Wednesday, April 16, 2014

Lucruri pe care să nu le spui unei mame care se întoarce la muncă

Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu categorisirile astea, continui astăzi cu traducerea acelor articole de care vă spuneam zilele trecute. Adică, analiza (sau doar enumerarea) unora dintre lucrurile pe care nu e prea frumos să le adresezi următoarelor categorii de persoane:
- mame care aleg să stea acasă cu copiii (primul episod - aici);
- mame care aleg să se întoarcă la serviciu (episodul de astăzi);
- taţi care aleg să stea acasă cu copiii (urmează în curând). Da, sunt şi din aceştia! mai răruţi, dar sunt, şi lor le sunt adresate "vorbe grele", din cele insultătoare.

Aşadar, astăzi - o selecţie de lucruri pe care să nu le spui niciodată unei mame care s-a întors la muncă (listă întocmită de site-ul Care.com, articolul original şi integral poate fi găsit aici)


Potrivit site-ului amintit, totul a pornit în momentul în care o mamă de patru copii îi povestea unei vecine cât de binecuvântată se simte că are o slujbă flexibilă, care îi permite să ajungă acasă la ora 16.00 în cele mai multe zile şi să lucreze de acasă vinerea. Vecina interlocutoare i-a replicat:
- Munceşti prea mult!
Mămica s-a simţit dintr-o dată prinsă cu garda jos. "Îmi venea să muşc din ea!", le-a povestit ea reporterilor Care.com.

Indiferent dacă sunt pasionate de cariera lor (carieriste, le-am zice noi, simplist) sau pur şi simplu muncesc pentru că au nevoie de mijloace de subsistenţă, mămicile care se întorc la muncă cunosc sentimentul acela când eşti orbit, redus la tăcere de un comentariu - fie că acesta vine de la un prieten, coleg de muncă, membru al familiei sau profesor - comentariu care pune parcă la îndoială stilul de parenting al mămicii respective. Site-ul menţionat a întrebat o serie de mămici din categoria aceasta ce comentarii "le apasă cel mai tare butoanele", le enervează la maxim, li se par cele mai insultătoare şi insensibile. Şi apoi a fost formulat un fel de top cuprinzând răspunsuri ale acestora, împreună cu părerile experţilor (psihologi, în special).

1. "Nu aş putea niciodată să las pe altcineva să-mi crească copilul"

Ce-ţi vine să spui: Şi eu îmi cresc copilul, tâmpitule/idiotule (şi alte măscări care vă pot veni la gură, natural)!
Da, cu siguranţă aţi fi tentate să subliniaţi faptul că nu aţi cules la întâmplare de pe stradă prima persoană care v-a ieşit în cale ca să vă crească copilul. Sau că nu plăteşte el/ea (adică persoana care v-a adresat această remarcă) pentru nimic din ceea ce faceţi voi, ci v-aţi asumat totul conştient!

Opinia experţilor: Poate ar trebuie să spuneţi: "Suntem foarte norocoşi. Bona noastră este ca o extensie a familiei noastre. Am ales-o cu mare grijă şi avem cea mai mare încredere în ea."
Specialiştii consideră că această abordare pozitivă, de "mamă fericită cu viaţa ei", nu va crea o tensiune la fel de mare ca atunci când îi "spuneţi vreo două" persoanei care vă adresează remarca de mai sus. Dar tot ei, experţii, sunt de părere că dacă asemenea comentarii vă ridică sentimentul de vinovăţie până în tavan (şi nu doar vă enervează la culme), este semn că nici voi nu sunteţi pe de-a-ntregul confortabile şi mulţumite de situaţia în care vă aflaţi.

2. "Nu ţi-e greu să fii departe de copil/copii toată ziua?"

Ce-ţi vine să spui: Nu, fug de ei! Sigur că mi-e greu. Mulţumesc că mi-ai adus aminte!

Opinia experţilor: Răspunde cinstit şi apoi deschide un dialog spunând: "Ce vrei să ştii?" Psihologii amintesc că pentru unele mame este greu să fie departe de copii, pentru altele este mai puţin greu. Dacă acest comentariu vă pune în poziţie de apărare, cugetaţi o clipă la sursa comentariului. Poate că această persoană se gândeşte să se întoarcă la muncă şi se întreabă cum este? Poate doar încearcă să empatizeze cu voi? Nu întotdeauna e nevoie să intri în defensivă.


3. "Cred că te simţi foarte bine să fugi de-acasă"

Ce-ţi vine să spui: Da, slujba mea este ca o mini-vacanţă şi mai sunt şi plătită pentru asta!

Opinia experţilor: Acest comentariu spune probabil mai multe despre persoana care îl pronunţă decât despre voi, fie că acea persoană simte nevoia de o pauză de la propriii copii, fie că nu are deloc copii. Hai să nu limităm discuţia la cine are parte de cel mai rău lucru, spun specialiştii. În schimb, să încercăm să ne adunăm forţele şi să răspundem: "De fapt, mi-ar prinde bine o pauză reală şi de la copii, şi de la slujbă. Vrei să planificăm o ieşire la spa?"

4. "Mai mult ca sigur că îţi iubeşti mult slujba"

Ce-ţi vine să spui: Dacă te numeri printre cele 78 de procente de mămici care se întorc la muncă (potrivit unui sondaj recent realizat de site-ul amintit, Care.com), atunci probabil că poţi să spui fără ezitare: "Da, îmi iubesc meseria!" Sau poţi să spui la fel de bine: "Păi, cu siguranţă îmi place să avem un acoperiş deasupra capului şi mâncare pe masă".

Opinia experţilor: Din nou, opreşte-te o clipă şi gândeşte-te la persoana care îţi adresează comentariul. Oare aceasta chiar consideră că slujba ta este minunată? Un răspuns "corect" ar fi: "Da, îmi place să pot să ofer familiei mele ceea ce are nevoie".

5. "Dacă ai mai reduce un pic cheltuielile, ai putea să-ţi permiţi să stai acasă cu copiii"

Ce-ţi vine să spui: Wow, nu m-am gândit la asta! Chiar mâine îmi dau demisia!

Oprinia experţilor: Aceştia sugerează să declinaţi acest comentariu cât mai politicos, pur şi simplu prefăcându-vă că nici măcar nu l-aţi auzit sau spunând: "Îmi spui ceva ce are legătură cu finanţele mele, iar eu nu mă simt confortabil să discut despre asta".

6. "Nu ştiu cum poţi să faci asta"

Ce-ţi vine să spui: Mă simţeam deja destul de bine astăzi, dar mulţumesc că mi-ai amintit câte provocări îţi oferă viaţa!
Opinia experţilor: Aceştia arată că dacă alegi să vezi această remarcă ca pe un compliment, atunci iese din discuţie elementul de competiţie. Şi sugerează să răspunzi ceva de genul: "Mulţumesc pentru compliment. Uneori e destul de complicat, dar facem tot ce putem".

sursa foto
7. "Copilul tău are nevoie de mai multă atenţie acasă"

Ce-ţi vine să spui: "De unde ştii tu cât de multă atenţie primeşte? Vrei să spui că muncesc prea mult?"

Opinia experţilor: Dacă auzi asta de la un profesor, poate părea un atac personal, la început. Specialiştii sugerează să iei o pauză şi să te gândeşti bine dacă această persoană poate să-şi susţină vorbele cu fapte, sau doar presupune că dacă mergi la muncă, atunci copilul tău este oarecum înşelat, îi este furat din timpul pe care şi l-ar putea petrece cu tine. Indiferent cum te face să te simţi această remarcă, este important să vezi ce a vrut de fapt să spună, dacă interlocutorul este un profesor al copilului. Psihologul sugerează să spui: "Nu înţeleg bine de ce credeţi asta despre copilul meu. A spus el ceva despre asta? S-a schimbat comportamentul lui?"

8. "Nu ai pe nimeni din familie care să se ocupe de copiii tăi când sunt bolnavi?"

Ce-ţi vine să spui: Nu. Când copiii sunt bolnavi, au nevoie de mama lor.

Opinia experţilor: Indiferent dacă ai pe cineva din familie care poate să vină la copii sau nu, nu trebuie să te facă nimeni să te simţi vinovată că ai grijă de responsabilităţile importante din familie. Dacă trebuie să pleci mai devreme de la muncă pentru că acasă copiii sunt bolnavi, specialiştii sugerează să spui cât se poate de simplu şi natural: "Copilul meu e bolnav trebuie să merg acasă."


Nota traducătorului: Aşa cum bine şi mult s-a discutat pe această temă pe Facebook în ultima vreme, părerile sunt împărţite, pentru simplul fapt că oamenii sunt foarte diferiţi - şi e normal să fie aşa. Există o mare varietate de mămici: care stau acasă cu copiii, care stau acasă, chiar dacă copiii sunt la şcoală sau chiar la liceu, care merg la muncă, care muncesc de acasă, care nu au muncit niciodată, care se apucă târziu de muncă.... şi multe alte variante. Ce ştiu bine, cu siguranţă, este că toate îşi iubesc copiii şi le doresc tot binele din lume!

Voi în care din cele două situaţii vă găsiţi - staţi acasă cu copiii (şi munciţi sau nu), sau v-aţi întors la un loc de muncă?

Urmează în curând episodul despre tăticii care aleg să stea acasă. Eu cunosc 2 persoane, cu siguranţă nu sunt foarte multe, dar câteva tot or fi. Iar articolul este tot o traducere - poate pe alte meleaguri situaţia aceasta se întâlneşte mai des. Şi poate ne dă şi nouă idei, who knows? :)

2 comments:

  1. mie 2 si 6 mi se intampla inca, frecvent, desi am revenit in campul muncii de vreo 4 ani. si-n continuare ma compatimesc, de parca a avea copii + job e cel mai greu cu putinta lucru din lume. pentru multi, poate chiar asa este.
    merci de articol, de fapt pentru toata seria multumesc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, pentru unele poate e mai greu decât pentru altele.
      Cu plăcere, mă bucur dacă plac articolele! :)

      Delete

Stop joc

După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici. Ne vedem pe ancailie.ro, dacă mai vreți să mă citiți, anyone. :)