Iar de curînd am revenit din vacanța în insula Samothraki.

Pentru că am promis prietenilor o poveste mai detaliată, mai ales că unii dintre ei se pregătesc pentru o vacanță în Samothraki, pentru că și noi la rîndul nostru am primit multe ponturi și recomandări înainte de plecare, am decis să scriu aici tot ce știu despre Samothraki, din experiența noastră.

Care-i faza cu Samothraki, dom'le?



Faza e că pe insulă sunt 2.000 de locuitori și 100.000 de capre. Am găsit capre pe șosele și pe marginea lor, pe plaje, pe cărările de munte, prin taverne și pe la pensiune. Și chiar și în farfurie, evident, căci carnea de capră e din plin aici și se gătește bine și e bună, pentru cine dorește. Pentru mine a fost o premieră foarte plăcută.

Faza e că plajele sunt "all around the island", cum mi-a spus o doamnă de la "tourist info". Efectiv, șoseaua face un ocol aproape complet - nu chiar complet, nu poți să îi dai roată insulei. Dar te poți opri oriunde vrei, ca să faci plajă. Doar că aproape toate plajele sunt cu pietre, nu stînci, ci niște pietre mari albe, gri și chiar negre. Plajele sunt neamenajate, cu mici excepții unde vei găsi genul de Beach Bar, cîteva șezlonguri cu umbreluțe și un bar. În unele locuri poți folosi șezlongul și umbrela doar pentru contravaloarea unei comenzi de la bar (o bere, o apă, o cafea cu gheață...) - pe plajă la Therma, de exemplu; în alte locuri costă 10 euro pe zi perechea de două șezlonguri și o umbrelă, dar ai inclulse două băuturi în preț - la Pachia Ammos, de exemplu.
Cascada 1

Faza e că pe lîngă plaje și mare, insula Samothraki are și munți, cel mai înalt vîrf fiind vîrful Saos, cu 1600 metri. Pe cărări suitoare de munte dai de cascadele făcute de rîul Fonias (în grecește, "Ucigașul"). La primele două cascade se ajunge relativ ușor (ok, la prima foarte ușor, doar mergi, la a doua urci un pic pe o buză de munte cu priveliște spre mare... awesome view!). Cascadele au format mici lacuri unde se poate face baie, se numesc "vathra" în grecește. În mod uimitor, apa nu este rece în aceste lacuri, dar e adîncă.

Drumul de la Cascada 1 la Cascada 2

Cascada 2


Drumul

Cînd pleci din București, o ții tot spre sud, traversînd Bulgaria și apoi cam o oră de mers și prin Grecia. Portul de unde se ia ferryboat-ul este Alexandroupoli. Trecerea din România în Bulgaria firește, pe la vama  Giurgiu, iar cea din Bulgaria în Grecia prin munți, pe la vama cea (relativ) nouă, Makaza. Înțeleg că uneori poate fi coada la vama aceasta sau chiar aglomerat pe drumul acesta, noi am avut noroc și am trecut foarte repede și la dus și la întors.

Ferryboat


Ca să ajungi pe insula Samothraki depinzi de ferry-boat. Bine, soțu' a mai ajuns acolo, pe la începutul verii, într-o excursie cu un velier, o barcă cu pânze de 9 locuri. Dar nu cred că acest lucru e chiar ușor de făcut cînd mergi cu familia, cu copii și bagaje.

Așadar, trebuie să îți programezi cazarea și statul acolo în funcție de vaporul care te duce și te aduce, de pe continent pe insulă și înapoi. Deși știam asta la nivelul teoretic, evident că noi am greșit și mai întîi am căutat cazarea, și apoi vaporul.

Am rezervat cazarea în perioada disponibilă la pensiunea aleasă (mai jos găsiți și informații despre cazare). La ducere a fost ok, aveam ferryboat la ora 15.00, ora e bună, abia ajungi bine la Alexandroupoli, cît să-ți și tragi sufletul juma de oră. Căci drumul București - Alexandroupoli durează cam 7 ore, depinde și cîte opriri faci.
Dar am avut surpriza ca în ziua în care trebuia să plecăm spre casă, să nu avem decît seara la ora 19.00 ferryboat spre continent, iar trecerea durează mai bine de două ore, ba chiar mai bine de trei ore, cu tot cu îmbarcat mașina, debarcat mașina și ieșit din port. Și nu vroiam să conducem până în România noaptea. Ceea ce ne-a făcut să ne mai luăm o noapte de cazare pe continent, în Alexandropouli, și să plecăm abia a doua zi. (paranteză: am primit recomandarea de cazare de la o grecoaică din Salonic, cazată unde am stat și noi, dar s-a întîmplat ca la recepție la Alexandropouli să vorbim... românește, cu o doamnă care lucra acolo, plecată din Pitești de peste 20 de ani!)

Dar dacă faceți, vorba proverbului, cum zice popa, nu cum face popa, mergeți pe site-ul www.saos.gr, alegeți perioada preferată în funcție de zilele și orele care vă convin la ferry, și puteți face rezervare online chiar acolo, cu plata online și ridicarea biletelor direct din port. Vedeți că orarul vapoarelor diferă în funcție de ziua săptămînii, dar și în funcție de perioadă.

Cazare

Vroiam, ca de obicei cînd mergem în Grecia, să stăm într-un loc mai... tradițional grecesc, cu umbră și mese în curte, cu o gazdă cu care să schimbi o vorbă despre situația socio-economică din Grecia și despre uleiul de măsline. Nu vroiam hotel cu zeci de camere și piscină, nu lux, nu șezlonguri, nu asfalt. Și am găsit o pensiune cu platani și hortensii în curte, cu multă umbră, cu mese și scaune, unde puteam sta seara să jucăm un joc de familie și să bem un șpriț. (Paranteză - noi am fost 2 familii, 4 adulți și 4 copii între 11 și 16 ani, cu boardgame-urile și vinul cu apă minerală de-acasă.)

Printre recomandări aveam și pensiuni mai drăguțe decît asta, dar în plin soare, fără copaci deloc. Sau altele erau deja ocupate de prin martie, cînd am început noi să căutăm. Și chiar am mai zărit din mers cîteva locuri drăguțe.



Noi am stat la pensiunea Tasoula Parselia, în Therma, pe latura de nord a insulei. Este destul de vizitată de români, poate prin prisma comentariilor pozitive de pe Booking, încît o doamnă care se cazează acolo de mulți ani (doamna din Salonic despre care vă spuneam mai sus) învățase deja cîteva expresii în limba română. Recomand pensiunea pentru locație, atmosfera relaxantă, umbră în curte și în casă, gazda extrem de serviabilă și drăguță. În fiecare zi ne mai oferea cîte ceva, ajunsesem să facem ghicitori, azi ce mai găsim în cameră? După tratația de "welcome" de la început, cu smochine din dulceață și apă rece, am mai primit așa: orez cu lapte și scorțișoară într-o dimineață, cafea grecească făcută de ea într-alta, oricum cafea la discreție în bucătărie, un borcan mare, de vreo 3 kg, de măsline pentru fiecare familie, cîteva borcănele de dulcețuri și gemuri locale, din portocale, smochine, nuci verzi și piersici, pepene roșu la frigider pentru cînd venim de la plajă, loukumades (un fel de gogoșele făcute de mama gazdei, Tasoula)... La final i-am cumpărat și niște ulei de măsline din producția proprie!
Camerele nu sunt foarte mari, dacă vă doriți lux, acela nu e locul. Dar sunt comode, paturile mari, un mic balconaș, și această curte foarte primitoare. Și nici nu sunt prea multe plaje în zonă, pentru că Therma, orășelul în care am stat, e unul din locurile de unde se poate urca spre Gria Vathra, una din zonele cu cascade, altele decît cele două despre care am spus mai devreme.

Noi am contactat direct pensiunea prin email și aveau doar 8 nopți libere în acea perioadă, nu 10 cum ne-am fi dorit, dar la final s-a dovedit suficient de relaxant atît.

Altă modalitate de cazare frecvent practicată în Samothraki este campingul. Cel puțin pe partea de nord, unde am stat noi. Cînd am plecat la plajă în prima zi, am nimerit în plin Woodstock! Numai hamace întinse între copaci, corturi, hipstereală, tatuaje... O atmosferă uimitoare, dar totul de o decență minunată! Cu coșuri de gunoi și tomberoane la tot pasul, cu guri de apă (hidranți în pădure!, dacă vă puteți imagina! au o obsesie cu incendiile!), cu dușuri, toalete și tot confortul unui camping. Dac-aș mai avea din nou 20 de ani, știu unde mi-aș face vacanța! ;) Seara "plateia" (piața centrală) din Therma se umplea, efectiv, de tineri, de muzică, de voie bună! O atmosferă super-relaxantă! Un fel de Vama Veche, de pe vremuri, dar pe stil grecesc :))

Plaje


Pachia Ammos Beach
Cea mai frumoasă plajă, mare, liberă, mi s-a părut Pachia Ammos. Destul de departe de unde eram noi cazați, noi eram pe nordul insulei, plaja asta în sud, și nu se poate trece peste munți, făceam aproape o oră pe drum. Dar merită! Este singura (găsită de noi, cel puțin) plajă cu nisip (care de fapt sunt tot pietre, dar mărunte). Există și o zonă cu șezlonguri acolo, deservită de cele două taverne de la nordul plajei. Dar șezlongurile ocupă mai puțin de jumătate din plajă, restul e "la liber". Dac-o iei peste deal la picior, poți să dai și peste alte plaje, doar niște golfuri, de fapt, destul de greu accesibile.

Kipos. Capăt de drum

Kipos... și muntele, și marea
Am mai făcut plajă la Kipos, "unde se termină șoseaua și intră roamingul de Turcia", cum am scris pe Instagram cînd am pus o poză "de la fața locului". Efectiv îți dă un sentiment de "la capătul lumii", de sfîrșit de drum, de "this is it", cînd te oprești pentru că șoseaua dă... în munte sau mare. Locul e superb, gol, pustiu. Mai erau cîteva mașini, dar e așa de mare locul, că nu te ciocnești de cei care mai sunt acolo. Doar că sunt pietre, trebuie să vii pregătit cu scaune - nu există deloc șezlonguri aici, nu e nimic amenajat, nici de plajă, nici de mîncare. Și ar fi bine să ai și niște papuci speciali pentru pietre, și nu numai aici, ci pe toate plajele.

Altfel, cum spuneam: plaje sunt "all around the island".

Taverne

Peste tot pe unde ne așezam eram întîmpinați cu carafa cu apă rece și pahare. Meniul este în grecește și în engleză, uneori am găsit și în bulgară sau română (încercări timide, după părerea mea, dar nu voi fi cîrcotașă să judec de ce vrea grecu' să înțeleagă românu' meniul, pentru că n-am fost niciodată în Thassos, ca să numesc numai un loc grecesc de care știu că e foarte "preferat" de români).


Am mîncat foarte bine, și într-o atmosfera foarte faină, tipic grecească "de munte" la Karidies, cea vestită pentru carne de capră. Omul care a venit să ne ia comanda - noi ne tot scuzam că nu ne-am hotărît, dar el ne-a răspuns, calm, că suntem în concediu, no hurry, parakalo! :) Știa cîteva din felurile de mîncare și în română, dar spunea că e chestie de marketing, nu știe ce spune, e doar pentru clienți.

Și destul de ieftin, în general, la nicio tavernă nu cred că am plătit mai mult de 50 de euro per familie de 4 persoane, cu berile incluse! Un sfat: e bine să cereți recomandări celui care vă ia comanda, că el știe mai bine ce e proaspăt, ce au făcut atunci, care e specialitatea lor... Uneori vă conduce în bucătărie să vedeți cum arată un anumit fel abia scos din cuptor sau chiar la proțap. Ca idee, o bere e 3 euro cam peste tot; tot atît e o salată de vinete sau un tzatziki; , un fel cu carne de capră cam 8-9 euro. O salată grecească e cam 6 euro  - e mare, un platou, de fapt, mănîncă 2 persoane, și conține acele roșii și brînză feta, și evident, cu un condiment secret, probabil, pentru că mie niciodată nu-mi iese același gust acasă. :)

Pește am mîncat bine la o tavernă din sudul insulei, Agrogiali, pe drumul spre și de la Pachia Ammos. Foarte bun. Nu ieftin, chiar scumpuț, dar bun. Scorpie de mare, Lavrac, Dorada, fructe de mare... Ne-au condus în bucătărie să ne alegem peștele dintr-o vitrină, l-au cîntărit și apoi ni l-au servit frumos.


Gria Vathra - este locul de unde începe drumul spre un al doilea șir de cascade, aflat destul de aproape de unde eram noi cazați - am ajuns într-o seară în plimbare în șlapi acolo, și nu pe șosea! mai bine zis, ne-am cam rătăcit prin dosurile curților celor cîtorva localnici din acea zonă. Dar în altă zi am revenit acolo (pe drum, de data asta) ca să mîncăm la taverna Gria Vathra. Am mîncat cel mai bun preparat cu vită, un pește bine făcut și chiar o mîncare de fasole, cu bob mare, roșu, excelent, un pic dulceag.


În ultima zi, așteptînd să se facă ora de ferry, am încercat una din cele două taverne "with a view" recomandate în Profitis Ilias, satul de sus, pe munte. Satul este pitoresc, minunat, un sat mic, cu 50 de case. Iar taverna Paradisios, cu vedere panoramică spre vestul insulei (vedeam insula Thassos de acolo), chiar cea mai bună ca view, dar și mîncarea a fost bună. Am mîncat pentru prima oară capră la proțap - minunat! Ai zice că e carne tare și ațoasă, dar nu, se topea în gură!

Nu e rău nici la cele două taverne de pe plaja Pachia Ammos. La una din ele - "la rus", i-am zis noi, pentru că servea un grec cam agitat, cu accent ciudat, cam slavic - au mîncat copiii mousaka foarte bună, recomandată de "rus", și noi un fel de scoici cu sos iute, minunat gătite. La tavernele din Chora ne-am "spurcat" cu niște pizza și salate, condimentate cu priveliște spre apusul de soare. Și de fapt, cred că la orice tavernă de pe insulă găsești ceva (sau totul) bun!

Orașul Chora




Chora este așezat pe trepte, are străduțe înguste, unele case sunt vopsite în alb, au obloane albastre și arată grecesc. Este orășelul lor "de arătat turiștilor", plin cu magazinașe cu bijuterii din argint și alpaca, dar și alte produse ale manufacurierilor locali. Alte magazine vînd condimente grecești (mi-am luat pentru acasă incomparabilul oregano), sau suvenire din piele, magneți, portofele, tricouri etc, majoritatea avînd pe ele pictate... caprele samothrakeze.
Dar sunt și multe case în paragină, parcă la Samothraki se simte cel mai bine criza grecească.



Temple


Într-o dimineață, pe răcoare, am fost la Sanctuarul Marilor Zei (Hieron ton Megalon Theon). Este locul unde a fost descoperită în secolul al XIX-lea statuia fără cap a Zeiței Nike (Victoria) din Samothraki, cea care acum se află și poate fi admirată la Louvre, Paris. Muzeul este închis pe perioadă nedeterminată, dar ruinele templului sunt în aer liber (chiar în plin soare, deci e recomandat să mergeți dimineața), se pot vizita, au și explicații atașate, imagini cu reconstituiri. Și "au" și studenți britanici sîrguincioși, care curăță cu o măturică minusculă printre pietre.
Și ce m-a mirat tare: au și niște leandri imenși, care-și croiesc drum ca niște bălării, ca niște paraziți, printre pietrele templului, în mai multe locuri ale sitului arheologic.

Atenție

Ni s-a spus că în Samothraki, pe drumurile de munte, sunt vipere. Dar care fug la auzul zgomotelor, deci trebuie să mergi pe potecă și cu gălăgie. Din fericire, nu am întîlnit decît mici șopîrle, gușteri care se fereau de noi. Dar poate am mers noi doar pe drumuri bătute de mai multă lume.
Că în unele zone din apă sunt niște pești veninoși - pești erau, foarte aproape de mal, îi vezi cu ochiul liber și chiar mai interesant, cu ochelari de scuba. Dar nu ne-a pișcat nimic prin apă.
Că nu există conceptul de salvamont sau salvamar, nu are cine să îți vină în ajutor, la nevoie - cam așa e. Pe plaje nu e nicio "autoritate", iar pe munte - doar un afiș la urcare, cu indicații sumare și un număr de telefon pentru urgențe.
Că nu e doctor decît în port, la Kamariotissa - noi am zărit și un spital în Chora, dar nu am cercetat mai mult, sper să nu aibă nimeni nevoie de spital în concediu.
Că nu e bine să parchezi mașina sub copaci, pentru că riști să o găsești cu capota înfundată sub copitele vreunei căprițe, care a vrut să ajungă la frunze. E plin de capre, într-adevăr, dar chiar pe mașini nu am găsit, plus că sunt un soi de capre de talie mică, nu ca pe la noi. Sincer, nu cred că ar putea face rău unei mașini... dacă nu e din carton. (deși... dacă mă gîndesc mai bine: singurele mașini mai mari de pe insulă aveau număr de România sau Bulgaria, celelalte, fie ale grecilor, fie închiriate, erau genul de mașinuțe mici, care se învîrt ușor pe drumuri întortocheate. Cam ca peste tot în Grecia, poate).
Că pe insulă există un fel de insecte periculoase, mai mari decît viespile. Eu știindu-mă cu alergie la albine (și probabil și alte insecte), m-am apucat să citesc despre astea. Sunt ceea ce pe la noi se numesc "bărzăuni". Și erau mulți, dar am citit că nu atacă omul, decît dacă omul e cel care le atacă primul cuibul, aflat în pădure. Că ei nu au treabă decît cu alte albine.
Nu pot să zic că asta m-a liniștit prea mult. Așa că pe lîngă Autan, mi-am luat la mine un spray special contra țînțari, căpușe și viespi (la DM am găsit, dacă mai interesează pe cineva), antihistaminic ("Claritine" e mai "pe gustul meu") și homeopate împotriva înțepăturilor de albine (Apis, CH 30). Din fericire, nu a fost nevoie să le folosim.

Excursii

Am mai aflat că din portul unde ne-a lăsat ferryboat-ul se poate lua un vaporaș care face turul insulei, dacă vrei să vezi chiar tot.
Sau că poți închiria bărci, din diferite locuri.
Noi nu am făcut asta, vroiam mai mult relaxare decît agitație, dar poate e de interes.

Concluzie

Samothraki, foarte pe scurt, ar fi așa:

- nu e decît un ferry pe zi
- nu există un drum care să facă turul insulei; partea de sud-est e foarte muntoasă
- motorina e mai scumpă pe insulă - de facut plinul înainte de ferry 
- tavernă cu tot ce vrei din carne de capră: Karidies, pe latura de nord a insulei
- tavernă cu pește: Akrogiali, pe latura de sud a insulei
- taverne cu "view" și mîncare bună: în satul Profitis Ilias
- Pachia Ammos, singura plajă cu "nisip" (de fapt niște pietricele mai mici) e pe latura de sud
- în zona de SE a insulei ești foarte aproape de insula turcească Gökçeada; atenție la roaming, mai ales la trafic de date
- berea locală: Fonias, producție artizanală, alte beri ale locului: Vergina și Mamos, dar au și berile grecești tradiționale, Mythos, Alpha și Fix, după gust
- de văzut: cascadele de pe rîul Fonias; orașul Chora; ruinele templelor

Și ca să nu credeți cumva că doar eu am scris atît despre Samothraki, am găsit multe informații pe un site întreg, făcut de niște români, InSamothraki

“Am fost la Cartier Hub în Drumul Taberei. Este chiar așa cum se spune, foarte tare!”

Acesta a fost textul meu, așa vorbeam cu Liv ( livtane.ro , pentru cine nu o cunoaște încă), mai în glumă, mai în serios, după întâlnire...