tag:blogger.com,1999:blog-54774160176629070102024-03-13T17:46:07.152+02:00Blogonovela. Jurnal de famILIEDespre una, despre alta, ce mai facem, ce mai citim, sau ce gânduri mai gândim.Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.comBlogger670125tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-65917837344827629422019-10-31T10:10:00.002+02:002019-11-14T13:42:05.498+02:00Stop jocDupă aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici.<br />
<br />
Ne vedem pe ancailie.ro, dacă mai vreți să mă citiți, anyone. :)Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-86988678631196495622019-05-17T14:31:00.001+03:002019-05-17T14:31:19.455+03:00“Am fost la Cartier Hub în Drumul Taberei. Este chiar așa cum se spune, foarte tare!” <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPAUgLZDUebQWbqZHRhlksa6uJ97F7V1SsKFpIFeAVUtEhxtrcf2GaSalbpBbtQF7En8eIDZf4wisL42iOeORZZ4q9Msy8f-ylVyN-6f9v53hOhkLM8QhnwPCzZMIZcDXalpqvesmSzr8p/s1600/grup+dpt.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1067" data-original-width="1600" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPAUgLZDUebQWbqZHRhlksa6uJ97F7V1SsKFpIFeAVUtEhxtrcf2GaSalbpBbtQF7En8eIDZf4wisL42iOeORZZ4q9Msy8f-ylVyN-6f9v53hOhkLM8QhnwPCzZMIZcDXalpqvesmSzr8p/s320/grup+dpt.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
Acesta a fost textul meu, așa vorbeam cu Liv (<a href="http://livtane.ro/">livtane.ro</a>, pentru cine nu o cunoaște încă), mai în glumă, mai în serios, după întâlnirea <b>Digital Parents Talk</b> la care ea a fost invitată să povestească bloggerilor (bloggerițelor, dacă e să fiu corectă) despre scris. Trebuia ca fiecare dintre noi, cei prezenți, să producem un text despre unul din cei trei sponsori ai evenimentului: Cartier Hub, gazda evenimentului, restaurantul Piața Negustori și producătorul de crème și săpunuri din igrediente oferite de lacul Techirghiol. Eu am scris, cum am spus, despre Cartier Hub. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4n1ZPe83potLcWsYteOhV8gDq2gUvCW_i3HHNxAay1vPfuvrb4qCpEGhmRpipdQz1IXkiqFOWafbweyhNAnWg4R-3f_pZnAbn6IqlUsJPg2UqlRQG3R9FqGigUgjU2AI9bB-4nqANidlM/s1600/Liv+DPT.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1067" data-original-width="1600" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4n1ZPe83potLcWsYteOhV8gDq2gUvCW_i3HHNxAay1vPfuvrb4qCpEGhmRpipdQz1IXkiqFOWafbweyhNAnWg4R-3f_pZnAbn6IqlUsJPg2UqlRQG3R9FqGigUgjU2AI9bB-4nqANidlM/s320/Liv+DPT.jpg" width="320" /></a><div>
<br />Nu era prima oară când o auzeam pe Liviana Tane vorbind unei audiențe. De altfel, chiar ca membru al unei audiențe a ei am cunoscut-o, în calitate de cursant al workshop-ului de storytelling și scriere creativă pe care îl ține, printre altele. Povestea spune că m-am dus la workshop… și n-am mai plecat. Literalmente, căci acum lucrez cu Liv la organizarea cursurilor și workshopurilor ei și la crearea de conținut în cadrul agenției pe care o conduce, The StoryTailors. Și învăț foarte multe de aici! <br /><br />Abordarea lui Liv în privința tehnicilor de scriere este una practică: ea oferă feedback fiecărui participant în parte, îi dă sfaturi personalizate, vine spre el și îi răspunde exact la ce îl macină – căci, se știe, deși putem avea preocupări comune, scriem, totuși suntem atât de diferiți pe dinăuntru și scriem atât de diferit. Ei bine, la această întâlnire organizată de Digital Parents Talk, consecventa propriilor principii, Liv a adunat întrebări din public pentru a răspunde fiecăreia în parte. Totul punctat cu “teorie” despre scris. <br /><br />Din această “teorie”, dar schițată foarte pe scurt – căci trebuie să mergeți la cursurile ei! – pot să spun că scrisul este despre câteva lucruri clare: <br /><br /><b>1. Ideea</b> – evident, pornești la scris cu o idee. Dacă o ai. Dacă nu, dacă muza e abssentă și intri în blocaj, Liv oferă și aici soluții (voi reveni cu asta) <br /><b>2. Documentarea</b> – care mie, cel puțin, îmi ocupă, de fapt, cel mai mult timp din procesul de “scriere” <br /><b>3. Structura</b> – sau focusul. Nu trebuie să fie foarte detaliată de la început, dar trebuie să ai clar în minte perspectiva din care aleg să spun povestea. <br /><b>4. Scrirea</b> propriu-zisă – care ține cont de niște tehnici <br /><b>5. Rescrierea</b> – acel proces care din nou ocupă mult timp, la care nu ne prea gândim, dar pe care toți autorii îl fac <br />De altfel, despre procesele de scriere și rescriere, se pare că Hemingway ar fi spus: “Write drunk, edit sober.” Cu alte cuvinte, scrierea poate fi fără limite, dar la editare îți pui cenzură și cizelezi. <br /><br />Liv a povestit despre: <br />- comunitate – pentru care noi, în calitate de bloggeri de parenting, suntem o voce, un influencer, avem o voce, așadar este foarte importantă validitatea celor scrise de fiecare, pe blog <br />- surse de documentare <br />- structură – de la concret spre abstract, de jos în sus, pe scara abstractivității (concept care pentru mine, cel puțin, a fost un moment clar de “Aha!” atunci când l-am auzit prima oară, la workshopul lui Liv la care am participat) <br />- titluri posibile pe care le poți da articolelor, pentru că există o întreagă strategie de titluri <br />- emoții și cum sunt acestea apreciate sau în online (emoții pozitive) versus offline (emoții negative) <br />- tehnica colajului: atunci când scrii, prezintă publicului cititor ceva cunoscut, un lucru pe care deja îl cunosc, împreună cu ceva nou; principiul împachetării împreună (cf Derek Thompson, “Creatorii de hituri”) <br /><br /><blockquote class="tr_bq">
<i>“Nu pot să scriu”, “Nu am idei”, “Nu merge”, “Nu știu cum să încep”</i></blockquote>
<blockquote class="tr_bq">
<br /></blockquote>
De câte ori nu ați fost în situația asta? Dar cum treci de blocaj – Liv a dat câteva idei, câteva tehnici prin care poți să depășești blocajele de scriere:<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div>
- scrie despre ce știi <br />- de unde luăm ideea, inspirația: din jurul nostru, de la oameni; poveștile au personaje și acțiune <br />- începe cu o propoziție adevărată, și apoi dezvovltă din ea, punând succesiv întrebărarea “de ce?” <br />- fă-ți o rutină a scrisului: zilnic câte 4.000 de cuvinte, sau zilnic o jumătate de oră, sau ce unitate ți se potrivește <br /><br />După ce a plecat de la tine, textul pe care l-ai produs are viața lui, a afirmat Liv Tane. Cu alte cuvinte, textul este altul pentru fiecare cititor în parte, care-l trece prin propriul filtru. <br />Scrie corect gramatical. <br />Scrie zilnic. <br />Scrie onest. <br />Fii tu însuți. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp-UhQgzPwYx_He7ozqzvDB-s-sOCmAlK_7Ributk6fIcESwdF44mbIJ5MNOcXz5BY2NXhMlPe8gAphsbByPoW2s6gl4ou8fx9pxtarzM8U1Y9LUwFuiRhflUCdx-2sD34RZMZjLP_JHKT/s1600/anca3+dpt.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1067" data-original-width="1600" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhp-UhQgzPwYx_He7ozqzvDB-s-sOCmAlK_7Ributk6fIcESwdF44mbIJ5MNOcXz5BY2NXhMlPe8gAphsbByPoW2s6gl4ou8fx9pxtarzM8U1Y9LUwFuiRhflUCdx-2sD34RZMZjLP_JHKT/s320/anca3+dpt.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
<br />Cam așa ne-am distrat la DPT, ediția 20. Mulțumesc pentru invitație, Ana Nicolescu și Lavinia Pavel, mamele Parenting PR, mulțumesc pentru poze Mihai Răitaru, mulțumesc sponsorilor pentru locația minunată (Cartier Hub), pentru pauza de prânz delicioasă (Restaurant Piața Negustori), și pentru cadoul de luat acasă (Techir, nu am testat încă produsele, așa că nu pot să mă pronunț, trebuie să fim onești, nu?)</div>
</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-87433756400225660772019-02-28T11:29:00.002+02:002019-06-19T00:19:17.566+03:00Open. O autobiografie cât 1000 de meciuri de tenis<div style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-bottom: 6px;">
<br class="Apple-interchange-newline" />
Niciodată nu am urmărit un meci de tenis cu atâta pasiune și ardoare! Dar ce zic eu un meci, sute de meciuri, chiar peste 1000! Agassi rememorează totul cu o minuție fantastică. Cum naiba a putut să țină minte fiecare lovitură, fiecare minut, fiecare as, game, set, punct, tiebreak... etc?</div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-bottom: 6px;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6d6We64g05RJEtym3LsWaX6xFIulfhF23VBJu08H57t5bc2zDmu_vuvz73zMdkGfkY_LCXgTm_gTTjgas1qcXl6XAGGbsVnVQimjNttTwZubUQabxgZrFUu2v7ev8WpEoK7NdmHy26OC3/s1600/open.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="304" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6d6We64g05RJEtym3LsWaX6xFIulfhF23VBJu08H57t5bc2zDmu_vuvz73zMdkGfkY_LCXgTm_gTTjgas1qcXl6XAGGbsVnVQimjNttTwZubUQabxgZrFUu2v7ev8WpEoK7NdmHy26OC3/s320/open.jpg" width="216" /></a></div>
Și totuși, cartea nu este despre tenis, sau nu doar despre tenis. Iar tenisul nu e doar ce se vede pe teren, ci mult mai mult de-atât! Agassi are o viață... de poveste, efectiv! Îl vezi crescând, îl vezi pe el, copilul rebel Agassi, maturizându-se treptat, încerci să înțelegi cine este cel care spune "cum vor toți oamenii ăștia să fie Andre Agassi, când eu nu vreau să fiu Andre Agassi?"</div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-bottom: 6px; margin-top: 6px;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-bottom: 6px; margin-top: 6px;">
Iar punerea în pagină cu ajutorul lui JR Moehringer este de asemenea de domeniul irealului! O scriitură atât de vie (tonul direct, timpul prezent, începe cu finalul - de fapt, începe șocant cu "urăsc tenisul", apoi încheie cu începutul... you know, tehnică, taică! Nu degeaba a luat Pulitzerul! <span class="_47e3 _5mfr" style="font-family: inherit; line-height: 0; margin: 0px 1px; vertical-align: middle;" title="smile emoticon"><img alt="" class="img" height="16" role="presentation" src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/ta5/1.5/16/1f642.png" style="border: 0px; vertical-align: -3px;" width="16" /><span aria-hidden="true" class="_7oe" style="display: inline; font-family: inherit; font-size: 0px; width: 0px;">:)</span></span> ), încât m-am simțit acolo, cot la cot cu Agassi pe zgură, arbitru de linie, copil de mingi, dar ce zic eu, vreme de 520 de pagini am fost mingea lovită de racheta de tenis.</div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-bottom: 6px; margin-top: 6px;">
Foarte, foarte faină cartea! Subiectul, scriitura, stilul, atitudinea... tot!</div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-bottom: 6px; margin-top: 6px;">
Mulțumesc pentru recomandare, Liv! <span class="_5mfr" style="font-family: inherit; margin: 0px 1px;"><span class="_6qdm" style="background-image: url("https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/tb0/1.5/16/1f609.png"); background-repeat: no-repeat; background-size: contain; color: transparent; display: inline-block; font-family: inherit; font-size: 16px; height: 16px; text-shadow: none; vertical-align: text-bottom; width: 16px;">😉U</span></span></div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-top: 6px;">
<a class="_58cn" data-ft="{"type":104,"tn":"*N"}" href="https://www.facebook.com/hashtag/cemaicitesceu?source=feed_text&epa=HASHTAG" style="color: #365899; cursor: pointer; font-family: inherit; text-decoration-line: none;"><span class="_5afx" style="direction: ltr; font-family: inherit;"><span aria-label="hashtag" class="_58cl _5afz" style="font-family: inherit; unicode-bidi: isolate;">#</span><span class="_58cm" style="font-family: inherit;">cemaicitesceu</span></span></a> <span class="_5afx" style="color: #365899; cursor: pointer; direction: ltr; font-family: inherit;"><a class="_58cn" data-ft="{"type":104,"tn":"*N"}" href="https://www.facebook.com/hashtag/siracitacitesc?source=feed_text&epa=HASHTAG" style="color: #365899; cursor: pointer; font-family: inherit; text-decoration-line: none;"><span aria-label="hashtag" class="_58cl _5afz" style="font-family: inherit; unicode-bidi: isolate;">#</span><span class="_58cm" style="font-family: inherit;">siracitacitesc</span></a></span></div>
<div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-top: 6px;">
<br /></div>
</div>
<div>
<div style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px; margin-top: 6px;">
Urmează "Dulcele bar" - așa a fost tradusă cartea autobiografică a lui JR Moehringer însuși, The Tender Bar.</div>
</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-25532640493475602812019-01-29T13:18:00.001+02:002019-06-19T00:07:13.118+03:00Ice age<style type="text/css">
@page { margin: 0.79in }
p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120% }
</style>
<br />
În spatele meu se aude un zumzet continuu. Un murmur de voci ireale. Din când în când, mă întorc să mă uit, deși de-acum deja știu. Nu sunt oameni, care trag cu răutate de copaci, cum am crezut la început. Nici cu milă nu trag, ca să îi elibereze de strânsoarea de gheață. Nu e nicio altă prezență umană aproape. Nu sunt nici mașini, trecând în viteză pe aleile de gheață. Sunt crengi, albe, mari, dureroase, pline de o gheață groasă, care le ține strâns, ca-ntr-o menghină. Cad rând pe rând, sub greutatea de cristal. Cad implacabil, cu zgomot, trase de o mână nevăzută.<br />
<br />
Be like ice: beautiful, but cold! <br />
<br />
În dreapta mea, tulpina unui copac e brăzdată imparțial de un mic pârâiaș. Sub stratul gros de gheață de pe scoarță își croiește drum un firișor de apă. Sau de sevă vitală. În stânga, o salcie aplecată până la luciul lacului, își plânge crengile deja rupte. Cadavre. Copacii mor în picioare. Și susurul ăsta continuu, zumzetul ăsta de jelanie. Copacii plâng. <br />
<br />
Niciodată până acum nu mi-a fost atât de palpabil că natura este atât de puternică și în același timp, atât de vulnerabilă.<br />
<br />
Apocalipsa albă a venit în parc, la ora când îmi plimbam câinele.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY7Fed1tvuUl6c-q_2qF5YJk9kAk0vA2Eo_a7w7wvj7yD-onaKeSQAtWzCKGjmxmaUZDyBasMSMEOSeCKw7LohVcubtiJyqJCKK97li7oDbHoP9L_0pwQA57dToQMnMqEgEAXlzkCWLC2q/s1600/20190129_104311.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY7Fed1tvuUl6c-q_2qF5YJk9kAk0vA2Eo_a7w7wvj7yD-onaKeSQAtWzCKGjmxmaUZDyBasMSMEOSeCKw7LohVcubtiJyqJCKK97li7oDbHoP9L_0pwQA57dToQMnMqEgEAXlzkCWLC2q/s320/20190129_104311.jpg" /></a> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFlDcrciNpPUGcAzbify4h2ztzRu92Pla4CNL-RP3yTg1_ZZhjfPNJGvf7-GUCvc-4E7DmHQ1kDAYn9Vat1IJ94ouL0WL-sZWlzI6g_qjNpKIjbEL0P8GotHFZabqhxAifaUOCurlaxX7h/s1600/20190129_112140.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFlDcrciNpPUGcAzbify4h2ztzRu92Pla4CNL-RP3yTg1_ZZhjfPNJGvf7-GUCvc-4E7DmHQ1kDAYn9Vat1IJ94ouL0WL-sZWlzI6g_qjNpKIjbEL0P8GotHFZabqhxAifaUOCurlaxX7h/s320/20190129_112140.jpg" /></a></div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipiBgTi2ebqAWTwl6prLrMKSHNijTR1zKUkPFltt8EZePrk1-HnZhRdv8Y9NlCr5nPErrb3niv_v_DrvEtM3K4UFRXqet6O0YZxcczO1mBcRlzBswsRUqFzVm2WAEdQrPoVmYAEG_MEATg/s1600/20190129_111612.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipiBgTi2ebqAWTwl6prLrMKSHNijTR1zKUkPFltt8EZePrk1-HnZhRdv8Y9NlCr5nPErrb3niv_v_DrvEtM3K4UFRXqet6O0YZxcczO1mBcRlzBswsRUqFzVm2WAEdQrPoVmYAEG_MEATg/s320/20190129_111612.jpg" /></a> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv4YZemlGHVdA2DWCq_oyOjV0_mLGngxujDkpyCgbxv2Kkk5cWhyNQTcyvTgSKkhI_TCQmw2saAra9vlP6zl-m8GrWieaopSgu1y0ZWkHqZULpmbeo5eCy0iP2Tk6xKGA5JgLdrrRE4eML/s1600/20190129_115431.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv4YZemlGHVdA2DWCq_oyOjV0_mLGngxujDkpyCgbxv2Kkk5cWhyNQTcyvTgSKkhI_TCQmw2saAra9vlP6zl-m8GrWieaopSgu1y0ZWkHqZULpmbeo5eCy0iP2Tk6xKGA5JgLdrrRE4eML/s320/20190129_115431.jpg" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
foto@Anca Ilie</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-87906098765183678942018-12-31T18:20:00.000+02:002018-12-31T18:20:30.841+02:00#CeAmCitit.eu în 2018Anul acesta care se încheie mi-am propus - și contrar proastelor mele obiceiuri, iată că am reușit să duc la bun sfîrșit propria provocare - să îmi notez undeva, într-o notiță pe telefonul mobil, titlul și autorul tuturor cărților pe care le-am citit, pe măsură ce le citeam, împreună cu numărul de pagini al cărții. Așa, fără vreo grabă sau fără să-mi propun un anumit număr de pagini, fără o agendă ascunsă, fără provocări de nu știu cîte cărți... Pur și simplu, să am la finele anului o idee despre volumul de cărți și pagini citite într-un an, by default.<div>
<br /></div>
<div>
Uneori, după cum știți, am recomandat o carte sau alta, sau dimpotrivă, am spus că nu-mi place. Și iată mai jos copiată lista cărților citite de mine în 2018. Dacă doriți detalii despre una sau alta, nu ezitați să mă întrebați.<br /><br /><b>1. Gheorghe Florescu, "Confesiunile unui cafegiu" - 500 pag.</b></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7zaJRY7ckxY61nwsRw-WxY5ZrdkVCz4qjRSAeIHn034__dqvhAeQYSuBG1fvyDeo5GH7RLo0Tz06hHE03pIh2cFt9s5k0P-yev5J-fHykz6-zGkD_NKBsyWKJZJB7BDUx7lqkXXLU7AKQ/s1600/delicatese+florescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7zaJRY7ckxY61nwsRw-WxY5ZrdkVCz4qjRSAeIHn034__dqvhAeQYSuBG1fvyDeo5GH7RLo0Tz06hHE03pIh2cFt9s5k0P-yev5J-fHykz6-zGkD_NKBsyWKJZJB7BDUx7lqkXXLU7AKQ/s320/delicatese+florescu.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Am început cartea chiar în decembrie 2017, dar am zis că din moment ce am intrat cu ea în 2018, să o trec și pe ea prima pe listă. Cartea cu autograf de la autor face parte din pachetul cîștigat de mine, împreună cu cafea și un ibric de alamă, drept premiu la un concurs <a href="http://blogonovela1.blogspot.com/2017/12/chelner-va-rog-sa-mi-aduceti-cafeaua-pe.html" target="_blank">despre care am povestit aici.</a></div>
<div>
<br /><div>
<b>2. Elena Ferrante, vol 1 din tetralogie: Prietena mea genială - 335 pag.</b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOEoQGfbzwDalCsGSxo5UegpJJvHeba47UAOTMe5HqyIsoVOrMwohKQfdhOGx3XfOWizOO6jZvY8oUQxOvKLF_3p4-9uYnikJISKhctmfOH_outgc8-n833FPs4NnK5x00rwY531BiXO7t/s1600/tetralogia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="450" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOEoQGfbzwDalCsGSxo5UegpJJvHeba47UAOTMe5HqyIsoVOrMwohKQfdhOGx3XfOWizOO6jZvY8oUQxOvKLF_3p4-9uYnikJISKhctmfOH_outgc8-n833FPs4NnK5x00rwY531BiXO7t/s320/tetralogia.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Am intrat în posesia cărții împrumutînd-o de la familia la care am petrecut Revelionul 2018, și am citit-o imediat ce am terminat cu cafeaua și incursiunile acesteia prin Bucureștiul sub asediul comuniștilor.</div>
<div>
Mi-a plăcut tare, am rezonat cu felul de-a povesti al autoarei. Dar acum, cînd tocmai văd filmul realizat după acest volum al cărții pe HBO Go pot să spun că nu mi-am imaginat deloc corect locul, din simplul motiv că nu aveam deloc imaginea Napoli. Nici imaginea Italiei de niciun fel nu o aveam pînă acum o lună, cînd am ajuns la Roma - dar asta e deja alta poveste.</div>
<div>
<br /><b>3. Anna Bîkova, Exerciţiile formative ale mamei leneşe - 225 pag.</b></div>
<div>
Este o carte din gama de "parenting" apărută la Editura Paralela 45, continuare, cumva, a cărții "Copilul independent sau cum să fii o mamă leneșă", pe care o citisem deja. Interesantă abordarea, cum să faci ca cel mic, și chiar mai mare, să ajungă să-și capete independența, dar totul din perspectiva mamei așa-zisă "leneșă", care lasă de fapt copilul să-și pregătească singur ce are nevoie, deci să fie independent.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>4. Pierre Galimard, Psihologia preadolescentului de la 11 la 15 ani - 140 pag.</b></div>
<div>
Aproape de fiecare dată cînd merg la shopping la hypermarket (singură), dacă nu mă grăbesc prea tare, trec și pe la raionul de carte. Și uneori am surpriza fie să găsesc o carte sau alta fie pe care am vrut să o citesc și nu am dat de ea, fie de care nu știam, dar se dovedește o intuiție bună să o iau, fie dau chiar peste 30-50% reduceri la cărți, deci de nerefuzat. Cartea aceasta face parte din a doua categorie: mi-a atras atenția, am luat-o, și s-a dovedit inspirată. Nu că n-aș fi știut deja, la nivel teoretic, tot ce prezenta acolo. Dar modul în care sunt expuse lucrurile, pe stil franțuzesc, e mai aproape de noi decît stilul american cu care m-am obișnuit din alte lucrări și care pe alocuri nu se potrivește cu realitățile europene.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>5. The Diary of Anne Frank, pe kindle - 400 pag. </b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyNhlC0f_totaF4hj2uQWqXPs4E3IFEqmNwD5OLmkFdCA_wqMH3pAITutUm6hiNH4x4X9G4Xn6iKfUa_jB48iz6qpqBkoL-grUoY8NUVGAM3sS4pqA1HUlY0yKhQpJoKO-nL-XsXLMJB1r/s1600/anne.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="383" data-original-width="251" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyNhlC0f_totaF4hj2uQWqXPs4E3IFEqmNwD5OLmkFdCA_wqMH3pAITutUm6hiNH4x4X9G4Xn6iKfUa_jB48iz6qpqBkoL-grUoY8NUVGAM3sS4pqA1HUlY0yKhQpJoKO-nL-XsXLMJB1r/s320/anne.jpg" width="208" /></a></div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
Am estimat numărul de pagini al cărții după traducerea românească, dar eu am citit-o pe Kindle, în engleză, în camera de hotel sau la after ski, în timp ce familia și prietenii se dădeau pe pîrtiile austriece. Am vrut să o citesc și în vară, înainte de a merge la Amsterdam, și s-o leg acolo de vizitarea locurilor unde a locuit ascunsă familia Annei Frank. Dar nu am apucat atunci, poate că nu-i venise vremea. Acum însă m-a impresionat foarte tare, am cumpărat versiunea în română imediat ce am ajuns acasă. Nu pe cea cu benzi desenate, mi se pare o impietate ce a făcut acolo Humanitas, mă scuzați. Ci versiunea cu text, "pentru oameni mari". Oamenii mari și mai mici din familie încă nu au citit-o, dar eu sunt liniștită că o avem în casă și cînd îi va veni rîndul, o vor citi și ceilalți, e un "must".</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>6. Mama şi sensul vieţii. Poveşti de psihoterapie de Irvine D. Yalom - 260 pag.</b></div>
<div>
Citită tot în Austria, în camera de hotel, și pentru că o împrumutasem de la Budapesta în drumul spre schi, am intercalat-o cu Jurnalul Annei Frank, în stilul în care citesc eu uneori cărțile, cîte două odată, ca s-o pot restitui la întoarcere. Foarte drăguță, îmi place mult stilul de scris al lui irvine D. Yalom, iar la întoarcerea la București, am mai savurat cîteva din scrierile lui.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>7. O viaţă măruntă de Hania Yanigahara - 700 pag.</b></div>
<div>
Doamne, ce-am mai plîns la cartea asta! Prin toate stările m-a trecut! Nu-mi venea s-o las, nu-mi vine nici acum să cred că s-a terminat, că nu mai am de citit din ea! Și cînd mă gîndesc că mă mai apucasem o dată sau de două ori de ea, dar nu reușisem să trec de primele pagini, de prezentarea personajelor, care sunt multe și le tot încurcam! Bine, nici acum, dacă mă întrebați, nu mai știu cum le cheamă, nici măcar numele personajului principal nu l-am reținut, pentru că am o memorie scurtă, selectivă și bătrînă. Dar impresia totală pe care mi-a lăsat-o cartea, asta rămîne.</div>
<div>
<b><br />8. Brene Brown - Ridică-te din propria cenuşă, mai puternic ca oricînd - 320 pag.</b><br />Una din cărțile-restanță. Adică începută în 2017, lăsată neterminată pentru că m-am luat cu altele, acum am reluat-o de la început și am terminat-o. Carte de dezvoltare personală ok. Nu prea am rezonat cu grafica, parcă vroia să-ți ia ochii, să te atragă prin stilul ăla pompos care nu se potrivește deloc cu Brene Brwon, după umila mea părere.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>9. Elena Ferrante, vol 2 din tetralogie, "Povestea noului nume" - 480 pag.</b><br />Am continuat tetralogia cu acest al doilea volum. Mi-a plăcut în continuare. Deși uneori m-a "deranjat" stilul franc al povestitoarei, nu știu dacă deja în volumul al doilea, dar mai tîrziu cu siguranță. Dar așa e viața, iar ea spune lucrurilor pe nume, fie că ne place sau nu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>10. Chris Simion, Ce ne spunem cînd nu ne vorbim - 250 pag.</b> </div>
<div>
O altă carte-restanță, începută demult și abandonată de multe ori. Nici acum nu am reușit să o citesc din scoarță-n scoarță, nu știu de ce, nu rezonez cu stilul epistolar în care e scrisă, probabil. Sau nu e perioada mea din viață potrivită genului acesta, sau nu știu. Probabil nu rezonez cu autoarea-regizoare, nu am mai citit niciuna din cărțile ei, nu îmi incită curiozitatea, iar dintre spectacolele regizate de ea, am văzut doar "Oscar și tanti Roz" - care ne-a plăcut foarte tare.</div>
<div>
<br /><b>11. Lavinia Branişte, Interior zero - 260 pag.</b></div>
<div>
Lavinia Braniște are un stil simplu și curat, scrie despre ce a trăit sau oricum, e foarte plauzibilă, o calitate rară și pe care eu personal o apreciez cînd citesc.</div>
<div>
<br /><b>12. Elena Ferrante, vol 3 din tetralogie, "Cei care pleacă şi cei care rămîn" - 410 pag.</b></div>
<div>
Povestea continuă.</div>
<div>
<b><br />13. Elena Ferrante, vol 4 din tetralogie, "Povestea fetiţei pierdute" - 470 pag.</b><br />Și continuă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>14. Petronela Rotar, "Orbi" - 240 pag.</b></div>
<div>
Pe Petro o cunosc doar din online și deși ne-am mai intersectat noi comentariile uneori, adevărul e că nu ne-am văzut la chip. Dar nici nu e nevoie să o văd, ca să-i citesc cărțile. Iar aceasta, primul ei roman, e foarte bine construit, argumentat, cimentat. Se citește singur :) </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>15. Irvin D. Yalom - "Călătoria către sine" - 400 pag.</b><br />Lumea citește (poate?) cărțile vreunui autor, în ordinea în care le-a scris. Eu, după "Mama și sensul vieții", aleasă oarecum aleatoriu din biblioteca unei prietene psiholog, am trecut direct... la ultima carte a lui Irvin D. Yalom. Ultima scrisă, dar sper că nu cea din urmă, sper că va mai scrie, căci tare bine le zice! Aici povestește cumva cum și-a scris cărțile, o autobiografie care m-a ajutat pe mine să îi înțeleg mai bine viața și opera.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>16. Elena Ferrante - "Fiica ascunsă - 140 pag.</b><br />Am fost așa de bucuroasă la Tîrgul de carte că am reușit să nu depășesc lista de cărți pe care mi-am propus să le cumpăr, listă pe care se afla și aceasta, încît am devorat-o repede. Aceeași temă a maternității apare și aici, cumva ca o continuare a tetralogiei, dar cu alte nume ale personajelor. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>17. Tatiana Ţîbuleac - "Vara în care mama a avut ochii verzi" - 122 pag.</b><br />O carte răvășitoare, scrisă de o femeie autor (chiar așa! citesc mult scriitoare femei, contemporane, pe unele le cunosc personal, cu altele doar comunic pe rețelele de socializare, iar cu altele nu am nimic în comun în afară de pasiunea pentru lectură, poate) din Moldova. Cartea spune povestea ultimelor luni din viața mamei personajului principal, dar scriitura te întoarce pe dos, ca pe-o bluză pusă la uscat. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>18. Muriel Barbery - "Viaţa elfilor" - 280 pag.</b></div>
<div>
Stil fantezist, despre viața elfilor, cum zice și titlul. Dacă vă place ideea, e foarte fain și delicat scrisă. Ca de altfel și celelalte scrieri ale lui Muriel Barbery, dintre care "Eleganța ariciului" este superbă, e un regal de scriitură, iar traducătorul ediției de la Nemira, Ion Doru Brana, este un artist al cuvintelor el însuși.</div>
<div>
<br /><b>19. Liviu Chifane - "Copilul Deltei" - 187 pag.</b></div>
<div>
Am zis eu că nu am depășit lista la Tîrgul de Carte, dar nu a fost chiar așa. Am descoperit o editură (nouă, sau eu acum am aflat de ea) din Timișoara, cu autori români contemporani, de la care am luat cîteva titluri. Iar această carte e scrisă foarte fain, simplu, m-a dus cu gîndul la verile noastre la Sfîntu Gheorghe de Tulcea, cu copiii mici, la gazda noastră care ne gătea toate bucatele din pește, aproape și desertul era din pește. La apusurile de soare cînd ne întorceam de la plajă cu trocariciul m-a dus cu gîndul cartea, și la tot ce am mai văzut și trăit și noi, dar mult mai mult autorul.</div>
<div>
<b><br />20. Tahar Ben Jelloun - "Căsătorie de plăcere" - 237 pag.</b><br />Îmi plac cărțile despe civilizații sau locuri trecute, sau îndepărtate, demult apuse, sau la care nu știu dacă voi ajunge vreodată. Este cazul acestei cărți despre Maroc, un Maroc pitoresc, al anilor 50.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>21. Frederik Backman - "Un bărbat pe nume Ove" - 430 pag.</b><br />Acum, în decembrie 2018, am început cealaltă carte a autorului, "Bunica spus să-ți zic că-i pare rău". Dar am început cu Ove, o carte simplă, clară, frumoasă ca o zi de primăvară. </div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>22. Nikol Hasler - "Sexul pe înţelesul adolescenţilor" - 180 pag.</b></div>
<div>
O altă carte luată "să fie în casă". Părinții de adolescenți știu ce spun. E scrisă într-un stil haios, ușor amuzant, plăcut.<br /><br /><b>23. Isabel Allende, Dincolo de iarnă, 300 pag.</b><br />Cărțile mai vechi ale lui Isabel Allende îmi plac mai mult, sunt mai autentice. Dar asta nu înseamnă că nu le citesc și pe cele mai noi, cum e cazul acestei cărți, care nu e cu nimic mai prejos, doar că este așa, cumva... corectă. Dar drăguță, stilul lui Isabel Allende se păstrează, iar ea rămîne una din autoarele mele preferate.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>24. Irvin D. Yalom, Plânsul lui Nietsche, 390 pag.</b><br />O carte care m-a făcut să-mi placă... de Nietsche. Știu că aceasta e doar ficțiune, dar mai știu și că, cu prima ocazie, cînd o veni vremea, nu știu cînd va fi asta, o să-l citesc pe Nietsche! De care m-am ferit mereu pînă acum, nu știu de ce.</div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>25. Elena Ferante, Iubire amară, 175 pag.</b>Cînd mă gîndesc la cartea aceasta, îmi amintesc și atmosfera în care am citit-o, în concediu, pe plajele din Samothraki. Deși tot despre maternitate și relația dintre mamă și fiică, totuși cartea aceasta intră cumva în domeniul misterului și al policier-ului.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>26. Eric Emmanuel Schmitt, Domnul Ibrahim şi florile din Coran, 75 pag.</b><br />O poveste scurtă, practic un eseu despre secretul fericirii, cu un musulman și-un puști de unsprezece ani, în cartierul evreiesc din Parisul anilor 60. Calm, frumos, așezat, așa cum îi place lui Schmitt - și mie, care am comandat apoi mai toate cărțile lui, dar nu am apucat să le și citesc pe toate.</div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>27. Cristian Fulaş, Fîşii de ruşine, 230 pag.</b></div>
<div>
Tot în concediu fiind, am schimbat registrul și am mai citit un contemporan, carte cumpărată tot de la editura din Timișoara, cea nou descoperită de mine. O carte despre dependențe - aici, de băutură, dar vă puteți imagina orice dependență.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>28. Svetlana Aleksievici, Războiul nu are chip de femeie, 480 pag. </b><br />Apoi am mai împrumutat și cărți de la prieteni, în concediui, că le terminasem pe ale mele. Aceasta am citit-o pe sărite, nu cred că poate nimeni să integreze atîta durere în concediu! Sunt zeci și zeci de pagini care povestesc ororile războiului și durerea celor rămași acasă.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>29. Lavinia Branişte, Escapada, 215 pag.</b><br />Stilul simplu și fără înflorituri deja cunoscut al Laviniei Braniște, o carte drăguță, de final de săptămînă, așa.</div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>30. Asa Lind, Lupul de nisip, editura Cartea Copiilor, 100 pag. </b></div>
Din cînd în cînd, citesc şi cărți pentru copii. Îmi plac încă 🙂 Iar aceasta e chiar drăguţă: Zackarina are un prieten, Lupul de Nisip, un înţelept bătrîn cu care se joacă pe plajă sau stau de vorbă, şi care o învaţă, de pildă, că "întunericul e ceea ce vrei tu să fie", deci nu trebuie neapărat să-ţi fie frică. Şi alte adevăruri simple, frumos expuse. Iar traducerea din suedeză este minunată! 😀 De la <a href="https://www.facebook.com/Editura.Cartea.Copiilor/?__tn__=K-R&eid=ARCYeZ0AxrhvirorwoIikCqjTMn27PURtUlbnSl0A_W4FOaRwKXfrWvoopfOh9bByTobeCfagKTvc7tF&fref=mentions&__xts__%5B0%5D=68.ARDjxl6Cff2YCQwyyMbDYu_gWUNRk0e142UHJwEDpBtFdCl6--ayWUBLIsG_j2tICyG684A5ON875FxQiT11zIlbJSIylnfUXBygvZd-inTEJiKd5MKATRUYqWFL7HYGv5Yf4IOLESAB7hPSkeEPWUc_3rGq6ORNkYAs3U_7NPYn9N2oadmD-WV_eZ0AeKAPV9fRMxRr5TiPxE59Ig">Editura Cartea Copiilor</a> <a href="https://www.facebook.com/hashtag/b24kids?source=feed_text&epa=HASHTAG&__xts__%5B0%5D=68.ARDjxl6Cff2YCQwyyMbDYu_gWUNRk0e142UHJwEDpBtFdCl6--ayWUBLIsG_j2tICyG684A5ON875FxQiT11zIlbJSIylnfUXBygvZd-inTEJiKd5MKATRUYqWFL7HYGv5Yf4IOLESAB7hPSkeEPWUc_3rGq6ORNkYAs3U_7NPYn9N2oadmD-WV_eZ0AeKAPV9fRMxRr5TiPxE59Ig&__tn__=%2ANK-R">#b24kids</a> <br /><br /><div>
<b>31. Eric-Emmanurel Schmitt, Omul care vedea dincolo de chipuri, 300 pag.</b><br />O carte cît o discuție cu Dumnezeu! Pe stilul tinerelor întrebări pe care și le pune fiecare, sau oricum, mie mi-a deschis amintiri sîngerînde din prima tinerețe, cînd trăgeam de-o sticlă de vin și poșteam niște țigări ieftine cu prietenii, punîndu-ne întrebări existențialiste. Foarte foarte faină cartea! Schmitt m-a cucerit cu totul, dacă mai era nevoie. </div>
<div>
Și apoi autorul a venit la București, și erau sold out chiar și locurile în picioare, și mi-am propus să merg măcar să-l văd de la distanță, dar eu nu-s genul care să-mi fac idoli din oameni, așa că nu m-am mai dus, ci doar îi voi citi cuminte cărțile de-acasă. Sau din concediu.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>32. Robin Norwood, Femei care iubesc prea mult, 355 pag.</b><br />Tot din seria de cărți recomandate. Cartea da, a mers, merge, pe stil dezvoltare personală, dar eu una, aș mai fi periat forma. Nu poți citit așa, la greu, doar text-text, fără intertitluri, fără un font mai plăcut. Doar părerea mea. Și - din fericire! - nu cunosc din proprie experiență tema violenței domestice, ca să știu dacă se potrivește și la noi, căci exemplele din carte sunt pe stil american.</div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>33. Eric-Emmanuel Schmitt, Elixirul dragostei, 160 pag.</b><br />Încă una de Emmanuel Schmitt. Ciudățică. Şi extrem de scurtă, mi-a luat maxim 2 ore s-o citesc. Nici nu ştiu dacă (să) o recomand... 🤔</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>34. Jojo Moyes, În căutarea unui destin, 490 pag. </b><br />Am cumpărat și citit această carte (și apoi am dat-o mai departe, într-un Secret Santa cu cărți) din curiozitate, peste tot dădeam de recomandări privind această autoare, și recomandată de o amică. Ce pot să zic? Fără să fie o carte proastă și dînd dovadă chiar de o bună și îndelungată muncă de documentare, cartea totuși nu e genul meu. Da, e interesantă, nu m-am gîndit niciodată la femeile "mirese", din Australia, cu soți plecați în război. Dar - defect profesional, ce să fac! - am găsit atîtea formulări care, deși corecte ca sens al cuvintelor, zgîrie auzul ca nefirești în limba română! Sincer, nu cred că voi mai citit altceva de aceeași autoare, nu m-a convins. Deși, repet, nu e nici rea cartea asta.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>35. Ruth Stilea Gannett, Dragonul tatălui meu, 218 pag. </b>(cu multe poze)<br />O altă carte pentru copii, recomandată chiar de copilul mare, deja în prag de adolescență. Dar tot mai are cîte un puseu de copilărie d-asta, cu cărți cu dragoni, sau cu "mami, te iubesc, ești cea mai bună", chiar și fără să-i fi dat ceva la schimb.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>36. Ken Robinson, O lume ieşită din minţi. Revoluția creativă a educației, 350 pag.</b><br />O, Doamne, din cartea asta mi-am copiat fragmente întregi, dar știi cum? Nu la xerox, ce farmec ar fi avut? Le-am scris eu, de mînă, ca să le integrez mai bine. Și îmi vine să fac fluturași și să-i distribui prin școala fetelor, prin școlile noastre, în general. Vă las cîteva fragmențele, pe care le găsesc acum repede.</div>
<div>
<br />"Toţi oamenii sunt înzestraţi prin naştere cu talente naturale, doar că puţini sunt aceia care şi le descoperă, şi chiar mai puţini sunt cei care le dezvoltă în mod corespunzător. Ironia este că unul dintre principalele motive ale acestei masive irosiri de talent îl constituie chiar procesul menit să îl dezvolte, anume educaţia". </div>
<div>
<br /></div>
<div>
"Irosirea talentului poate să nu fie deliberată, dar este sistematică. Şi este sistematică pentru că învățămîntul de stat este un sistem, iar acest sistem se bazează pe presupuneri adînc înrădăcinate, care şi-au pierdut valabilitatea în timp. (...) Sistemele de învăţămînt public s-au dezvoltat, în primul rînd, pentru a satisface cerinţele Revoluţiei Industriale şi, în multe feluri, ele reflectă principiile producţiei industriale: liniaritate, conformitate şi standardizare. Unul dintre motivele pentru care ele nu mai funcţionează în prezent este acela că viaţa reală este dinamică, adaptabilă şi diversă".<br /><br />"Iniţial, băiatul dorise să se ocupe de studierea clasicilor, dar părinţii nu fuseseră prea încîntaţi de această alegere, gîndindu-se că o diplomă în studii clasice nu reprezenta o oportunitate în găsirea unui loc de muncă." Căci viaţa mea e-n cărţi, tovarăşi!... doar pînă la un punct: băiatul ăsta s-a mutat la filosofie după primul an, apoi a lucrat în domeniul artelor, cu mare succes economic. Eu am făcut 5 ani de studii clasice. Şi, aţi ghicit, nu e prea uşor cu găsirea locurilor de muncă... Acum cu atît mai puţin, cu toate transformările datorate vremii și vremurilor... 😊</div>
<div>
<b><br /></b></div>
<div>
<b>37. Petronela Rotar, Alive, 235 pag.</b><br />"Problema cuvintelor e că nu ştii prin ce guri au mai umblat pînă să ţi se aşeze pe limbă şi cine le-a alterat sensul şi gustul. Oamenii nu înţeleg cît de importante sunt cuvintele, ce universuri infinite ascunde fiecare vorbă aşezată unde trebuie, le scuipă indiferent din gură, le pocesc, le sugrumă, le tarează, şi mie îmi vine să le iau pe toate, să le mîngîi şi să le oblojesc, să le pun atele, să le fac puţină consoliere psihologică, să uite." - <a href="https://www.facebook.com/petronelaelena2?__tn__=%2CdK-R-R&eid=ARBd0vnvCoJTp2a0XRzts8jU7qXLFaZZduZK0-Myaz9uYCuLsOu-UOXhJ98MWDjpmlAR74Dl2Jd3BBuw&fref=mentions">Petronela Rotar-Cotoban</a>, "Alive".</div>
<div>
#sieulafel #filolog #iubesccuvintele</div>
<div>
Nu am terminat cartea, că mi-a fost subtilizată impardonabil de un musafir la Crăciun - glumesc, i-am împrumutat-o, am s-o recuperez zilele astea și am s-o citesc cu plăcere.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<b>38. Uirebit, Un bărbat, o fată, o insulă pustie, 536 pag.</b></div>
</div>
<div>
Am primit cartea de la autor astă-vară, nu am apucat să o citesc pînă de curînd. Acum vreo săptămînă am început-o, mi-a incitat interesul, dar apoi, după prima sută de pagini, parcă tot scîrțîia ceva. Ba limbajul a devenit din licențios, de-a dreptul ofensator, ba vocabularul personajelor mi se părea că parcă se limitează la numai cîteva zeci de cuvinte, și alea repetate obsesiv, și tot în jurul misoginiei și mitocăniei... Așa că deocamdată, la pagina 260, am pus punct. Nu știu dacă o voi mai relua vreodată, dacă o voi continua sau chiar termina... din cîteva motive: autorul publică, pueril, sub un pseudonim aiuristic (prenumele lui, citit invers, ce să zic!); personajul principal poartă numele autorului, din lipsa de imaginație sau egocentrism; trebuia să ajungă pe o insulă pustie, neapărat, ca să-și povestească viața palpitantă? Construcția e pe alocuri puerilă, cu subtitluri care strică toată surpriza textului ce urmează și, în vreo 2-3 locuri, am găsit formulări eronate din punct de vedere gramatical.</div>
<div>
Oricîtă înțelegere și, recunosc, un pic de apreciere aș avea pentru un om care, iată, a scris 536 de pagini doar la volumul 1, dar mai există și un volumul 2, și o promisiune de continuare (omul lucrează încă), ca și pentru faptul că și-a publicat cartea în sistem Self-Publishing, totuși un editor, redactor, corector ar fi fost util.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dar ce mă pricep eu? Eu... intru în 2019 tot fără să fi scris vreun rînduleț la cartea mea, prima din multele cărți pe care le voi scrie... într-o altă viață, probabil! :)))</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Și azi am început, cum vă ziceam, <b>Bunica a zis să-ți spun că-i pare rău</b>, cu care probabil mă voi delecta și la trecerea dintre ani.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
La o trecere în revistă, nu e rău deloc. Se putea și mai bine, dar eu zic că ar trebui să recunosc, cu modestie, că e binișor. Prima jumătate a anului 22 de titluri, iar a doua jumătate doar 16, parțial diferența se explică și prin faptul că în august-septembrie 2018 am făcut abonament la Netflix și am descoperit că aveam deja abonament la HBO GO. Așa că aș avea (dar nu am scris și despre asta o notiță în telefonul mobil) și o listă de filme văzute.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
La mulți ani și multe cărți citite! Să ne citim cu bine în 2019!</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-68639629580838134452018-08-23T21:51:00.001+03:002019-06-18T14:19:07.493+03:00Samothraki, insula caprelor hipsterițeTot timpul ăsta cît am studiat eu (și am și uitat între timp) istoria Greciei, limba greacă veche, ghidul turistic despre Grecia, continentală și insulară... mereu am procedat greșit! Nu după carte trebuia, ci la fața locului! :))<br />
<div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbro7GJAAGzbMhwivF43RmyqvB_n_QH6ujWqdIoJk9CWl37OKDABFks-dQOR-H5EbwdHoQXmov6W74MnqAomPxXKzPGTh6iYb1XAYuGGaIGvb8vbCDzr8GmxAQs7J9bx8JY1fgC-B6ROpC/s1600/sunset.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="1108" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbro7GJAAGzbMhwivF43RmyqvB_n_QH6ujWqdIoJk9CWl37OKDABFks-dQOR-H5EbwdHoQXmov6W74MnqAomPxXKzPGTh6iYb1XAYuGGaIGvb8vbCDzr8GmxAQs7J9bx8JY1fgC-B6ROpC/s320/sunset.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Asta am înțeles eu cînd eram în Samothraki. Acolo, între ferryboat și port, capre și plaje cu pietre negre, hipsteri tatuați, muzică de bouzouki și χοριάτικη σαλάτα, bijuterii din alpaca, plaje fără șezlonguri și multă bere locală, cascade și pește de mare... acolo am realizat, poate mai mult ca oriunde în alt loc în Grecia (sau nu, mai am cîteva locuri de suflet), că iubesc țara asta, că n-o să mă satur niciodată de Grecia și că n-o să-mi ajungă o viață să văd toate locurile ei frumoase! :)<br />
<br />
Well... chiar pe toate, poate că nu. Dar măcar cîteva.<br />
<br />
Trei ani (nu consecutiv, dar orișicît, de trei ori în același loc) am fost la Damouchari, cel din peninsula Pelion, a centaurilor și locul unde s-a filmat o parte din Mamma Mia, filmul, prima parte. Am mai povestit noi cîte ceva de pe-acolo <a href="http://blogonovela1.blogspot.com/2009/07/muntele-pelion.html" target="_blank">aici</a> și <a href="http://blogonovela1.blogspot.com/2009/07/din-vacanta-adunate.html" target="_blank">aici</a> și <a href="http://blogonovela1.blogspot.com/2009/07/plajele-din-pelion.html" target="_blank">aici</a>.<br />
<br />
Vara trecută am ajuns în insula Zakynthos (n-am scris de asta, așa-i? poate i-o veni rîndul într-o bună zi, că e o poveste frumoasă!). <br />
<br />
Iar de curînd am revenit din vacanța în insula Samothraki.<br />
<br />
Pentru că am promis prietenilor o poveste mai detaliată, mai ales că unii dintre ei se pregătesc pentru o vacanță în Samothraki, pentru că și noi la rîndul nostru am primit multe ponturi și recomandări înainte de plecare, am decis să scriu aici tot ce știu despre Samothraki, din experiența noastră.<br />
<br />
<b>Care-i faza cu Samothraki, dom'le?</b><br />
<b><br /></b>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK4CSBNVAn-aa7msgQHj_N8B5FXqZpaYtm8VRwXhtQdtq5b9EVV1jbxXOs6haaF5od9ua04oW9NwJvq3jb7WeP9b2b4_DRRnTP_NpC4ojcjK5CWxMD2B964BftxhToffsG0_NaWiyQSTuT/s1600/capre.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="382" data-original-width="574" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK4CSBNVAn-aa7msgQHj_N8B5FXqZpaYtm8VRwXhtQdtq5b9EVV1jbxXOs6haaF5od9ua04oW9NwJvq3jb7WeP9b2b4_DRRnTP_NpC4ojcjK5CWxMD2B964BftxhToffsG0_NaWiyQSTuT/s320/capre.JPG" width="320" /></a></div>
<b><br /></b></div>
<div>
Faza e că pe insulă sunt 2.000 de locuitori și 100.000 de <b>capre</b>. Am găsit capre pe șosele și pe marginea lor, pe plaje, pe cărările de munte, prin taverne și pe la pensiune. Și chiar și în farfurie, evident, căci carnea de capră e din plin aici și se gătește bine și e bună, pentru cine dorește. Pentru mine a fost o premieră foarte plăcută.<br />
<br />
Faza e că <b>plajele</b> sunt "all around the island", cum mi-a spus o doamnă de la "tourist info". Efectiv, șoseaua face un ocol aproape complet - nu chiar complet, nu poți să îi dai roată insulei. Dar te poți opri oriunde vrei, ca să faci plajă. Doar că aproape toate plajele sunt cu pietre, nu stînci, ci niște pietre mari albe, gri și chiar negre. Plajele sunt neamenajate, cu mici excepții unde vei găsi genul de Beach Bar, cîteva șezlonguri cu umbreluțe și un bar. În unele locuri poți folosi șezlongul și umbrela doar pentru contravaloarea unei comenzi de la bar (o bere, o apă, o cafea cu gheață...) - pe plajă la Therma, de exemplu; în alte locuri costă 10 euro pe zi perechea de două șezlonguri și o umbrelă, dar ai inclulse două băuturi în preț - la Pachia Ammos, de exemplu.<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDMq_ejvCL8Tzi3d3BEfKVCRoDo9QucsLscwdR6fkxxZvGd1pK52uGgrHAM11wD_9tgLIYcwBYfb4fcriDYCgcItxnQvmsJr0DW-I_mfOzRpbnAN3HBIA2eywnUPl8NpF8jEaPKgxpA3Jy/s1600/cascade1.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="382" data-original-width="574" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDMq_ejvCL8Tzi3d3BEfKVCRoDo9QucsLscwdR6fkxxZvGd1pK52uGgrHAM11wD_9tgLIYcwBYfb4fcriDYCgcItxnQvmsJr0DW-I_mfOzRpbnAN3HBIA2eywnUPl8NpF8jEaPKgxpA3Jy/s320/cascade1.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Cascada 1</td></tr>
</tbody></table>
<br />
Faza e că pe lîngă plaje și mare, insula Samothraki are și <b>munți</b>, cel mai înalt vîrf fiind vîrful Saos, cu 1600 metri. Pe cărări suitoare de munte dai de cascadele făcute de rîul Fonias (în grecește, "Ucigașul"). La primele două cascade se ajunge relativ ușor (ok, la prima foarte ușor, doar mergi, la a doua urci un pic pe o buză de munte cu priveliște spre mare... awesome view!). Cascadele au format mici lacuri unde se poate face baie, se numesc "vathra" în grecește. În mod uimitor, apa nu este rece în aceste lacuri, dar e adîncă.<br />
<div>
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_bTT9NBnMt-DYvVBPiaalY4nvZ3ENlRHLTXzJgDwewQ38IRB0mAHnDZj1SMNNasXpP_liErFPc5ht1YMAceKivMCnE-9YX8_GWyjrjaD9BsyOdZaZQ6_BFH6XAcvTesgo57ZK72FnBIos/s1600/cascade2.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="387" data-original-width="582" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_bTT9NBnMt-DYvVBPiaalY4nvZ3ENlRHLTXzJgDwewQ38IRB0mAHnDZj1SMNNasXpP_liErFPc5ht1YMAceKivMCnE-9YX8_GWyjrjaD9BsyOdZaZQ6_BFH6XAcvTesgo57ZK72FnBIos/s320/cascade2.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Drumul de la Cascada 1 la Cascada 2</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCuosauZcPDsjPGdZdm3KCJkPCfPg0dDZycJyHiRZ0XNpGB_AD_9E9S4lOcDhe3dvI__JV1FOOsbyLX7e1IgLQV2VGGUEN1huLx_RQpwljWVeLkiCvi85q4HtQXWRQixmlBZyDv3CqW100/s1600/cascade3.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="387" data-original-width="581" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCuosauZcPDsjPGdZdm3KCJkPCfPg0dDZycJyHiRZ0XNpGB_AD_9E9S4lOcDhe3dvI__JV1FOOsbyLX7e1IgLQV2VGGUEN1huLx_RQpwljWVeLkiCvi85q4HtQXWRQixmlBZyDv3CqW100/s320/cascade3.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Cascada 2</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<b>Drumul</b><br />
<br />
Cînd pleci din București, o ții tot spre sud, traversînd Bulgaria și apoi cam o oră de mers și prin Grecia. Portul de unde se ia ferryboat-ul este Alexandroupoli. Trecerea din România în Bulgaria firește, pe la vama Giurgiu, iar cea din Bulgaria în Grecia prin munți, pe la vama cea (relativ) nouă, Makaza. Înțeleg că uneori poate fi coada la vama aceasta sau chiar aglomerat pe drumul acesta, noi am avut noroc și am trecut foarte repede și la dus și la întors.<br />
<br />
<b>Ferryboat</b><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjh49A91ElzQu4llJDCJc1xPcw8IHhVxuPTs5isJ-GHSyHUw_bxNZpok09jEk7rxqAlRxd2M9tQY2Wzyigd_CLZxtNlfdFSM_KLai_2AbxlvZa11KAu_P4H8UZ0EHZRh2LrjowyslgWe1Ml/s1600/ferry.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="1108" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjh49A91ElzQu4llJDCJc1xPcw8IHhVxuPTs5isJ-GHSyHUw_bxNZpok09jEk7rxqAlRxd2M9tQY2Wzyigd_CLZxtNlfdFSM_KLai_2AbxlvZa11KAu_P4H8UZ0EHZRh2LrjowyslgWe1Ml/s320/ferry.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Ca să ajungi pe insula Samothraki depinzi de ferry-boat. Bine, soțu' a mai ajuns acolo, pe la începutul verii, într-o excursie cu un velier, o barcă cu pânze de 9 locuri. Dar nu cred că acest lucru e chiar ușor de făcut cînd mergi cu familia, cu copii și bagaje.<br />
<br />
Așadar, trebuie să îți programezi cazarea și statul acolo în funcție de vaporul care te duce și te aduce, de pe continent pe insulă și înapoi. Deși știam asta la nivelul teoretic, evident că noi am greșit și mai întîi am căutat cazarea, și apoi vaporul.<br />
<br />
Am rezervat cazarea în perioada disponibilă la pensiunea aleasă (mai jos găsiți și informații despre cazare). La ducere a fost ok, aveam ferryboat la ora 15.00, ora e bună, abia ajungi bine la Alexandroupoli, cît să-ți și tragi sufletul juma de oră. Căci drumul București - Alexandroupoli durează cam 7 ore, depinde și cîte opriri faci.<br />
Dar am avut surpriza ca în ziua în care trebuia să plecăm spre casă, să nu avem decît seara la ora 19.00 ferryboat spre continent, iar trecerea durează mai bine de două ore, ba chiar mai bine de trei ore, cu tot cu îmbarcat mașina, debarcat mașina și ieșit din port. Și nu vroiam să conducem până în România noaptea. Ceea ce ne-a făcut să ne mai luăm o noapte de cazare pe continent, în Alexandropouli, și să plecăm abia a doua zi. (paranteză: am primit recomandarea de cazare de la o grecoaică din Salonic, cazată unde am stat și noi, dar s-a întîmplat ca la recepție la Alexandropouli să vorbim... românește, cu o doamnă care lucra acolo, plecată din Pitești de peste 20 de ani!)<br />
<br />
Dar dacă faceți, vorba proverbului, cum zice popa, nu cum face popa, mergeți pe site-ul www.saos.gr, alegeți perioada preferată în funcție de zilele și orele care vă convin la ferry, și puteți face rezervare online chiar acolo, cu plata online și ridicarea biletelor direct din port. Vedeți că orarul vapoarelor diferă în funcție de ziua săptămînii, dar și în funcție de perioadă.<br />
<br />
<b>Cazare</b><br />
<br />
Vroiam, ca de obicei cînd mergem în Grecia, să stăm într-un loc mai... tradițional grecesc, cu umbră și mese în curte, cu o gazdă cu care să schimbi o vorbă despre situația socio-economică din Grecia și despre uleiul de măsline. Nu vroiam hotel cu zeci de camere și piscină, nu lux, nu șezlonguri, nu asfalt. Și am găsit o pensiune cu platani și hortensii în curte, cu multă umbră, cu mese și scaune, unde puteam sta seara să jucăm un joc de familie și să bem un șpriț. (Paranteză - noi am fost 2 familii, 4 adulți și 4 copii între 11 și 16 ani, cu boardgame-urile și vinul cu apă minerală de-acasă.)<br />
<br />
Printre recomandări aveam și pensiuni mai drăguțe decît asta, dar în plin soare, fără copaci deloc. Sau altele erau deja ocupate de prin martie, cînd am început noi să căutăm. Și chiar am mai zărit din mers cîteva locuri drăguțe.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyCVkn8mcnoeBvAriZsQbhmXCDsHd-iLWsz_cODZWDZgXxKxJIaYsLHoeq2nFsQ2sdpZ7_vWAMUa5QKVWgWjqCT6Cw-CneJKK337ZywWAq6XvUFhJGbzUiaPlKmC5sckhR-L7CF2hvnHJ5/s1600/chora2.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="382" data-original-width="574" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyCVkn8mcnoeBvAriZsQbhmXCDsHd-iLWsz_cODZWDZgXxKxJIaYsLHoeq2nFsQ2sdpZ7_vWAMUa5QKVWgWjqCT6Cw-CneJKK337ZywWAq6XvUFhJGbzUiaPlKmC5sckhR-L7CF2hvnHJ5/s320/chora2.JPG" width="320" /></a><br />
<br />
Noi am stat la pensiunea Tasoula Parselia, în Therma, pe latura de nord a insulei. Este destul de vizitată de români, poate prin prisma comentariilor pozitive de pe Booking, încît o doamnă care se cazează acolo de mulți ani (doamna din Salonic despre care vă spuneam mai sus) învățase deja cîteva expresii în limba română. Recomand pensiunea pentru locație, atmosfera relaxantă, umbră în curte și în casă, gazda extrem de serviabilă și drăguță. În fiecare zi ne mai oferea cîte ceva, ajunsesem să facem ghicitori, azi ce mai găsim în cameră? După tratația de "welcome" de la început, cu smochine din dulceață și apă rece, am mai primit așa: orez cu lapte și scorțișoară într-o dimineață, cafea grecească făcută de ea într-alta, oricum cafea la discreție în bucătărie, un borcan mare, de vreo 3 kg, de măsline pentru fiecare familie, cîteva borcănele de dulcețuri și gemuri locale, din portocale, smochine, nuci verzi și piersici, pepene roșu la frigider pentru cînd venim de la plajă, loukumades (un fel de gogoșele făcute de mama gazdei, Tasoula)... La final i-am cumpărat și niște ulei de măsline din producția proprie!<br />
Camerele nu sunt foarte mari, dacă vă doriți lux, acela nu e locul. Dar sunt comode, paturile mari, un mic balconaș, și această curte foarte primitoare. Și nici nu sunt prea multe plaje în zonă, pentru că Therma, orășelul în care am stat, e unul din locurile de unde se poate urca spre Gria Vathra, una din zonele cu cascade, altele decît cele două despre care am spus mai devreme.<br />
<br />
Noi am contactat direct pensiunea prin email și aveau doar 8 nopți libere în acea perioadă, nu 10 cum ne-am fi dorit, dar la final s-a dovedit suficient de relaxant atît.<br />
<br />
Altă modalitate de cazare frecvent practicată în Samothraki este campingul. Cel puțin pe partea de nord, unde am stat noi. Cînd am plecat la plajă în prima zi, am nimerit în plin Woodstock! Numai hamace întinse între copaci, corturi, hipstereală, tatuaje... O atmosferă uimitoare, dar totul de o decență minunată! Cu coșuri de gunoi și tomberoane la tot pasul, cu guri de apă (hidranți în pădure!, dacă vă puteți imagina! au o obsesie cu incendiile!), cu dușuri, toalete și tot confortul unui camping. Dac-aș mai avea din nou 20 de ani, știu unde mi-aș face vacanța! ;) Seara "plateia" (piața centrală) din Therma se umplea, efectiv, de tineri, de muzică, de voie bună! O atmosferă super-relaxantă! Un fel de Vama Veche, de pe vremuri, dar pe stil grecesc :))<br />
<b><br /></b>
<b>Plaje</b><br />
<b><br /></b>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-Mlkl73Nw6FXp3P55JWK4eUCXACVCLW9wuwpLpOy8Xzl9e4u7nda5UDztW0aVnNLXW5hYHTnNkjrB4ZbdypZfcZX3lTgpiArOJEWZCf9flWtnCv0VzMuHBajdJGlSvWEdQr37oqEPaaI6/s1600/pachia.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="905" data-original-width="1359" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-Mlkl73Nw6FXp3P55JWK4eUCXACVCLW9wuwpLpOy8Xzl9e4u7nda5UDztW0aVnNLXW5hYHTnNkjrB4ZbdypZfcZX3lTgpiArOJEWZCf9flWtnCv0VzMuHBajdJGlSvWEdQr37oqEPaaI6/s320/pachia.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Pachia Ammos Beach</td></tr>
</tbody></table>
Cea mai frumoasă plajă, mare, liberă, mi s-a părut Pachia Ammos. Destul de departe de unde eram noi cazați, noi eram pe nordul insulei, plaja asta în sud, și nu se poate trece peste munți, făceam aproape o oră pe drum. Dar merită! Este singura (găsită de noi, cel puțin) plajă cu nisip (care de fapt sunt tot pietre, dar mărunte). Există și o zonă cu șezlonguri acolo, deservită de cele două taverne de la nordul plajei. Dar șezlongurile ocupă mai puțin de jumătate din plajă, restul e "la liber". Dac-o iei peste deal la picior, poți să dai și peste alte plaje, doar niște golfuri, de fapt, destul de greu accesibile.<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8qvTsyeCw9UjagGOgwssRS3SJAJ1_W5SmnGPDsmFIIrUW5n01JRUVqN0JITayDuzLwGAsP0mN3ugb7kSrbfqxs5o3RdLRG6MstmmAAXxxxFNt5tN6B-UlxY1O-EQNzjQG-49LQ6UzH2Ud/s1600/kipos1.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="1248" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8qvTsyeCw9UjagGOgwssRS3SJAJ1_W5SmnGPDsmFIIrUW5n01JRUVqN0JITayDuzLwGAsP0mN3ugb7kSrbfqxs5o3RdLRG6MstmmAAXxxxFNt5tN6B-UlxY1O-EQNzjQG-49LQ6UzH2Ud/s320/kipos1.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Kipos. Capăt de drum</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge9NAzgTaRiYqfz29-wfVw7tnsTKcoEKWcGpjZjOSa-lJZT3Yt9pdF98rUHRnQv3neVMrWP8RU721ezozQEwLe5cm3NX6Yx30PMAxdm3b6DpwCf4aczvuebKc1UunDS1GZtLwI6oLrz0zq/s1600/kipos2.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="1248" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge9NAzgTaRiYqfz29-wfVw7tnsTKcoEKWcGpjZjOSa-lJZT3Yt9pdF98rUHRnQv3neVMrWP8RU721ezozQEwLe5cm3NX6Yx30PMAxdm3b6DpwCf4aczvuebKc1UunDS1GZtLwI6oLrz0zq/s320/kipos2.JPG" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Kipos... și muntele, și marea</td></tr>
</tbody></table>
Am mai făcut plajă la Kipos, "unde se termină șoseaua și intră roamingul de Turcia", cum am scris pe Instagram cînd am pus o poză "de la fața locului". Efectiv îți dă un sentiment de "la capătul lumii", de sfîrșit de drum, de "this is it", cînd te oprești pentru că șoseaua dă... în munte sau mare. Locul e superb, gol, pustiu. Mai erau cîteva mașini, dar e așa de mare locul, că nu te ciocnești de cei care mai sunt acolo. Doar că sunt pietre, trebuie să vii pregătit cu scaune - nu există deloc șezlonguri aici, nu e nimic amenajat, nici de plajă, nici de mîncare. Și ar fi bine să ai și niște papuci speciali pentru pietre, și nu numai aici, ci pe toate plajele.<br />
<br />
Altfel, cum spuneam: plaje sunt "all around the island".<br />
<br />
<b>Taverne</b><br />
<br />
Peste tot pe unde ne așezam eram întîmpinați cu carafa cu apă rece și pahare. Meniul este în grecește și în engleză, uneori am găsit și în bulgară sau română (încercări timide, după părerea mea, dar nu voi fi cîrcotașă să judec de ce vrea grecu' să înțeleagă românu' meniul, pentru că n-am fost niciodată în Thassos, ca să numesc numai un loc grecesc de care știu că e foarte "preferat" de români).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiax6H3ob5WmQkeQpUicXFCtLfc4HdoYk218ry3TksZCGXXZwo3h1HUQrM8_Yye4HOw7uNZaYuCd6MJzC9shPyyaLPKpdHAC35sPwFcYmw0P44rCoqmaEf-0yEBbz_Lfb1ew9hhFZY3WBdu/s1600/karydies.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="1248" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiax6H3ob5WmQkeQpUicXFCtLfc4HdoYk218ry3TksZCGXXZwo3h1HUQrM8_Yye4HOw7uNZaYuCd6MJzC9shPyyaLPKpdHAC35sPwFcYmw0P44rCoqmaEf-0yEBbz_Lfb1ew9hhFZY3WBdu/s320/karydies.JPG" width="320" /></a></div>
<br />
Am mîncat foarte bine, și într-o atmosfera foarte faină, tipic grecească "de munte" la Karidies, cea vestită pentru carne de capră. Omul care a venit să ne ia comanda - noi ne tot scuzam că nu ne-am hotărît, dar el ne-a răspuns, calm, că suntem în concediu, no hurry, parakalo! :) Știa cîteva din felurile de mîncare și în română, dar spunea că e chestie de marketing, nu știe ce spune, e doar pentru clienți.<br />
<br />
Și destul de ieftin, în general, la nicio tavernă nu cred că am plătit mai mult de 50 de euro per familie de 4 persoane, cu berile incluse! Un sfat: e bine să cereți recomandări celui care vă ia comanda, că el știe mai bine ce e proaspăt, ce au făcut atunci, care e specialitatea lor... Uneori vă conduce în bucătărie să vedeți cum arată un anumit fel abia scos din cuptor sau chiar la proțap. Ca idee, o bere e 3 euro cam peste tot; tot atît e o salată de vinete sau un tzatziki; , un fel cu carne de capră cam 8-9 euro. O salată grecească e cam 6 euro - e mare, un platou, de fapt, mănîncă 2 persoane, și conține acele roșii și brînză feta, și evident, cu un condiment secret, probabil, pentru că mie niciodată nu-mi iese același gust acasă. :)<br />
<br />
Pește am mîncat bine la o tavernă din sudul insulei, Agrogiali, pe drumul spre și de la Pachia Ammos. Foarte bun. Nu ieftin, chiar scumpuț, dar bun. Scorpie de mare, Lavrac, Dorada, fructe de mare... Ne-au condus în bucătărie să ne alegem peștele dintr-o vitrină, l-au cîntărit și apoi ni l-au servit frumos.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0NBq0ExqSNRQA0VcRJforZ3t7EhC5lOEgt6wiw19gjZpve7gDIMDSelLktZfMoQ36x0imcs-eg0tqq4tNDhbxJ4Z4mSuU0YpTRhYCP37QaC6ALVqKxNi54tPB6eWDFT0EabMiNpVOguXG/s1600/gria+vathra.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="1108" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0NBq0ExqSNRQA0VcRJforZ3t7EhC5lOEgt6wiw19gjZpve7gDIMDSelLktZfMoQ36x0imcs-eg0tqq4tNDhbxJ4Z4mSuU0YpTRhYCP37QaC6ALVqKxNi54tPB6eWDFT0EabMiNpVOguXG/s320/gria+vathra.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Gria Vathra - este locul de unde începe drumul spre un al doilea șir de cascade, aflat destul de aproape de unde eram noi cazați - am ajuns într-o seară în plimbare în șlapi acolo, și nu pe șosea! mai bine zis, ne-am cam rătăcit prin dosurile curților celor cîtorva localnici din acea zonă. Dar în altă zi am revenit acolo (pe drum, de data asta) ca să mîncăm la taverna Gria Vathra. Am mîncat cel mai bun preparat cu vită, un pește bine făcut și chiar o mîncare de fasole, cu bob mare, roșu, excelent, un pic dulceag.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhE7Sec91qYqxd-ghqSdYPyJMDRmybHgwiO1uGTp8xObN6sk7OUZemKh5O28D_Rdld7Msp3xVW6KD4SX56axvmrrpAq1JzHcL3EtlA9OQVez7bvIu3p25J2FB4E9E0fxo7G6hiJI5EnyKYy/s1600/profitis.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="1108" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhE7Sec91qYqxd-ghqSdYPyJMDRmybHgwiO1uGTp8xObN6sk7OUZemKh5O28D_Rdld7Msp3xVW6KD4SX56axvmrrpAq1JzHcL3EtlA9OQVez7bvIu3p25J2FB4E9E0fxo7G6hiJI5EnyKYy/s320/profitis.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
În ultima zi, așteptînd să se facă ora de ferry, am încercat una din cele două taverne "with a view" recomandate în Profitis Ilias, satul de sus, pe munte. Satul este pitoresc, minunat, un sat mic, cu 50 de case. Iar taverna Paradisios, cu vedere panoramică spre vestul insulei (vedeam insula Thassos de acolo), chiar cea mai bună ca view, dar și mîncarea a fost bună. Am mîncat pentru prima oară capră la proțap - minunat! Ai zice că e carne tare și ațoasă, dar nu, se topea în gură!<br />
<br />
Nu e rău nici la cele două taverne de pe plaja Pachia Ammos. La una din ele - "la rus", i-am zis noi, pentru că servea un grec cam agitat, cu accent ciudat, cam slavic - au mîncat copiii mousaka foarte bună, recomandată de "rus", și noi un fel de scoici cu sos iute, minunat gătite. La tavernele din Chora ne-am "spurcat" cu niște pizza și salate, condimentate cu priveliște spre apusul de soare. Și de fapt, cred că la orice tavernă de pe insulă găsești ceva (sau totul) bun!<br />
<br />
<b>Orașul Chora</b><br />
<b><br /></b>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjctSPLixY-DQxMjxv-zM6uc6H_6p_e0XzIFyUBd6GsyHds5ukpPcnlU8XqNyrt-K6YBB9Xy2YAkRIuI6RCIyuFC88_ni5hnjiVd-Bfem7J-FMekh9JR0WTBN7-8TPR68S-D8KTJnC8RSqo/s1600/chora1.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="553" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjctSPLixY-DQxMjxv-zM6uc6H_6p_e0XzIFyUBd6GsyHds5ukpPcnlU8XqNyrt-K6YBB9Xy2YAkRIuI6RCIyuFC88_ni5hnjiVd-Bfem7J-FMekh9JR0WTBN7-8TPR68S-D8KTJnC8RSqo/s320/chora1.JPG" width="212" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJBlxIC_mN10NOiPMoToRn4qsC8I91TdVPxgvkcynVFApuu7n0e-W1w9nwbP7R0Rz4kENZOaITgPtznZq4SZUp4e4llhn0N0qoxioFRVZNnvcXL9k2XvuvHpWTltPeVXy1NY_q7MzmOtij/s1600/chora3.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="553" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJBlxIC_mN10NOiPMoToRn4qsC8I91TdVPxgvkcynVFApuu7n0e-W1w9nwbP7R0Rz4kENZOaITgPtznZq4SZUp4e4llhn0N0qoxioFRVZNnvcXL9k2XvuvHpWTltPeVXy1NY_q7MzmOtij/s320/chora3.JPG" width="212" /></a></div>
<b><br /></b>
Chora este așezat pe trepte, are străduțe înguste, unele case sunt vopsite în alb, au obloane albastre și arată grecesc. Este orășelul lor "de arătat turiștilor", plin cu magazinașe cu bijuterii din argint și alpaca, dar și alte produse ale manufacurierilor locali. Alte magazine vînd condimente grecești (mi-am luat pentru acasă incomparabilul oregano), sau suvenire din piele, magneți, portofele, tricouri etc, majoritatea avînd pe ele pictate... caprele samothrakeze.<br />
Dar sunt și multe case în paragină, parcă la Samothraki se simte cel mai bine criza grecească.<br />
<br />
<br />
<br />
<b>Temple</b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqkONYLZ64hKN1K9feiBUxy2cFOhn6Hs3W_563-TS-sl49r5ZWxRS5COZH2YS3lkJvP7jhug47lMojiAyuYxcnnylqDEsuZ_ipOc8Cs5cSehcm_u9h-C37dwF_RUTgSmsbBSxgcKu4Zh3w/s1600/hieron1.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="382" data-original-width="574" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqkONYLZ64hKN1K9feiBUxy2cFOhn6Hs3W_563-TS-sl49r5ZWxRS5COZH2YS3lkJvP7jhug47lMojiAyuYxcnnylqDEsuZ_ipOc8Cs5cSehcm_u9h-C37dwF_RUTgSmsbBSxgcKu4Zh3w/s320/hieron1.JPG" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipV1Rs50Q930rp8_vmLzATAiGRFUd-S2nqhB7iFvgw2cyvUb63yXIiryn84Tok1wmfAQW4wXs3KkHZjVc2u9TdH6wUxDA052r4sPO4GcihjvjxzOBQ2pG4bO5AJxZt5BSUlMsHJOlA3NpX/s1600/hieron.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="382" data-original-width="574" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipV1Rs50Q930rp8_vmLzATAiGRFUd-S2nqhB7iFvgw2cyvUb63yXIiryn84Tok1wmfAQW4wXs3KkHZjVc2u9TdH6wUxDA052r4sPO4GcihjvjxzOBQ2pG4bO5AJxZt5BSUlMsHJOlA3NpX/s320/hieron.JPG" width="320" /></a></div>
<b><br /></b>Într-o dimineață, pe răcoare, am fost la Sanctuarul Marilor Zei (Hieron ton Megalon Theon). Este locul unde a fost descoperită în secolul al XIX-lea statuia fără cap a Zeiței Nike (Victoria) din Samothraki, cea care acum se află și poate fi admirată la Louvre, Paris. Muzeul este închis pe perioadă nedeterminată, dar ruinele templului sunt în aer liber (chiar în plin soare, deci e recomandat să mergeți dimineața), se pot vizita, au și explicații atașate, imagini cu reconstituiri. Și "au" și studenți britanici sîrguincioși, care curăță cu o măturică minusculă printre pietre.<br />
Și ce m-a mirat tare: au și niște leandri imenși, care-și croiesc drum ca niște bălării, ca niște paraziți, printre pietrele templului, în mai multe locuri ale sitului arheologic.<br />
<br />
<b>Atenție</b><br />
<b><br /></b>
Ni s-a spus că în Samothraki, pe drumurile de munte, sunt vipere. Dar care fug la auzul zgomotelor, deci trebuie să mergi pe potecă și cu gălăgie. Din fericire, nu am întîlnit decît mici șopîrle, gușteri care se fereau de noi. Dar poate am mers noi doar pe drumuri bătute de mai multă lume.<br />
Că în unele zone din apă sunt niște pești veninoși - pești erau, foarte aproape de mal, îi vezi cu ochiul liber și chiar mai interesant, cu ochelari de scuba. Dar nu ne-a pișcat nimic prin apă.<br />
Că nu există conceptul de salvamont sau salvamar, nu are cine să îți vină în ajutor, la nevoie - cam așa e. Pe plaje nu e nicio "autoritate", iar pe munte - doar un afiș la urcare, cu indicații sumare și un număr de telefon pentru urgențe.<br />
Că nu e doctor decît în port, la Kamariotissa - noi am zărit și un spital în Chora, dar nu am cercetat mai mult, sper să nu aibă nimeni nevoie de spital în concediu.<br />
Că nu e bine să parchezi mașina sub copaci, pentru că riști să o găsești cu capota înfundată sub copitele vreunei căprițe, care a vrut să ajungă la frunze. E plin de capre, într-adevăr, dar chiar pe mașini nu am găsit, plus că sunt un soi de capre de talie mică, nu ca pe la noi. Sincer, nu cred că ar putea face rău unei mașini... dacă nu e din carton. (deși... dacă mă gîndesc mai bine: singurele mașini mai mari de pe insulă aveau număr de România sau Bulgaria, celelalte, fie ale grecilor, fie închiriate, erau genul de mașinuțe mici, care se învîrt ușor pe drumuri întortocheate. Cam ca peste tot în Grecia, poate).<br />
Că pe insulă există un fel de insecte periculoase, mai mari decît viespile. Eu știindu-mă cu alergie la albine (și probabil și alte insecte), m-am apucat să citesc despre astea. Sunt ceea ce pe la noi se numesc "bărzăuni". Și erau mulți, dar am citit că nu atacă omul, decît dacă omul e cel care le atacă primul cuibul, aflat în pădure. Că ei nu au treabă decît cu alte albine.<br />
Nu pot să zic că asta m-a liniștit prea mult. Așa că pe lîngă Autan, mi-am luat la mine un spray special contra țînțari, căpușe și viespi (la DM am găsit, dacă mai interesează pe cineva), antihistaminic ("Claritine" e mai "pe gustul meu") și homeopate împotriva înțepăturilor de albine (Apis, CH 30). Din fericire, nu a fost nevoie să le folosim.<br />
<br />
<b>Excursii</b><br />
<b><br /></b>
Am mai aflat că din portul unde ne-a lăsat ferryboat-ul se poate lua un vaporaș care face turul insulei, dacă vrei să vezi chiar tot.<br />
Sau că poți închiria bărci, din diferite locuri.<br />
Noi nu am făcut asta, vroiam mai mult relaxare decît agitație, dar poate e de interes.<br />
<br />
<b>Concluzie</b><br />
<b><br /></b>
<b>Samothraki, foarte pe scurt</b>, ar fi așa:<br />
<br /></div>
<div>
<div>
- nu e decît un ferry pe zi<br />
- nu există un drum care să facă turul insulei; partea de sud-est e foarte muntoasă</div>
<div>
- motorina e mai scumpă pe insulă - de facut plinul înainte de ferry </div>
<div>
- tavernă cu tot ce vrei din carne de capră: Karidies, pe latura de nord a insulei<br />
- tavernă cu pește: Akrogiali, pe latura de sud a insulei</div>
<div>
- taverne cu "view" și mîncare bună: în satul Profitis Ilias<br />
- Pachia Ammos, singura plajă cu "nisip" (de fapt niște pietricele mai mici) e pe latura de sud</div>
<div>
- în zona de SE a insulei ești foarte aproape de insula turcească Gökçeada; atenție la roaming, mai ales la trafic de date<br />
- berea locală: Fonias, producție artizanală, alte beri ale locului: Vergina și Mamos, dar au și berile grecești tradiționale, Mythos, Alpha și Fix, după gust<br />
- de văzut: cascadele de pe rîul Fonias; orașul Chora; ruinele templelor<br />
<br />
Și ca să nu credeți cumva că doar eu am scris atît despre Samothraki, am găsit multe informații pe un site întreg, făcut de niște români, <a href="http://www.insamothraki.ro/" target="_blank">InSamothraki</a><br />
<br /></div>
</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-77323824447869700892018-05-17T16:49:00.002+03:002018-05-17T16:49:29.495+03:00Ne gîndim la mîncare de 200 de ori pe zi<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Dacă tot am umblat la dosarul cu “evenimente de care m-am bucurat, și nu am apucat să împărtășesc și altora”, hai să vă povestesc despre <b>Bodyology: Femeia</b>, unul din evenimentele din seria “Bodyology”.</div>
<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIQ0K5SMLL7ii1cJv8HarIHiydifz8rBgbkfq7enFfEfP0VXAEJsNGMKmYzsfp64Kc-kUn7csLT_HcGTR07HR-unFfpvqEBH9z8aT6wbXEjbnXyl6ntat0dHT3DXWqk47jqaoFG3Svgn3o/s1600/bodyology+poza.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIQ0K5SMLL7ii1cJv8HarIHiydifz8rBgbkfq7enFfEfP0VXAEJsNGMKmYzsfp64Kc-kUn7csLT_HcGTR07HR-unFfpvqEBH9z8aT6wbXEjbnXyl6ntat0dHT3DXWqk47jqaoFG3Svgn3o/s320/bodyology+poza.jpg" width="320" /></a><div>
<br /><b>Larisa Petrini, Health Coach</b>, a spus în cadrul evenimentului:<br /><br />80% din nivelul nostru de sănătate are legătură cu ce, cum, unde mîncăm (potrivit Organizației Mondiale a Sănătății). Potrivit unui studiu realizat de Cornell University, într-o zi o persoană are aproximativ 200 de gînduri legate într-un fel sau altul de mîncare. La noi în țară, 50% din totalul căutărilor pe Internet sunt legate de mîncare.<br /><br />Există 40.000 de diete pe piață la nivel internațional. De ce există așa de multe? Pentru că:<br />1. nu funcționează<br />2. ca să mențină vie discuția despre mîncare<br />3. ca să crească valoarea industriei care se ocupă de topirea grăsimii.<br /><br />Cea mai bună dietă e cea pe care nu o ții. O dietă duce la:<br />- frustrare<br />- deprivare<br />- rezultat efemer<br />- pierdere în greutate, dar și slăbire funcțională a organismului<br /><br />Istoria a demonstrat că putem supraviețui 90 de zile fără mîncare, dar numai 72 de ore fără apă.<br /><br />De ce mîncăm? Iată o serie de motive, sau “triggere”:<br />familie<br />prieteni<br />distanță<br />ambalaj<br />recipiente<br />culori<br />forme<br />etichete<br />miros<br />etc <br /><br />Așadar, 80% este decizie inconștientă. De exemplu, s-a demonstrat statistic că “smell is a business” cînd într-un supermarket existența unei patiserii cu producție proprie a sporit vînzările cu 30%.<br /><br />586,3 miliarde de dolari americani – este valoarea industriei care se ocupă cu topirea grăsimii<br />195 miliarde de dolari – cu această sumă estimează ONU că putem rezolva foamea la nivel mondial<br /><br />La vîrsta de 40-50 de ani pierdem 15% din masa musculară, iar apoi acest proces e tot mai accelerat. După 40 de ani se modifică metabolismul femeii. Trebuie să mîncăm mai puțini carbohodrați. Acești carbohidrați ne dau cea mai multa energie, dar trebuie să o și “cheltuim”. <br /><br />După 35 de ani începe un război între mușchi și grăsime. Punem 1% grăsime și pierdem 15% mușchi,<br />Are loc un declin fiziologic – reflexe mai lent, hormoni, putere de recuperare mai mică, astfel:<br />18-20 de ani – prima “cădere” a sistemului <br />25-30 de ani – a doua<br />35-40 de ani – a treia<br /><br />Excesul de kilograme nu reprezintă doar o problemă estetică, ci și hormonală, musculară etc.<br />Mîncarea procesată conține acele “whites”: zahăr, făină, sare, unele produse lactate, care sunt nocive pentru corp.<br />Formulele perfecte nu există. Alege ce ți se potrivește.<br /><br />Procentual, energie și vitalitate:<br />- genetic 3%<br />- personal 80%<br />- structural (mediu) 15-17%<br /><br />Ar fi bine să îndepărtăm toxinele din jurul nostru, prin acestea înțelegînd plastic, mediu toxic, metropolă poluată, ustensile de bucătărie, țesături purtate – toate ar fi de preferat să fie naturale.<br /><br />Așadar, pe lîngă hrană, avem nevoie de:<br />- mișcare<br />- somn<br />- hidratare<br />- respirație<br /><br />10% din europeni, adică 50 de milioane de oameni din Europa suferă de tulburări de somn, a declarat <b>Dr. Dan Mitrea, Medic Neurolog</b>. 36% din viață dormim. Dar pe lîngă durată, contează și calitatea somnului. <br />Hipofiza din creier secretă hormonul STH de creștere (la copii) și frumusețe doar noaptea, în timpul somnului. De aici vorba “somn de frumusețe”.<br />Dl dr Mitrea a povestit despre ritmul circadian și tulburările de ritm circadian, stări de somn și veghe.<br />Parasomniile - tulburări care ne pot da semne despre cum va fi creierul copiilor peste 20-30 de ani.<br />Somnambulismul nu e considerat patologic la copii.<style type="text/css">
@page { margin: 0.79in }
p { margin-bottom: 0.1in; line-height: 120% }
</style></div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-5408821819315789292017-12-11T11:49:00.000+02:002017-12-11T11:49:05.626+02:00Chelner, vă rog să-mi aduceți cafeaua pe terasă… la primăria din Munchen!<div class="MsoNormal">
Am băut multe
cafele la viața mea. Începând din facultate, când numai licoarea maronie magică
m-a ajutat să răzbesc prin examenele grele de la secția de clasice a facultății
de limbi străine, trecând apoi prin două sarcini, în care aceeași licoare îmi
menținea tensiunea la limite aproape de normale, și până în ziua de azi, când
fiecare dimineață începe cu o cafea, care deopotrivă amețește cu miros
îmbătător și trezește la viață întreaga casă.</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am băut cafea
grecească în peninsula Pelion, reședința de vară a zeilor de pe muntele Olimp,
cafea preparată de localnicii zilelor noastre, cu multă pasiune și împletită cu
povești din tinerețea lor pe meleagurile centaurilor. Eram chiar lângă Volos,
aproape că-l auzeam pe Iason, conducătorul argonauților, pregătind corăbiile
pentru a pleca după lâna de aur.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar chiar și
cafeaua grecească, cu dulcea eu aromă aproape mâloasă de pe fundul micuțelor
ceșcuțe, a fost surclasată de o alta. Căci cea mai bună cafea am băut-o... la
Munchen. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Plecasem din
București într-un fel de city break, ceea ce însemna că eram pe cont propriu două
zile, urmând să mă prezint apoi la o conferință de presă, la care participam
din partea unei reviste. Până atunci însă, m-am cazat la un hostel, la care am
ajuns cu trenul direct din aeroport. Era prima oară în viața mea când stăteam
la hostel, aveam emoții, chiar temeri, legat de cum va fi acolo. Auzisem doar
povești despre hosteluri, despre faptul că sunt camere comune cu multe paturi
și baia pe hol. Dar prețul era de nerefuzat, desigur, nu suporta comparație cu
niciun hotel – unde mai pui că acesta era chiar în centru, la o aruncătură de
băț, adică doar la distanță de o plimbare pe jos, de primăria din Munchen.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Căci acesta a
fost primul meu pospas, în prima dimineață acolo. Am plecat cu arme și bagaje,
adică singurul rucsac pe care mi-l luasem la mine, pe principiul <i>Omnia mea mecum porto</i>. Era devreme, nu
se deschisese niciun muzeu – căci asta îmi propusesem să fac în cele două zile
înaintea conferinței, să vizitez muzeele din Munchen. Althe Pinakothek, Neue
Pinakothek... erau doar niște nume ciudate pentru mine, nu aveam încă o imagine
a lor. Dar și când, în sfârșit, am avut-o! Toți vechii maeștri, dar și cei ai
secolelor mai recente, mi s-au înfățișat în fața ochilor! Mă uitam fascinată la
picturile flamande și olandeze, la barocul german sau renașterea italiană, iar
apoi la lucrări semnate de Manet și Van Gogh, Cezanne sau Klimt! A fost o
experiență uluitoare, ce m-a încărcat de frumos și pur pentru multă, multă
vreme!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar să nu
anticipez; atunci, de dimineață, mai aveam de așteptat ca să se deschidă
muzeele. Firește, nu aveam smartphone pe-atunci (acțiunea se petrece în toamna
anului 2004), așa că toată cercetarea o făcusem de acasă și o aveam printată pe
o foaie de hârtie, pe care o tot consultam: traseu, costul biletelor de
transport, orele de program ale muzeelor... etc. Ceea ce nu știusem dinainte era
faptul că doar așteptarea aceasta avea să-mi aducă una dintre cele mai interesante
experiențe. Sau prima, din acele zile. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">M-am înființat la
Marienplatz, în Piața Mare a Primăriei din Munchen. Primăria este veche,
construită în secolul al XV-lea în stil gotic. Am găsit o cafenea micuță – și
foarte cosmopolită, aveam să constat – chiar în fața primăriei, la distanța
perfectă pentru a admira întreaga clădire, de o distincție inegalabilă. Se
servea cafea și mici produse de patiserie delicioase și pufoase pentru cei care
doreau să le savureze în timp ce urmăreau ”parada” personajelor din ceas. Pe
coloana principală se află un ceas, pe care, cât am stat acolo, l-am prins ”în
acțiune”. Păpușile din ceas se mișcau pe muzică, și toți cei aflați în piață se
uitau, cu gurile căscate, cu capul lăsat pe spate, la minune. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cafeaua, da, să
spun ceva și despre cafea. Am comandat o cafea mare, fără arome, cu doar puțin
zahăr și un strop de lapte, numai atât cât să îi îndulcească cromatica și din
maro închis să devină cafenie. A fost bună. Nu bună, excepțională! Dar în
amintirea mea, gustul ei pe papilele mele gustative s-a estompat de mult. În
schimb, gustul ei pe papilele memoriei mele este îmbibat cu muzica ceasului din
vârful Rathaus-ului munchenez, cu costumele colorate ale păpușilor din ceas. Și
mai este îmbibat cu Manet, Van Gogh și ceva Klimt. Este o cafea... colorată,
artistică, muncită, ascunsă, regăsită. Totală.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><i>Articol scris pentru Radio România Cultural, pentru concursul ”Cea mai bună cafea”.<o:p></o:p></i></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><i>Articolul meu a
câștigat premiul constînd într-o ”tratație” de la Delicatese Florescu: </i></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><i>- cartea autorului
Gheorghe Florescu, ”Confesiunile unui cafegiu” cu autograf</i></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><i>- o cafea boabe de 1
kg și </i></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><i>- un ibric de aramă</i><o:p></o:p></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0iQ4AwQhlE-qbyv0i-s6qPahjdYp3Dzc0L0Ke9ERzNCnct3UYybtNOruXj_aRzf_eQPPltSDB3tcUn52GDRM3BEn7Z0E6XNXOvfRc2A_Kn6YHY7H_POFD4EdaqOc9_0I0MC5ZiMJRLCP_/s1600/delicatese+florescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0iQ4AwQhlE-qbyv0i-s6qPahjdYp3Dzc0L0Ke9ERzNCnct3UYybtNOruXj_aRzf_eQPPltSDB3tcUn52GDRM3BEn7Z0E6XNXOvfRc2A_Kn6YHY7H_POFD4EdaqOc9_0I0MC5ZiMJRLCP_/s320/delicatese+florescu.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Premiul meu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSXSmEKn3V2eEjsf7quGdeQXE3KhA_QNt2gF6Ct5gOY0Y7hNyHlZAbMmthC36RoaVj-UYUkweLGN57rf1-PSePik8vIQSkwS_EabTqsboiMNetqYekFC-aSNbhXd7OiqRD0V_H_BXOr8eK/s1600/eu+si+gheorghe+florescu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="489" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSXSmEKn3V2eEjsf7quGdeQXE3KhA_QNt2gF6Ct5gOY0Y7hNyHlZAbMmthC36RoaVj-UYUkweLGN57rf1-PSePik8vIQSkwS_EabTqsboiMNetqYekFC-aSNbhXd7OiqRD0V_H_BXOr8eK/s320/eu+si+gheorghe+florescu.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Eu, împreună cu maestrul ”cafegiu” Gheorghe Florescu</td></tr>
</tbody></table>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBcXZNDYDzJ6UfnMvbqEKDqdmlLuH40KOVwxVLiM1UMk2XH64PlZHZm4h2QpTSdDnIUrgNt4q4wR8hkeLDrHCalRQ-5WZmY40hF_PjQguXXJVhyEKW0trQ2AMeha75vkVkbKtjWwURJNNI/s1600/florescu_cafea+prajita.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="489" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBcXZNDYDzJ6UfnMvbqEKDqdmlLuH40KOVwxVLiM1UMk2XH64PlZHZm4h2QpTSdDnIUrgNt4q4wR8hkeLDrHCalRQ-5WZmY40hF_PjQguXXJVhyEKW0trQ2AMeha75vkVkbKtjWwURJNNI/s320/florescu_cafea+prajita.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Prăjirea cafelei</td></tr>
</tbody></table>
Cu ocazia vizitei pe care am făcut-o micuțului și cochetului magazin de delicatese din piața Rosetti, am văzut cum se prăjește cafeaua, am făcut cunoștință cu autorul cărții - carte pe care o citesc zilele astea, este extrem de fascinantă! Și cartea, dar și omul! Are atâtea de spus, de arătat, de povestit! Și m-am cam îndrăgostit de magazin și de ideea de cafea proaspătă, cumpărată periodic de la un magazin de delicatese! De cafeaua la ibric eram deja dependentă, iar acum, de cînd îl am pe acesta, el mi-e ”prietenul de dimineață” :)Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-24046685398696172522017-08-09T17:59:00.002+03:002017-08-09T18:00:20.796+03:00Satul, încă frumosVremea cositului la români: film alb-negru, sau poate şi verde. Sepie-verzuie. Foarte vizual şi auditiv, cu siguranță şi olfactiv. Tehnică de filmare cu încetinitorul:<br />
<div>
Coasa care retează iarba... hîrș... hîrș... La intervale regulate, cam cît îi le brațelor să descrie un arc complet, și înapoi la punctul de start. Hîrș... hîrș...</div>
<div>
Mirosul înnebunitor, unic, de nedescris al ierbii cosite... Miroase a verde, miroase a copilărie, miroase a fără griji...</div>
<div>
Zgomotul pietrei scoase din teaca încinsă la brâu, şi apoi piatra frecată pe tăişul coasei, care se odihnește ridicată cu lama în sus... Tot hîrș face și piatra pe tăișul lamei coasei, dar altfel, un sunet prelung, metalic și pietros, în același timp.</div>
<div>
Și apoi, din nou, hârş... hârş... fără grabă, de la dreapta spre stânga, coasa prin iarbă descrie un arc de cerc de un verde mai deschis.<br />
<br />
Eu, copil, admirându-l de la umbră pe tataia, în timp ce face această treabă anevoiasă, destinată doar bărbaţilor adevăraţi. El, un tataie înalt, foarte înalt şi suplu, cu părul alb, de când l-am cunoscut deja avea tot părul alb, îmbrăcat în pantaloni şi cămaşă cu mânecă lungă cu mânecile puţin suflecate, lăsând să se vadă pielea bătută de soare şi vânt, de o culoare care aduce cu cireşele negre.<br />
<br />
Momentul: anii '80.<br />
<br />
Anul 2011 (cînd am notat eu aceste rînduri): zgomot puternic, enervant, de moto-cositoare şi trimmere sparg liniștea zilei. Miros de benzină arsă se ridică în aerul rarefiat. Vizual, bărbaţi (dar şi femei am văzut) încinşi cu curelele maşinilor de tuns iarba mobile, prin curţi sau pe marginea drumului, răspândind... iz de civilizaţie.<br />
<br />
Nici nu ştiu dacă să mă bucur că se motorizează, sau să mă întristez la gândul practicilor tot mai mult uitate...<img src="file:///C:/Users/Anca/AppData/Local/Temp/msohtmlclip1/01/clip_image001.gif" /><br />
<br />
Vara asta (iulie-august 2017, de data asta) am făcut o plimbare prin sat, rugînd-o pe mama să mi-i mai spună pe oameni pe la porțile cărora trecem. De data trecută cînd am făcut asta și pînă acum, mama i-a mai uitat pe mulți, pentru că cei mai în vîrstă au murit, unii sunt foarte tineri și nu știe "ai cui sunt", cum se spune pe la noi, iar dintre cei de vîrstă medie, mulți au luat calea pribegiei, muncesc prin Europa (Franța, Îtalia, Spania, Germania) și vin rar, doar cît să mai ridice un etaj la casă cu banii strînși. Niciodată pînă acum nu mi s-a părut mai puternică senzația că... ni se asfaltează satul, se betonează curțile, se ridică etaje peste etaje! Într-o curte (locuită, nu cu tinerii plecați afară) casele se întindeau de la o latură la alta a curții foarte mari, pe mai multe etaje, cu mai multe intrări, ca ostoirea unei dorințe nespuse de a muta blocurile la sat. Altă curte nu mai avea niciun centimetru de iarbă, niciun pom, totul era doar biscuiți colorați de asfalt, de la poartă pînă la casă. O altă casă (una dintre pozele de mai jos) era ridicată doar la cărămidă, așteaptă probabil banii cîștigați de stăpîni anul ăsta ca să fie continuată, dar se vede că e cu... garaj subteran! Într-o casă dintr-un sat din sub-munți, cu curte imensă, în care ar fi avut loc nu o mașină, nu două, ci o parcare de supermarchet, așa.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mai triste mi s-au părut însă - sau, de fapt, nici nu știu ce e mai trist! - curțile părăsite sau părăginte, în care fie nu mai locuiește nimeni, că au murit și ultimii săteni, iar urmașii stau la bloc la oraș, fie vreun ultim proprietar zace la umbra casei, fără să mai iasă prea mult - și în nici un caz pe canicula de vara asta!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Păi, hai să vă las cu niște imagini. De data asta, autor nu mai e camera foto Canon, ci banalul meu telefon Samsung. Dar eu zic că face poze faine, voi ce ziceți? </div>
<div>
Și vouă cum vă place satul românesc (dacă vă place), mai old style, sau mai plin de betoane și civilizație?</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTOZxm-mzTRjgHn4AId1hfLgXXySt3XCoahJ0nFDK50lHoKxvW_sx6dglaC5eDDAs2UovrFGU-x32kTJve4AW5fARKIWWRYxaoS_DNNAsnVLzjoRLuabXPyBuyBwDeG-ROZQbJGopjxLTw/s1600/apus+de+soare+cu+copil.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="489" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTOZxm-mzTRjgHn4AId1hfLgXXySt3XCoahJ0nFDK50lHoKxvW_sx6dglaC5eDDAs2UovrFGU-x32kTJve4AW5fARKIWWRYxaoS_DNNAsnVLzjoRLuabXPyBuyBwDeG-ROZQbJGopjxLTw/s320/apus+de+soare+cu+copil.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Apus de soare cu copil</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFEQgRN1htlleB5jqkGoc_gmffHYCwYYEmSXkqUahQDj0czbnudA5YsRPrbd4FeKedtNvTALhPjn1njDZfjstIeQCJFhR4PHJr9VJb5DocOBB46vikVlh3VgSWhVtB9kInfHtlqo_NWNyF/s1600/atelaj.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFEQgRN1htlleB5jqkGoc_gmffHYCwYYEmSXkqUahQDj0czbnudA5YsRPrbd4FeKedtNvTALhPjn1njDZfjstIeQCJFhR4PHJr9VJb5DocOBB46vikVlh3VgSWhVtB9kInfHtlqo_NWNyF/s320/atelaj.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Atelaj</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6Rl058eAUNxX3LmVGbAzlK8yxH1fGNjFtgZQL8KMNtCO-qe58WntIyWSRfTP_3y8pMAQ-uVGAlKM4lqBzzuj7k8Z8MLRzf_PJHL7BdEjHfHKKpQhnPmIGi4ePgw0_8PXogPxD21D2yZAw/s1600/casa+mirata.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6Rl058eAUNxX3LmVGbAzlK8yxH1fGNjFtgZQL8KMNtCO-qe58WntIyWSRfTP_3y8pMAQ-uVGAlKM4lqBzzuj7k8Z8MLRzf_PJHL7BdEjHfHKKpQhnPmIGi4ePgw0_8PXogPxD21D2yZAw/s320/casa+mirata.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Casă mirată (mie îmi seamănă cu o față cu ochii mari, mirîndu-se: de ce am eu garaj suberan???)</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtVPNX6zXPhbFIJESwL9vFBzoGtACw1C90iPic2SbIA1osgRwZJMMI1y-cEfUwWbu30K1FU7qSqTx69x5NQYk9N84zmlhiEZ0aXqMBWt0agd1HXo8PE085GKJ3OAiv2n-lAZTyq53iuCeP/s1600/casa+parasita1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="489" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtVPNX6zXPhbFIJESwL9vFBzoGtACw1C90iPic2SbIA1osgRwZJMMI1y-cEfUwWbu30K1FU7qSqTx69x5NQYk9N84zmlhiEZ0aXqMBWt0agd1HXo8PE085GKJ3OAiv2n-lAZTyq53iuCeP/s320/casa+parasita1.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Casă părăsită (una din preferatele mele din sat)</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2i3-f-QJbKaxez38y_NVb0kRihZlCkhBaJsAhs1TpDM_e6W4HisqxcIfbFODXOkhfp_h3gU5m1ffshBOIAMNpOk8Q-m8Mw1ugLkwx2qT3rrA5OdFEL9Qfsdz6F_dB3NgAonypAXO5zLP9/s1600/casa+parasita.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2i3-f-QJbKaxez38y_NVb0kRihZlCkhBaJsAhs1TpDM_e6W4HisqxcIfbFODXOkhfp_h3gU5m1ffshBOIAMNpOk8Q-m8Mw1ugLkwx2qT3rrA5OdFEL9Qfsdz6F_dB3NgAonypAXO5zLP9/s320/casa+parasita.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Casă părăsită (alta)</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrSzc687Bmtr8GV1OnIH-8cYrJukpqrr275zUv208UTXav75LQXsr6Q4VLOTX_llEwuHNuEjo3jDX_S7exf8I2-xlC5mCbNpiWiSUMYSRWzBVYBD2vcikkDySieK4oNBrWY_0o-iG0MYT4/s1600/ciulin.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="489" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrSzc687Bmtr8GV1OnIH-8cYrJukpqrr275zUv208UTXav75LQXsr6Q4VLOTX_llEwuHNuEjo3jDX_S7exf8I2-xlC5mCbNpiWiSUMYSRWzBVYBD2vcikkDySieK4oNBrWY_0o-iG0MYT4/s320/ciulin.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Floare, să zicem</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHWo-Ig43vLmRO2XYrjmB1pLvy36zAamwVtbdV3kAEYpe0kbGQDWOlWqgzxBT7cfhJY-LovQ1WXYeItsMQdCsvzrmkZs7kIUxDjzHZFCc8oGPz0rJaMZ77NmJhzjCnrLNZr9VDzCDjO9BL/s1600/copii+la+apus+de+soare+mica.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="709" data-original-width="1134" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHWo-Ig43vLmRO2XYrjmB1pLvy36zAamwVtbdV3kAEYpe0kbGQDWOlWqgzxBT7cfhJY-LovQ1WXYeItsMQdCsvzrmkZs7kIUxDjzHZFCc8oGPz0rJaMZ77NmJhzjCnrLNZr9VDzCDjO9BL/s320/copii+la+apus+de+soare+mica.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Apus de soare cu copii :)</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm7z70hin0QIhFqaSiNwpHNQzY5QB8jhv8CyMoN4wb6RCLSlaB7qchaNvsB3nvSBJNneBrf-70VWI6qix37_vpRylKI41h-Yujj8OLoRfkPe7sJ9YJA3foyIdwjETsX7sLo7w4lrKCGZCn/s1600/curte+buruieni1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm7z70hin0QIhFqaSiNwpHNQzY5QB8jhv8CyMoN4wb6RCLSlaB7qchaNvsB3nvSBJNneBrf-70VWI6qix37_vpRylKI41h-Yujj8OLoRfkPe7sJ9YJA3foyIdwjETsX7sLo7w4lrKCGZCn/s320/curte+buruieni1.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Casă părăsită (a se vedea ce înaltă e iarba prin care nu s-a mai umblat de mult)</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipPYt7LHPTWlriEx-E1lcLh_2Bc_1r4UfnRfAUTWXqB40X8y_muxr9CT7iExVeOGXT7X6GpcpFFmKWw8YJENozMvxJ9hOi1XRg_u1M830pgZB-ei4PR-W2L2JIzKaWQ9m89eZekqwXz8z7/s1600/curte+mirositoare.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="918" data-original-width="516" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipPYt7LHPTWlriEx-E1lcLh_2Bc_1r4UfnRfAUTWXqB40X8y_muxr9CT7iExVeOGXT7X6GpcpFFmKWw8YJENozMvxJ9hOi1XRg_u1M830pgZB-ei4PR-W2L2JIzKaWQ9m89eZekqwXz8z7/s320/curte+mirositoare.jpg" width="179" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Casă locuită, cu tot felul de acareturi și animale foarte mirositoare în curte :))</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRiWh7IBgyWJ3LUIpvTDQS_ULiiT4-BFp5xT75smzbMeHeo-NqKd7A07Vre9ZQxVdioE7DfLhOFqu52a3Js5cVwwpwr4cX6Qx37jPAsZPA1QS3Hgv_nzEjqxBrmBNms8j4m9gc5w5HnB2Q/s1600/la+biserica.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="489" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRiWh7IBgyWJ3LUIpvTDQS_ULiiT4-BFp5xT75smzbMeHeo-NqKd7A07Vre9ZQxVdioE7DfLhOFqu52a3Js5cVwwpwr4cX6Qx37jPAsZPA1QS3Hgv_nzEjqxBrmBNms8j4m9gc5w5HnB2Q/s320/la+biserica.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">La biserică, monumentul ostașilor căzuți în cele două războiaie mondiale</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8FfbtxUxGl0WtXQDKuaiSYWN8mjGAIrzGnPJLBewhWiUfPTvCvNL6HQOvQRSoZUgDSMnGRlxppP_Uw85uUJwXh1pX1k-DBSm3p6XiKaTka71nO0j71M1IAmL_WjknIEEzLAgDT97z2q1d/s1600/mos+in+casa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8FfbtxUxGl0WtXQDKuaiSYWN8mjGAIrzGnPJLBewhWiUfPTvCvNL6HQOvQRSoZUgDSMnGRlxppP_Uw85uUJwXh1pX1k-DBSm3p6XiKaTka71nO0j71M1IAmL_WjknIEEzLAgDT97z2q1d/s320/mos+in+casa.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Casă în care încă locuiește un moș singur</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2jRv2bJzrfIWWJAUNTDkLwTPKDWAmHtrItNfLl5zd0HXWkUxaTq-rgzT5KyEo4et3-whLCgEaTE_RZMzWC6WMMr_hFDGl0308lLarYQCfm2Nd5xVSilgrNLv-FKW5oOuwP1V7iFBH3J90/s1600/poarta+bunicii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="489" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2jRv2bJzrfIWWJAUNTDkLwTPKDWAmHtrItNfLl5zd0HXWkUxaTq-rgzT5KyEo4et3-whLCgEaTE_RZMzWC6WMMr_hFDGl0308lLarYQCfm2Nd5xVSilgrNLv-FKW5oOuwP1V7iFBH3J90/s320/poarta+bunicii.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Poarta casei părintești a bunicei mele materne. <br />
Doar poarta asta mai există. Casa (și bunica) s-au dus de mult...</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTWX2Ib_aNvdHx_8NtNVg9hwUcDIjYYOigqEjHJWHPXMxLoJMHBNKNyDYRPT9-4oSJG9UoWiDctiDh-yy_r_0ZfmIDwg1MqWkGpMNWH3cxVQ55kC1LnkympvIo9nlYl2yEwfJwmxpYCM9B/s1600/ulita+din+deal.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="869" data-original-width="489" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTWX2Ib_aNvdHx_8NtNVg9hwUcDIjYYOigqEjHJWHPXMxLoJMHBNKNyDYRPT9-4oSJG9UoWiDctiDh-yy_r_0ZfmIDwg1MqWkGpMNWH3cxVQ55kC1LnkympvIo9nlYl2yEwfJwmxpYCM9B/s320/ulita+din+deal.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Ulița din deal</td></tr>
</tbody></table>
<div>
<br /></div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-41714485766552417822017-08-05T17:48:00.000+03:002017-08-07T17:49:12.260+03:00Cărți (ne)plăcute<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Citiți Hyperliteratura? Eu nu mereu, dar cînd e vorba de un autor sau o carte interesantă, da, citesc. Iar mai deunăzi am citit articolul lor bazat pe opiniile cititorilor privind... cărțile care nu le-au plăcut, care i-au dezamăgit și au simțit că au pierdut timpul citindu-le. Unele dintre cărțile despre care e vorba sunt chiar cărți "cu pretenții".</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Iată articolul <a href="https://hyperliteratura.ro/15-carti-cu-care-cititorii-si-au-pierdut-timpul/" target="_blank">aici</a></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Mi s-a părut interesant demersul, poate chiar util, pe alocuri. Se știe și este evident că nu toate cărțile plac tuturor cititorilor.</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
<span style="font-size: 12.8px;">În preambulul articolului este vorba de un "autor nordic cu nume greu de reținut". Aș fi curioasă, despre ce scriitor o fi vorba? </span><span style="font-size: 12.8px;">Am vaga impresie că tocmai am trecut şi eu prin acelaşi "pui de chin", cu o primă parte dintr-o serie (parcă tetralogie trebuie să iasă? nu am reținut)... Am dat o şansă întregii cărţi (cît o cărămidă), cu toate că eu las lejer deoparte cărţi care nu-mi plac. Şi tot aşteptam acţiunea, dar primeam tot mai multe detalii tehnice, exact ca în cataloagele Ikea de care e vorba și în articol</span><span style="font-size: 12.8px;"> </span><img alt="😂" class="CToWUd" data-goomoji="1f602" goomoji="1f602" src="https://mail.google.com/mail/e/1f602" style="font-size: 12.8px; margin: 0px 0.2ex; max-height: 24px; vertical-align: middle;" /></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1JRTQAVEkjBvAVeUAEC6x1pRa-DqfdJLWk04AX-lgdOEL3WNjCYt3a1BUXWwcYvKVdG0rsloKjo3ZtwqdxJm7Y1JDnK6n8Ve_rYbkOOp9sMqXWXzC71GZtR1-q1flEORnLbRW9LPrDY2l/s1600/lupta-mea-vol-1-moartea-unui-tata.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="396" data-original-width="240" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1JRTQAVEkjBvAVeUAEC6x1pRa-DqfdJLWk04AX-lgdOEL3WNjCYt3a1BUXWwcYvKVdG0rsloKjo3ZtwqdxJm7Y1JDnK6n8Ve_rYbkOOp9sMqXWXzC71GZtR1-q1flEORnLbRW9LPrDY2l/s320/lupta-mea-vol-1-moartea-unui-tata.jpg" width="193" /></a></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Apoi m-am gîndit că poate nu am înţeles eu bine, şi să mai dau o şansă autorului (Karl Ove Knausgard, de el e vorba la mine), cu al doilea volum. Dar mi-e teamă să nu fie la fel. Și multe pagini... Și-un scris mititel (de la acea carte mi se trage credința care mi se tot întărește de-atunci, că îmi trebuie ochelari de citit!)... </div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
De fapt, să ne-nțelegem: cartea (prima parte a seriei) nu pot spune că e proastă, că nu m-am ales cu nimic și că am pierdut timpul. Nu, deloc. Dar îi lipseşte ceva, un fior, o emoţie, o acţiune... Poate aşa o fi sufletul de nordic, ce ştiu eu? :) Cu multe multe descrieri, care culminează, mi s-a părut mie, cu scenele în care autorul face curăţenie în casa tatălui decedat. Aproape că puteam să număr sticlele de băutură aruncate la gunoi, sau sacii de gunoi strînşi, sau chiar ţigările rulate şi fumate de bunică în acest răstimp!</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Deci, revenind, ați avut și voi aceeași impresie cu autorul acesta, sau mi-a scăpat mie esenţialul la această carte?</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-32017349511003763142017-08-03T21:53:00.000+03:002017-08-07T21:53:59.070+03:003 filmePentru că suntem mult în urmă cu vizionarea filmelor, atît la cinema, cît și la TV...<br />
Greșit, stați să reformulez:<br />
Pentru că nu ne uităm aproape niciodată la filme, nici la cinema, nici la TV...<br />
Așa parcă e mai aproape de adevăr.<br />
Așadar, într-un weekend recent, cînd fetele nu erau acasă, ne-am făcut de cap și am văzut 3 filme într-un singur weekend! 3 filme fără limba engleză! :)<br />
<br />
<b>1. Despre trup și suflet</b><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEosWZTuDqVe3ZRPpksgX9mQqKuF0KivR95wYFnGHUVupCgSoXPoGIBwYpdijVm-DM4LrQvR6foioLbKqZMiC7zxNh8km4ktV3GhgEHkfiYPB1x64JSYtc5p_aSI0NePNa8LZhyW9QPJbq/s1600/testol.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="267" data-original-width="189" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEosWZTuDqVe3ZRPpksgX9mQqKuF0KivR95wYFnGHUVupCgSoXPoGIBwYpdijVm-DM4LrQvR6foioLbKqZMiC7zxNh8km4ktV3GhgEHkfiYPB1x64JSYtc5p_aSI0NePNa8LZhyW9QPJbq/s1600/testol.jpg" /></a></div>
<br />
Mai întîi, sîmbătă pe seară, am fost la Mall și am văzut "Despre trup și suflet". Pentru cine nu știe, este un film unguresc, despre o îndrăgostire între doi oameni speciali. Un film de o sensibilitate rară! Ai putea spune că se consumă cam multă peliculă cu imaginea pădurii, sau că sunt cam violente imaginile din abator (niciun animal nu a fost tăiat special pentru acest film, ni se spune, dar a fost documentată activitatea obișnuită dintr-un abator de vite). Dar eu, una, nu am simțit nici că am văzut prea mult timp pădurea, sau că au fost prea statice imaginile, și nici tăierea vitelor nu m-a oripilat.<br />
În schimb, am văzut doi oameni speciali, deosebiți - o femeie cu afecțiuni din sfera autismului (nu mă pricep, dar mie mi se părea mai mult cu un puternic Obsesive Compulsive Behaviour decît autistă) și un bărbat cu o afecțiune fizică, o paralizie a brațului.<br />
<br />
Nicio legătură cu Hollywoodul! Nici prin frumusețea actorilor - ea ar putea fi numită drăguță, dar pe un alt palier, însă el e banal spre urît. Nici prin vreun artificiu special. Nici efecte, nici imagini halucinante... Nici engleză, căci tot filmul m-a uns pe suflet și m-a purtat în amintirile anului universitar petrecut de mine la Budapesta!<br />
<br />
Un film delicat, chiar dacă, sincer, nu știu să se poată așa ceva, adică motivul filmului: cei doi trăiesc în fiecare noapte un vis comun, sau visează același lucru! Dar nici nu contează asta.<br />
<br />
<b>2. Complet străini</b><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilhVhV0SA-pgZrS-KqcWQQkwCE01F8RSvPdk8lpWBab3gx3BF_Tem1u1OyeUqmx_KdFgtB5DootGoDKiJbFea0vBonNU3HPXxyp19Zl9GXbxDP6tOut_1ocLVqBrJqkuxwDj0NaRFW5qj7/s1600/Complet-straini-1-720x430.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="430" data-original-width="720" height="191" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilhVhV0SA-pgZrS-KqcWQQkwCE01F8RSvPdk8lpWBab3gx3BF_Tem1u1OyeUqmx_KdFgtB5DootGoDKiJbFea0vBonNU3HPXxyp19Zl9GXbxDP6tOut_1ocLVqBrJqkuxwDj0NaRFW5qj7/s320/Complet-straini-1-720x430.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Am văzut - acasă, de data asta, căci l-am ratat la cinema, nu mai rulează - Perfetti sconosciuti, cum se numește el în italiană în original. Filmul prezintă un grup de prieteni de vîrsta a doua, adunați într-o seară la cină la unul dintre ei. Trei cupluri și un burlac se înhamă la un joc... ce se va dovedi periculos: să lase telefoanele pe masă, și oricine sună sau lasă mesaj, să fie pus pe speaker sau citit mesajul cu voce tare. Totul în semn de încredere deplină în partenerul de cuplu, pe de o parte, și în ceilalți prieteni de față, pe de altă parte.<br />
<br />
Ce halimai iese de aici... vă las pe voi să vă imaginați! Sau mai bine, să vedeți filmul. Se pare că nimeni nu e lipsit de secrete, că toți avem ceva de ascuns, cît de mic, că lumea e mică și amantul sau amanta e cel mai aproape în cuplul de alături... și multe alte dedesubturi și detalii ale vieții, așa cum e ea. După umila mea părere, tușele sunt ușor accentuate, totul e dus la extrem, mai ales pe finalul punctului culminant, cînd lucrurile se precipită și nu reușești să închizi gura de mirare, după ce primești șoc declarativ după alt șoc.<br />
<br />
Interesant film, măcar din perspectivă sociologică, dacă nu vă distrează genul ăsta de umor. Dar eu cred că vă distrează! :)<br />
<br />
<b>3. 6,9 pe scara Richter</b><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimKvnDub_FL7-hipeyv-SCJeMHBE4l0OlUz2xxdJ7NrWHLBMhlqgJifWk3fiS-KLXSIo15GwWcCUSdNnFeA_y3Z65r96P9eyDHTHTFnnobIblmk9_1tYu3QQtjyU4D7R9a3d58nIwybMJ2/s1600/69-pe-scara-richter.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="251" data-original-width="175" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimKvnDub_FL7-hipeyv-SCJeMHBE4l0OlUz2xxdJ7NrWHLBMhlqgJifWk3fiS-KLXSIo15GwWcCUSdNnFeA_y3Z65r96P9eyDHTHTFnnobIblmk9_1tYu3QQtjyU4D7R9a3d58nIwybMJ2/s1600/69-pe-scara-richter.jpg" /></a></div>
Filmul lui Nae Caranfil este unul amuzant, dar cam atît. Nu poți spune că e slab, dar la final, cînd tragi linie, nu rămîi cu nimic. A, ba da: mi-a plăcut că l-am văzut la Institutul Francez, nu mai fusesem de mult acolo, spre rușinea mea. Dar asta nu are legătură cu filmul.<br />
<br />
Însă ce are filmul, nu ce nu are: are umor, are replici bune, scenariul se susține, vorbele se aud clar și răspicat - au mai învățat românii, nu mai vorbesc "cu prune în gură". Văncic face un rol secundar drăguț, dar cel mai bine zic eu că se descurcă personajul tatălui, nu cred că știam actorul pînă acum, dar e doar vina mea, că nu prea merg la filme - și nici la teatru la Iași, unde înțeleg că joacă.<br />
<br />
O parte din spectatorii din sală am simțit că nu prea au agreat scena finală, cu delirul muzical. Mie mi s-a părut că se potrivea perfect în peisaj! A fost... finis coronat opus! :) Deci una peste alta, cel puțin pe moment, mi-a plăcut filmul. Un film ușor, pentru o seară de duminică, înainte de a merge la o bere cu prietenii.<br />
<br />
***<br />
Atenție! Cele de mai sus reprezintă doar părerea mea completamente neavizată! Nu vă îndemn nici să vedeți, nici să nu vedeți vreunul dintre filme.Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-28355949164485710652017-07-28T17:14:00.000+03:002017-07-28T18:38:48.588+03:00Odiseea popririi pe cont... și morala din fabuleEram pe plajă la 2 mai, între 2 meciuri de baschet la Campionatul Național de MiniBaschet, la finele lunii iunie. Chiar în ziua de vineri, ultima din iunie. Apa era rece ca gheața, nici gînd să facem baie! Iar soarele ardea ca focul, nici de plajă nu era. Dar stăteam la umbră, în atmosfera plajei.<br />
<br />
N-am de lucru și scot telefonul mobil din geantă. Zapez distrată, neatentă. Dar toate simțurile mi se activează dintr-o dată, ba chiar devin foarte active, când dau de un anume e-mail. Un e-mail de la banca ING, la care am cont, prin care mă anunțau că mi s-a pus poprire pe cont, în valoare de 420 de lei. Poprire dispusă de Primăria Sectorului 3 din bd Lucrețiu Pătrășcanu. Era acolo și un număr de telefon pentru informații. Firește că dau telefon.<br />
<br />
O doamnă amabilă de la bancă răspunde și îmi confirmă exact ceea ce știam deja din email, nici o informație în plus, privind motivele popririi. A, ba nu, ceva nou tot am aflat: și anume, că pot dispune plata de urgență a acelei sume, "dar să știți că se percepe o taxă pentru asta!" Nu doresc plata niciunei sume, de niciun fel, nici urgent și nici lent, atîta vreme cît nu știu pentru ce, ce reprezintă acea sumă. Sau, îmi spune doamna de la bancă, poate amîna ca banii să-mi fie luați din cont cîteva zile - nu mai țin minte dacă 5 sau 7 zile lucrătoare, pentru ca eu să pot afla pentru ce îmi sunt ceruți banii.<br />
<br />
Poprirea nu are legătură cu firma la care sunt administrator, e venită pe CNP-ul meu, e clar. Dar ce naiba poate fi? Nu mă știu datoare cu nimic Primăriei Sectorului 3. Am plătit toate impozitele, am plătit toate amenzile... Cea mai recentă dintre ele a fost cînd mi-a luat poliția permisul în octombrie 2015. E drept că am fost la mare de 1 iunie și am uitat să plătim prin SMS taxa de pod, așa că mă aștept să primim amenda acasă. Dar 1. e prea repede de-atunci, nu cred că s-au mișcat așa iute. și 2. mașina e înmatriculată pe firmă, nu venea amenda pe numele meu. Și nu 420 de lei, înțeleg că o să plătim vreo 130 de lei amendă.<br />
<br />
Încerc apoi să găsesc un număr de telefon de la Primărie, la informații sau ceva de acest gen. Găsesc, și sun, și sun... Și nu răspunde nimeni. Reamintesc că acțiunea se petrece vineri, cam pe la prînz. Deci, ușor de înțeles de ce nu mai răspunde nimeni la telefon la Primărie, chiar de-ar fi răspuns mai devreme.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYtesqOqGJMlMhyphenhyphensJDXYmT0dyqyHTvqd6a5l_otp-lca3vf3ISlzoe6JhFfbL41T8k5NuBjWFSgWe3QTDWRpkgtDCEiFf7LblySEoJq8GmgIJX-ZjLewxQd2l2LHhk62Ehltu1a-4TjFwF/s1600/euro-870757_960_720.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYtesqOqGJMlMhyphenhyphensJDXYmT0dyqyHTvqd6a5l_otp-lca3vf3ISlzoe6JhFfbL41T8k5NuBjWFSgWe3QTDWRpkgtDCEiFf7LblySEoJq8GmgIJX-ZjLewxQd2l2LHhk62Ehltu1a-4TjFwF/s320/euro-870757_960_720.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
O las moartă, vine weekendul, încerc să mă relaxez, mai vorbesc cu o prietenă care a trecut de curînd printr-o poprire, dar la ea era pe firmă...<br />
<br />
Și vine ziua de luni. Și plec spre Lucrețiu Pătrășcanu. Mă parchez pe-aproape, dar nu destul de aproape, cam unde am găsit și eu loc de parcare, nah. Și uit să iau și umbrela din mașină, pentru că la momentul coborîrii din mașină, nu ploua. Intru la ANAF Lucrețiu Pătrășcanu. Întreb la ușă, și o jandarmeriță de la intrare mă informează că acolo e pentru Ilfov, pentru sectorul 3 e după colț. Ocolesc clădirea, intru, și dau de multă lume și multe birouri, claie peste grămadă, uși stricate, dulapuri căzute, hîrțoage... Un rai pentru un eventual incendiu! Sau cel puțin, numai limbi de foc vedeam eu pe holurile alea! Întreb la un birou unde trebuie să merg pentru popriri, sunt trimisă la altul. Întreb și acolo, mă expediază la altul. Unde ușa închisă susținea o sumedenie de anunțuri, printre care unul scris cu litere de-o șchioapă, cum că acolo nu se lucrează cu publicul. <br />
<br />
Intru totuși, și dau de mulți funcționari la birourile lor, lucrau de zor, dar nu au fost surprinși că a intrat "publicul" peste ei. Unul singur se afla în picioare, l-am luat în vizor și m-am repezit spre el, să nu cumva să-mi treacă entuziasmul. Omul mă ascultă politicos și calm, și-mi cere hîrtia prin care am fost anunțată de poprire. Îi explic că nu am nicio hîrtie, am doar un email de la bancă.<br />
- Să-l văd.<br />
Scot telefonul, derulez lista de emailuri și îi arăt împricinatul. Omul citește și se luminează, apoi mă luminează și pe mine:<br />
- Păi aici scrie Primăria Sectorului 3, aici e ANAF.<br />
- Suntem pe Lucrețiu Pătrășcanu?<br />
- Da, dar aici e nr 10, Primăria e la numerele 2-4.<br />
Omul îmi explică cum trebuie să ies din clădire, să o ocolesc, traversez și apoi să o iau prin dreapta unei alte clădiri verzi. Mulțumesc și ies.<br />
Plec să caut pe jos adresa, nu mai mut mașina, care se găsea fix în direcția opusă. Numai că nu găsesc adresa, pesemne că nu am reținut ordinea corectă a ocolirilor și culorilor clădirilor. Mă învîrt, întreb în dreapta și-n stînga, traversez bulevardul, intru și-ntr-un magazin și întreb iar... Nimeni nu știe nimic, parcă aș fi căutat America în Sectorul 3! Mai întreb, mă mai feresc de picăturile de ploaie, care începuse între timp timid. Și după mai mult timp decît ar fi fost necesar, ajung de unde am plecat, și văd chiar peste drum clădirea indicată.<br />
<br />
Alerg spre intrare în ropote de ploaie și intru valvîrtej direct într-o sală de lucru - nu era niciun antreu, nimic. Unde se lucra cu publicul, dar nu știam cui să mă adresez, așa că m-am dus direct la una din casieriile pe care le-am văzut în fața mea. Spun ce caut, doamna mă trimite la informații. Îi explic că nu am văzut niciun birou de informații, zice că e o doamnă pe sală, cu ecuson, care se ocupă fix de informații. O reperez, o abordez, și aflu că trebuie să mă întorc la casieria respectivă ca să mă caute în sistem doamna, că are calculator. Mă întorc, mă caută după CNP... și ÎN SFÎRȘIT aflu că poprirea fusese impusă de primărie pentru o amendă de circulație din octombrie 2015. Cea cu permisul, de care vă ziceam mai sus. Scot din geantă confirmarea plății acelei amenzi la CEC fix în ziua în care mi-a fost înmînată de organul de poliție în acel octombrie 2015. Așa era, o amendă plătită deja, ajunsese să facă arc peste timp și, dublată, să-mi poprească banii în cont!!<br />
<br />
Zice doamna:<br />
- Acum trebuie să luați bon de ordine și să stați la una dintre colege ca să vă șteargă datoria din sistem.<br />
Iau bon de ordine, aștept (nu foarte mult, recunosc, cam cît citești vreo 5 emailuri și 20 de postări pe facebook) și ajung în fața colegei. Îmi șterge datoria din sistem, eu răsuflu ușurată, gata, nu mai sunt datoare statului - lasă că nici n-am fost de fapt! Și întreb (că mă pregătisem de-acasă) dacă prin ghiseul.ro aș fi putut afla mai din timp de datoria asta, adică de faptul că apare la mine, și îmi face acolo pe loc cont pe ghiseul.ro. Măcar intru și verific acolo periodic, să nu le mai dea prin cap să mă plimbe pentru erorile lor!<br />
<br />
Dar stai, că nu e gata. Acuma trebuie să merg eu la Executare silită, la executorii care au dispus poprirea și să îi anunț că a fost o eroare și că nu am datorii la stat, ca să-mi ridice poprirea. Și nu e nici departe, pe Câmpia Libertății.<br />
<br />
Ies în ploaie, ajung fleașcă la mașină (pe drum m-am conversat la telefon și cu un amic, pe tema laptopului meu stricat, RIP my Asus, și nici nu-mai trebuie brandul ăsta vreodată! Deci mai aveam un motiv de supărare în plus). Merg cu mașina pe Cîmpia Libertății - unde apropos, la aceeași adresă, adică același număr, este un Mega Image, căci biroul de Executare silită e fix în aceeași clădire, dar se intră pe din dos, noroc că știa bodyguardul de la Mega Image, că Waze-ul nu știe.<br />
<br />
Intru și acolo, și nu era coadă deloc, nimeni nu aștepta la rînd. Văd că pe un birou scria chiar așa, executor cutărică (nu am reținut numele, am o memorie foarte selectivă, nu se încarcă nu informații inutile. uneori nu rețin nici informațiile utile), și dau să mă așez pe unul din scaunele din fața lui. Zice:<br />
- Ați luat bon de ordine?<br />
Mă uit urît la el:<br />
- După cine să aștept, că nu mai e nimeni?<br />
Nu răspunde, chipurile, era evident că așa trebuia să procedez, doooh! Așa că mă ridic enervată și mă duc la aparatul - aflat fix lîngă biroul lui. Dar din răutate am lăsat umbrela unde era, să-i facă baltă pe parchetul cel nou, dacă e măgar!<br />
<br />
Aparatul nu dădea bonuri, nu mai avea hîrtie sau așa ceva. Îl fac atent de problemă, nu are bunul simț să ceară scuze, și mă așez din nou pe scaun.<br />
Îi explic problema cu care am venit eu, mă întrerupe că cine sunt, nu am început cu prezentările, scot buletinul și îi arăt, apoi și hîrtiile de radiere de datorie (inexistentă de fapt). Și deși mi se luase deja de atîtea drumuri, totuși naivă că poate-poate reușesc să schimb ceva, încep să îi spun că totuși, e vorba de o datorie plătită de acum un an jumate, cum se poate să mă execute pentru așa ceva? Și omul zice:<br />
- Păi n-ați plătit-o la noi.<br />
- Ba da, am plătit-o prin una din modalitățile de plată oferite pe PV-ul de amendă, în conturile voastre.<br />
- Nu, ați plătit-o la CEC.<br />
- Da, la CEC, dar în conturile voastre, nu ale lu mama! E vina mea că nu vă virează CEC-ul banii nici după un an jumate? De ce trebuie să fiu pusă să fac drumurile astea, să vin mai devreme din concediu, pentru o problemă care nu e a mea? Și-apoi, cum mă executați direct, nu puteați trimite o înștiințare înainte, cum că uite, proasto, nu ai plătit, vino și plătește în 24 de ore că altfel te poprim.<br />
- Păi eu să trimit înștiințarea?<br />
- Nu dvs personal, de ce o luați personal, că nu vă acuz de nimic pe dvs, dl cutărică (și-i citesc numele de pe ecusonul de pe birou), ci instituția pe care o reprezentați.<br />
Că ce, numai să ducă și înștiințări personal acasă contribuabililor nu făcuse! Că ei au o firmă de mesagerie cu care lucrează și gata.<br />
- OK, atunci vă anunț că le dați banii degeaba, că nu-și fac treaba.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwgv3UE8ZTNEvdvu8w2YFONZQm509q0jPlDA8KA-KxyAZuW8yY34hs3Nlbh_20S0DiUuKfeIBUM0DDvSJvNoKqdirqG4pPpuGHtALJa1e0GOpJFyiMqvPfqTRb0iAOr1k1X7T82W-qSj1P/s1600/Taxes-.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="580" data-original-width="460" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwgv3UE8ZTNEvdvu8w2YFONZQm509q0jPlDA8KA-KxyAZuW8yY34hs3Nlbh_20S0DiUuKfeIBUM0DDvSJvNoKqdirqG4pPpuGHtALJa1e0GOpJFyiMqvPfqTRb0iAOr1k1X7T82W-qSj1P/s320/Taxes-.jpg" width="253" /></a><br />
<br />
Și închei discuția, că am văzut că n-am cu cine!<br />
Iau hîrtia de la el, prin care dispune încetarea popririi.<br />
- Și cu asta ce fac?<br />
- Mergeți la bancă să vă înceteze poprirea.<br />
Am dat să explic că totuși, banii mei, timpul meu... Dar nu aveam cui, mi-ar fi spus că nu e obligația lui. Nicidecum că instituția de căcat pe care o reprezintă ar trebui să-și ceară scuze că m-a pus pe drumuri și să ducă ei hîrtia la bancă, la fel de iute cum au știut să le spună și să-mi poprească contul.<br />
<br />
Mă sui din nou în mașină. Se oprise și ploaia între timp. Și mă duc la bancă. Unde dispun să nu se mai dispună... etc. Și aflu că mai durează 2-3 zile, pînă ajunge hîrtia aia la Centrala Băncii.<br />
Și izbucnesc:<br />
- Nicio problema! O duc eu și acolo! Unde e Centrala, la Amsterdam?<br />
<br />
Următoarea oprire a fost la firma de curierat de la care într-adevăr găsisem o hîrtie în cutia de scrisori la întoarcerea de la Mangalia, cum că mă căutaseră cu o zi mai devreme, deci chiar vineri pe 30 iunie, și nu mă găsiseră acasă. Firma se numește Same Day, trebuie să spun asta. Le dau la ghișeu hîrtia și caută, și caută, și caută... Mă întrebau pe mine ce trebuie să găsească, dar eu nu știam, nu făceam încă legătura cu alergăturile anterioare. Într-un final, după ce stătusem și vorbisem și la telefon o grămadă, că mă plictiseam, în sfîrșit apare și plicul. Căci era un plic și ați ghicit: de la Primăria Sectorului 3. Mă anunțau de poprire... fix în ziua popririi, ba chiar cu cîteva ore după ce citisem deja e-mailul!<br />
Bună treabă, n-am ce spune! Am remarcat că au ales foarte bine numele firmei, se numește Same Day pentru că aduc informarea în aceeași zi în care, pe altă cale, vine și poprirea!<br />
<br />
Deci, dragilor, credeți că dacă vă plătiți datoriile către Statul ăsta care nu face mai nimic pentru voi e suficient? Greșit! Asigurați-vă de 2 ori, că ei oricum vă scot vinovați!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn5itH5DKrLA8USg3qyGWASnO0ZSNiNFBxqRDk56-DEHK7Iv9VIqweIlkVAm4_9KW1JlgcioqUi88nNM5G8UWQPEISAFkJC43F1ZF8V6A_jLdzZB8vGfST-GPi_RtEFmm1f_1fT6AORowA/s1600/tax+paid.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="281" data-original-width="612" height="146" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn5itH5DKrLA8USg3qyGWASnO0ZSNiNFBxqRDk56-DEHK7Iv9VIqweIlkVAm4_9KW1JlgcioqUi88nNM5G8UWQPEISAFkJC43F1ZF8V6A_jLdzZB8vGfST-GPi_RtEFmm1f_1fT6AORowA/s320/tax+paid.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Oare, Voiculescu, Onțanu, Oprescu, și alți -anu și -escu, după care Statul nu a recuperat niciun prejudiciu ever, tot așa sunt fugăriți și-și pierd cîte o jumătate de zi ca să justifice ceea ce nici măcar nu era nevoie să justific?<br />
<br />
Morala: Este egalitate, dar nu pentru căței, vorba fabulei!Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-54637551699982421912017-07-20T15:47:00.000+03:002017-07-28T15:48:06.240+03:00Prăjitură de sezon: pandișpan cu caise IzaZilele trecute, prietena mea Iza a postat o fotografie cu o prăjitură de caise făcută de ea. Apetisantă e puțin spus! Îmi venea să mușc din monitor! Cu toată dieta mea! (mă rog, nu e chiar o dietă în toată puterea cuvîntului, doar că încerc cît pot și cînd pot să evit ce îngrașă).<br />
<br />
I-am spus atunci Izei, în comentarii, că fac și eu această prăjitură (cînd o fac), și tot după rețeta ei, pe care mi-a dat-o acum hăt, cîțiva ani. Ba mai mult chiar, în caietul meu cu rețete prăjitura poartă numele Izei. Și am fost provocată să dau rețeta. Iat-o acum aici:<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhynGMk3gREiiw4lT4_DB_17aVqcXqzMAqqhP7GeUi20DXY5rydGOsVHDbEWq5bO8TBs73AYEQTRcw1cJa_Tg2X_SmA4XCVHbBfBR1R2-PW1KSheUbbY_i6bLDKNGBL77-ps7YCRz7jD-Y/s1600/prajitura+cu+caise.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="918" data-original-width="516" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhynGMk3gREiiw4lT4_DB_17aVqcXqzMAqqhP7GeUi20DXY5rydGOsVHDbEWq5bO8TBs73AYEQTRcw1cJa_Tg2X_SmA4XCVHbBfBR1R2-PW1KSheUbbY_i6bLDKNGBL77-ps7YCRz7jD-Y/s320/prajitura+cu+caise.jpg" width="179" /></a></div>
<br />
Mai pe larg explicat, treaba stă așa:<br />
<br />
<b>Ingrediente:</b><br />
6 ouă<br />
400 grame de zahăr<br />
200 ml ulei<br />
400 grame făină<br />
1 praf de copt stins (așa făceam prăjitura atunci, acum pun praful de copt nestins)<br />
caise fără sâmburi, tăiate felii (cantitativ, cam jumătate de kilogram, dar depinde și cât sunt de mari caisele, și tava)<br />
<br />
<b>Mod de preparare:</b><br />
Albușurile se bat spumă, se amestecă cu zahărul, apoi cu gălbenușurile și uleiul, peste care se pun și se amestecă mai departe făina și praful de copt.<br />
Se toarnă compoziția în tava de prăjitură, apoi se așează feliile de caise una lângă alta, de la început pe toată suprafața tăvii. Se dă la cuptor, iar când e gata (se verifică cu o scobitoare să nu se mai ia pe ea compoziție) se pudrează cu un pic de zahăr vanilat.<br />
<br />
Las mai jos poza postată de Iza acum două zile, eu nu risc acum să fac prăjitura - copiii sunt plecați la bunica, și aș mânc prăjitura doar eu cu soțul, care tocmai ce v-am spus că încercăm să evităm...<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijtpo3lZHxEN68Yb342s016Aa2RdX9_aBGjZ1yN0f5SQZaT7inyP2d2VYjDuVNPgM0SVbZzp_jzKnO5r1OEJ4-UIhU5KYddA7kmH3O1ANbmBVAEJW2HVsaw5fKupkJlLSlZh7akIghzkA/s1600/prajitura+cu+caise+Iza.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="280" data-original-width="497" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijtpo3lZHxEN68Yb342s016Aa2RdX9_aBGjZ1yN0f5SQZaT7inyP2d2VYjDuVNPgM0SVbZzp_jzKnO5r1OEJ4-UIhU5KYddA7kmH3O1ANbmBVAEJW2HVsaw5fKupkJlLSlZh7akIghzkA/s320/prajitura+cu+caise+Iza.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 12.8px;">credit foto: Izabelle Bey, Hainuțe și culori<br />
<div>
<br /></div>
</td></tr>
</tbody></table>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-61851123946659967972017-05-16T21:58:00.002+03:002017-05-16T21:58:29.672+03:00Reţetă de sezon: quiche cu spanacMi s-au legat lucrurile strună: ieri am ajuns repede la Ikea (l-am bătut pe waze!), am luat (printre altele) un suport pentru cartea de bucate, pe seară am ajuns la Obor taman înainte de închidere şi am mai găsit un singur provider de spanac care nu plecase încă şi de la care am luat un snop, iar azi am făcut plimbarea pe jos (recomandată de medic) la Cora, după brânză de vaci şi şuncă Serrano. În plus, aveam cartea de reţete de quiche-uri şi tarte (deja cumpărată de ceva vreme de la Lidl, dar asta de azi e totuşi prima pe care o fac din acea carte), şi am mai găsit şi ceva timp şi chef de bucătăreală! Deci n-aveam nicio scuză să nu mă apuc de treabă! :)<br />
<br />
Aşa că hai să vă spun cum am făcut eu pentru prima oară-n viaţă <b>QUICHE CU SPANAC</b><br />
<br />
<b>Ingrediente </b>pentru 12 porţii (12 felii, la tavă rotundă de 26 cm diametru, dar a mea cred că e mai mică, nu am măsurat-o, dar "ochiometric" pare mai mică) - şi modificările pe care le-am adus eu reţetei, după cum mi-e obiceiul:<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6uuT-jOtZbJCCT6WImn835WoPyt1EgATLRPIL9woKNo_sk7-isMmX5ytJZb28I52FnIpCf6wdsYaoYAxLs_kWQINEQDuVD3Qv544j9boVSwEcjViIvlBIJREuDFQXoZ2BhwFveSmBTinK/s1600/reteta+carte.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6uuT-jOtZbJCCT6WImn835WoPyt1EgATLRPIL9woKNo_sk7-isMmX5ytJZb28I52FnIpCf6wdsYaoYAxLs_kWQINEQDuVD3Qv544j9boVSwEcjViIvlBIJREuDFQXoZ2BhwFveSmBTinK/s320/reteta+carte.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Cartea din care am luat reţeta</td></tr>
</tbody></table>
<br />
- 4 foi de foitaj congelat - aşa scrie în carte, dar eu am folosit 1 foaie Bella din pachetul acela cu 2 foi groase, îl ştiţi?<br />
- 1 kg de spanac - eu am pus aproape jumătate din pachetul cumpărat aseară la Obor, şi care avea 2,5 kg.<br />
- 12 felii de şuncă Serrano - eu am pus tot pachetul cumpărat azi din Cora şi care conţinea vreo 8 felii, dar fiind tava mea mai mică, a fost suficient<br />
- 500 grame brânză proaspătă de vaci<br />
- 2 linguri griş<br />
- 6 ouă<br />
- 4 căţei usturoi<br />
- 1 legătură măghiran (nu am avut, merge şi fără)<br />
- 2 linguri pesmet<br />
- sare, piper<br />
<br />
<b>Mod de preparare:</b><br />
<br />
1. Preîncălziţi cuptorul la 180 de grade. Ungeţi forma cu unt, lăsaţi foitajul să se decongeleze, apoi îl întindeţi în tavă şi o daţi la rece până pregătiţi restul.<br />
2. Alegeţi spanacul, îl spălaţi bine, îl opăriţi până se înmoaie, scurgeţi-l bine de apă şi îl lăsaţi să se răcească. Apoi îl tocaţi cât de mărunt puteţi.<br />
3. Prăjiţi şunca Serrano într-o tigaie fără grăsime, apoi lăsaţi-o să se răcească.<br />
4. Amestecaţi într-un vas mai larg brânza de vaci, grişul, 2 ouă, usturoiul decojit şi presat, măghiranul (dacă aveţi), şi apoi spanacul tocat. Potriviţi de sare şi piper.<br />
5. În tavă puneţi pesmetul uniform peste aluat, apoi feliile de şuncă şi apoi compoziţia cu spanac. Faceţi 4 adâncituri cu lingura (eu am făcut 3 că nu am mai avut loc, tava mai mică, ştiţi...) în care puneţi câte un ou.<br />
6. Coaceţi pe raftul din mijloc circa 45 de minute. Dacă devine prea închis la culoare, acoperiţi cu o folie de aluminiu.<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_hCBFpfof8zcmJn0k1sBguJb4thvVjaVVaj67tKb5QlbqIe7YR_p7iJmWt1QYx_tzFnfHtONh3x1jJ67wQdd93URbz4tWbEoa6NZrbrCcp6Q-mPVSAOPN4iFnRlW91pBF6swh3EL732K_/s1600/quiche+cu+spanac.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_hCBFpfof8zcmJn0k1sBguJb4thvVjaVVaj67tKb5QlbqIe7YR_p7iJmWt1QYx_tzFnfHtONh3x1jJ67wQdd93URbz4tWbEoa6NZrbrCcp6Q-mPVSAOPN4iFnRlW91pBF6swh3EL732K_/s320/quiche+cu+spanac.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Rezultatul final.</td></tr>
</tbody></table>
<br />
Poftă bună!<br />
<br />
Evident, copiii mei nici nu au vrut să guste. Iar eu, ca să nu repet ce făcea mama (era să zic greşelile mamei, dar nah, cine sunt eu să judec dacă era greşit sau nu că mă forţa să mănânc spanac, ca să prind puteri, ca Popeye! Doh!), nu le-am obligat. Nu le place, să nu mănânce! Rămâne mai mult pentru noi, adulţii ;)Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-26072753594086781222017-05-02T18:14:00.000+03:002017-05-02T18:14:20.399+03:00Nici o pregătire pentru Paşti! Citesc despre copilăria mea!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSW5beFhszcmtijahOzEe3Lrilg007nx2HToqoR6b0SU__-s4QL_FAkWmJ03pQ91cVl6gDLyMwCiIC2efhjJHCl3lFzHKh97kBMXchvqU3NCDVqKe3JaCUSiKkUqIN5OdKKpqzagFlRiQ/s1600/mara+wagner+cartea.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSW5beFhszcmtijahOzEe3Lrilg007nx2HToqoR6b0SU__-s4QL_FAkWmJ03pQ91cVl6gDLyMwCiIC2efhjJHCl3lFzHKh97kBMXchvqU3NCDVqKe3JaCUSiKkUqIN5OdKKpqzagFlRiQ/s320/mara+wagner+cartea.jpg" width="180" /></a></div>
<br />
Ceva de genul ăsta scriam pe Facebook înainte de Paşti, dornică să împărtăşesc tuturor celor din lista mea bucuria pe care mi-o oferea cititul ăsta. Mă apucasem de citit nou-apăruta, caldă-caldă, cartea Marei Wagner, "În spatele blocului", dintr-un impuls prietenesc: o cunosc pe Mara din întâlnirile puţine offline şi mai multe online, din "blogăreală". Îmi place cum scrie pe blog, rezonez cu ea în multe privinţe, şi mai e şi tăuraş ca mine! :) Când a anunţat că a dat o fugă la librărie să semneze câteva exemplare din carte, l-am trimis pe soţul afla întâmpător prin zonă să-mi cumpere un astfel de exemplar, iar vânzătoarea i-a zis că era cât pe ce s-o prindă pe autoare, "aaacum a plecat, domnu!"<br />
<br />
Odată ce m-am apucat să frunzăresc cartea, nu am mai putut să o las din mână! Ăsta este, cred eu, talentul sciitoricesc al Marei: te subjugă total, te forţează să citeşti mai departe. Mara scrie simplu şi frumos, ca şi cum ţi-ar povesti... taman propriile tale amintiri! Nu o dată, citind, am exclamat: hei, şi eu veneam seara, pe întuneric, de la şcoală singură! Şi eu am crezut asta! Şi eu am trăit asta! Şi eu am amintirea asta, sau asta - ca să nu vă dau din carte, să vă las plăcerea de a vă descoperi pe voi, printre paginile cărţii.<br />
<br />
De altfel, citate din carte nici nu aş putea să vă dau, căci de când am citit-o, cartea mea se plimbă pe la cunoscuţi, care toţi îmi spun la fel: "Da, domnule, exact aşa era! Cine zice că nu era aşa, ori era nomenclaturist, ori are memoria scurtă, ori s-a născut după 1990!"<br />
<br />
Mara Wagner recreează universului din spatele blocului fiecăruia dintre noi. Că e la Braşov sau la Comăneşti, că e la Iaşi sau la Sibiu, la Bucureşti sau la Constanţa, blocul ăsta există, e aevea. Noi toţi, ăştia crescuţi în anii '80 am jucat Frunza şi elasticul, am stat la cozi la alimente şi am cumpărat pâine pe cartela, am fost în concediul de vară al părinţilor la mare şi am avut prieteni prin bloc, şi multe altele.<br />
<br />
Iar când toate astea devin subiect de poveste, şi când poţi, citind, să zâmbeşti nostalgic, şi să spui <i>Et in Arcadia ego</i>, înseamnă că propria noastră copilărie şi adolescenţă a devenit tărâmul idilic, utopic, înseamnă nostalgia pentru un moment din viaţă trăit cu maximă intensitate şi bucurie, indiferent de regimul politico-social. Apoi priveşti şi cu ochi de adult, cu bucuria că ai scăpat, că ai trecut pe acolo, şi uite, eşti mai tare, te-ai întărit, ai crescut, faci acum glume pe seama acelor lucruri :)<br />
<br />
Sunt curioasă ce va spune chiar autoarea despre propriul demers scriitoricesc. Căci după ce s-a organizat şi a aşternut cu mare pricepere povestea, <b>Mara Wagner va lansa oficial cartea mâine, 3 mai, la librăria Cărtureşti Verona, de la ora 19.00. </b>Voi fi acolo s-o susţin, să-i fac galerie! Nu de alta, dar ştiu că ea e mai mult cu scrisul, şi nu-i place să se laude cu ce face. Aşa sunt oamenii modeşti! :)Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-28901531732563645192017-04-21T21:44:00.000+03:002017-04-21T21:51:24.351+03:00Găinării... de azi şi de demultMare bucurie mare: azi a revenit femeia care mă ajută la curăţenie! #Doamne-ajută, #noroc că-s răbdătoare, #a trecut Paştele, #mi-am făcut destul curăţenie singură... Şi ce alte haştaguri mai doriţi. :)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiH8mipI8kX3ruUNSBvMLKJsrkgOYhcp15ab4ZyGVERM6BcKGf2agjCE0lGDBatTAiYNfJskADJTdK6gc7tANQdhkDdTFDuS6geORImcTn_sidswQSs9s93fygYzbbybJYnFUx_XqRoNkUC/s1600/g%25C4%2583in%25C4%2583.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiH8mipI8kX3ruUNSBvMLKJsrkgOYhcp15ab4ZyGVERM6BcKGf2agjCE0lGDBatTAiYNfJskADJTdK6gc7tANQdhkDdTFDuS6geORImcTn_sidswQSs9s93fygYzbbybJYnFUx_XqRoNkUC/s320/g%25C4%2583in%25C4%2583.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Şi la un moment dat, mă cheamă sus, la etaj, în camera uneia dintre fete - cu vedere, de pe fereastră, în curtea vecinilor - şi-mi zice:<br />
- Măi, vecinul ăsta al vostru e nebun? Uite ce a făcut, şi cred că mai face o dată, să vezi şi tu: a luat o găină din coteţ şi o bagă în butoiul ăla cu apă!<br />
- Da, o descloceşte.<br />
- Ce???<br />
<br />
Şiiii..... din nou tehnica aia cinematografică, când din mare cum eşti, ajungi mic-mic, de numai câţiva ani, în curtea bunicilor de la ţară! Şi acolo, mamaia ia găina din coteţ de-o aripă, unde asta, are n-are treabă, stă pe cuibar toată ziua, şi-o bagă într-o găleată cu apă. Pe urmă o ia de-acolo şi-o azvârle-n poiată, laolaltă cu suratele ei, şi mă pune pe mine, copil, să închid uşa coteţului "ca să nu mai vină spurcata asta".<br />
- Da' ce-are, mamaie, de ce-i faci aşa? Vrei s-o îneci?<br />
- Nu se îneacă, lua-o-ar boala! A căzut cloşcă!<br />
- Adică cum?<br />
- Vrea să scoaţă pui.<br />
- Puişori din ăia mici şi galbeni?, zic eu plină de speranţă.<br />
- Da' lua-i-ar boala şi p-ăia! Păi pui îmi trebuie mie? Acu', când mai e puţin şi vine toamna? Păi ăştia nu mai apucă să crească, vine iarna şi îngheaţă, mor.<br />
- Păi şi de ce o bagi în apă, mamaie?<br />
- Ca să-i vină mintea la cap! Să-i iasă cloşcăreala din cap şi să se pună pe făcut ouă! Acu' vine toamna şi ele nu se mai ouă toamna şi iarna. Iar acum, vara, în loc să se ouă, vrea să clocească.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpWHaVnMIyd07BYjJ6KaiUBDJUnURATMu-guof-LZa4_YLdZjugmSTj-KPti6oDOmbtk3aEZECDoS0i7z0G1VPqtzrHodvhAwBy_O6C2pawiG8Iy8MnCHB1mdXCj9LBL4XZAtkxAEQp7MJ/s1600/pui.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpWHaVnMIyd07BYjJ6KaiUBDJUnURATMu-guof-LZa4_YLdZjugmSTj-KPti6oDOmbtk3aEZECDoS0i7z0G1VPqtzrHodvhAwBy_O6C2pawiG8Iy8MnCHB1mdXCj9LBL4XZAtkxAEQp7MJ/s1600/pui.jpg" /></a></div>
<br />
Şi deci aşa, revenind în prezentul meu de locatar la curte... vecinii mei au găini. Din care una a căzut cloşcă. Nişte găinari, aş putea spune! :) La propriu!Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-61604449306533551802017-03-30T12:25:00.000+03:002017-04-14T12:28:56.295+03:00Despre munca (mea) de traducător (literar)<div class="MsoNormal">
Facebook mi-a amintit că anul trecut pe vremea asta, apărea o altă carte cu traducerea semnată de mine. Iar la comentarii, pe lângă multele felicitări, cineva mă întreba a câta carte este. Nu mai ştiu. Nu că ar fi aşa de multe, oricând mă pot duce până la biblioteca unde câte un exemplar din cărţile traduse de mine ocupă, toate, cam un raft. Şi nu e o bibliotecă foaaarte lată, raftul e comprehensibil cu privirea, nu e imens. Dar nu mai ştiu câte sunt pentru că nu am ţinut neapărat socoteala (deşi există pe <a href="http://blogonovela1.blogspot.ro/p/talmaciri.html">Blogonovela </a>o listă care le cuprinde pe toate, cred).</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Însă recitind asta, întrebarea şi felicitările, m-am trezit pe gânduri - a câta oară! - referitor la munca de traducător.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhue37NKORavj9lZsUw-QKl8N_GWEMZmnl93dbFpIPaEFjCf0AYo9YogsL57aZBlE3_hDMniobZqnrfRLUD-aNNVsqyexYqhWerLMQKcJK5xdE_7UaqM1zfOVtP1wbRxwiUjLbj8QC7cZI/s1600/work+pijamas.gif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhue37NKORavj9lZsUw-QKl8N_GWEMZmnl93dbFpIPaEFjCf0AYo9YogsL57aZBlE3_hDMniobZqnrfRLUD-aNNVsqyexYqhWerLMQKcJK5xdE_7UaqM1zfOVtP1wbRxwiUjLbj8QC7cZI/s1600/work+pijamas.gif" /></a></div>
Evident că-mi place să traduc! Cărţi, filme, articole... Mă simt provocată, la nivel intelectual, pe un palier care în care mă simt confortabil, acela lingvistic. Ba chiar, mă simt mai bine pe lucrări care mă aruncă într-o zonă mai intelectuală, decât cu lucrări de mai joasă... încărcătură intelectuală, să spunem.<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Iau un pragraf din limba engleză, mă întreb cum ar suna mai bine citit de un nativ de română, îl rescriu, îl recitesc, uneori refrazez sau reorganizez. Şi trec mai departe. La final recitesc tot, pentru imaginea unitară de ansamblu a textului, ca şi pentru inerente scăpări ortografice şi de punctuaţie.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Şi din când în când îmi arunc ochii în josul paginii, unde există evidenţa cât ai tradus din cât era în total de tradus. Asta ar trebui să mă ajute la managementul resurselor şi timpului. În realitate, ca toţi "un pic artiştii", sunt destul de împrăştiată şi, mai mult decât fişierul actual, la care lucrez în acel moment, nu reuşesc să programez aşa, ca la carte, pe zile, pe ore, cât lucrez, la cât termin. Doar estimativ.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cineva mă întreba odată dacă e greu să traduci. Nu pot să răspund cu "da" sau "nu". Ci cu "depinde". Dacă-ţi place asta, dacă găseşti efectiv o plăcere în cuvântul scris, în aşternerea lui pe hârtie, dacă găseşti rostul traducerilor, în ciuda faptului că mulţi dintre cei din jurul meu cunosc limba şi pot citi cărţi în limba engleză, atunci da, îţi place să traduci. Dacă nu îţi place, îţi găseşti cu greu cuvintele oricum, nu stai bine cu organizarea în pagină, nu ştii cu ce să umpli un rând, sau două, sau o sută, atunci nu-ţi va plăcea nici să traduci.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgS6bO62xpvWYjn81POHa3e8lZ25HwpAgrvqztr4DsJ9ifFrnWH5_mL0Xw_bVic_BsItO4hU6o21sQwHlSwAJCPcTF7temU4LD8NOHWoBfnTQyh1vdvHbxqTCmoVLFJSyiba3LsIueEAI8/s1600/work+acasa.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgS6bO62xpvWYjn81POHa3e8lZ25HwpAgrvqztr4DsJ9ifFrnWH5_mL0Xw_bVic_BsItO4hU6o21sQwHlSwAJCPcTF7temU4LD8NOHWoBfnTQyh1vdvHbxqTCmoVLFJSyiba3LsIueEAI8/s320/work+acasa.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar traducerile îşi au menirea lor. Traduc pentru femeile (ca mama) care au învăţat franceză şi mai ales rusă în şcoală, şi nu se mai apucă la peste 65 de ani să înveţe engleza.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Traduc filme pentru că la televizor se uită şi persoane care nu înţeleg engleza, şi trebuie să priceapă şi ele filmul.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Traduc articole pe blogul personal, pentru că da, ele se adresează în mare parte părinţilor, deci persoane tinere, care cunosc engleza. Dar sensul celor citite ajunge mai repede la audienţă dacă textul original (sau doar o sinteză a lui) apare scris direct în limba maternă a cititorului.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dacă se câştigă bine din traduceri - m-a mai întrebat cineva. Nu aş putea trăi doar din asta. E clar! Sau nu aş putea asigura nevoile întregii familii. Aşa, o persoană singură, doar cu o pisică în poală pentru inspiraţie, cu nevoile aferente unei mici garsoniere şi două-trei mese-gustări pe zi, poate şi-o piesă de teatru din când în când, poate chiar şi-o rochiţă nouă din când în când, aşa poate că da. Dar nu poţi hrăni o familie din traduceri.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar, pe de altă parte, recent am refuzat un job fulltime foarte interesant, care necesita o muncă de creativitate foarte provocatoare pentru mine. Însă salariul era similar cu cât pot eu "produce" din traduceri într-o lună - programul meu nefiind însă acum nici fulltime, şi nicidecum fix, dictat de nişte coordonate spaţiale, departe de casă - ba chiar dimpotrivă: nu fac două ore pe drum, dus-întors la muncă (cum aş fi făcut la jobul acela), ci lucrez şi-n pat, în pijama, cu laptopul în braţe, dacă vreau. Şi nici de nişte </span>coordonate temporare fixe: pot să mă întrerup ca să merg să iau copiii de la şcoală, pot să îi ajut la teme sau să le duc la baschet, direct "de la birou".</div>
<div class="MsoNormal">
Plus că "jonglez" şi cu blogul acesta, când am timp - şi-mi fac timp, măcar pentru programul de activităţi pentru copii, pentru parteneriatele şi campaniile în curs.<br />
Deci pentru mine, clar ăsta e jobul potrivit - cel puţin la momentul ăsta!</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9juFK_IusXBiaUYpoFit5Q_F2nT7k2LWER7QX8WNGe55mNF5S_GpTDKpgx4XPP4P23uoQLKHMAvPuEXChWfB9zdv40om0O_A7aUESvSQpie8MrlzgjbHKDRpUiaYvJLFzMYoWuTPtbuQ/s1600/outdoor-office.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="199" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9juFK_IusXBiaUYpoFit5Q_F2nT7k2LWER7QX8WNGe55mNF5S_GpTDKpgx4XPP4P23uoQLKHMAvPuEXChWfB9zdv40om0O_A7aUESvSQpie8MrlzgjbHKDRpUiaYvJLFzMYoWuTPtbuQ/s320/outdoor-office.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 12.8px;">Cam aşa arată şi biroul meu din aprilie până-n octombrie.<br />
Încă nu l-am amenajat pe anul ăsta, dar în weekend mă ocup de asta! :)</td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div class="separator" style="clear: both;">
Şi acum, înapoi la muncă! Mai am câteva capitole din cartea pe care o pregătesc acum pentru predare la editură, şi nu-mi place să-mi depăşesc termenele de predare (deşi trebuie să recunosc că mai fac şi asta, 2-3 zile nu se pun, mai ales când şi editura întârzie la plată, şi nu doar cu 2-3 zile).</div>
<br />
<div class="MsoNormal">
P.S.: acesta nu este (neapărat) un post de auto-reclamă, am tot timpul de lucru chiar mai mult decât pot face! Dar da, puteţi să mă căutaţi dacă aveţi nevoie de traduceri, în special literare (nu sunt traducător autorizat la Ministerul de Justiţie, nu mă interesează latura asta a meseriei de traducere. vă pot pune însă în legătură cu persoane autorizate, la nevoie). Însă am fost inclusă în indexul traducătorilor din Asociaţia Română a Traducătorilor Literari, aşa cum se vede şi <a href="http://www.artlit.ro/%20traducatori/index-engleza/anca-cristina-ilie-traduceri-din-engleza/">pe site-ul lor aici</a>.</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cei cu care lucrez sau am lucrat vă pot confirma seriozitatea mea şi calitatea lucrărilor predate.</span></div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-44634763694494217432017-03-29T12:33:00.000+03:002017-04-18T20:09:46.736+03:00Nu puteam să mor în 2013!Mai e puţin şi schimbăm anul şi, aşa cum îi şade bine omului, mi-a venit chef de bilanţ.<br />
<br />
Am început anul cu o premieră: după ce ani de zile am dus la pârtie cu săniuţa, ca să vedem schiorii şi pe tati, ba un copil, ba altul, ba am mai băut un vin fiert cu câte un schior mai leneş, ba ţine-mi şi mie schiurile că trebuie să merg la toaletă - anul acesta, în ianuarie, am învăţat să schiez!<br />
<br />
În copilărie nu ştiam ce pierd, pentru că nu aveam prieteni schiori, nu mă învârteam în cercurile (selecte) cu copii care merg la schi în tabere sau cu părinţii...<br />
Mai târziu, la vârsta marilor încercări de tot felul, din nou nu am avut schiori în gaşcă. Dar anul ăsta, când şi mezina a ţipat "pârtie" pe sub vizeta căştii de schi, am pus şi eu mâna pe un monitor şi m-am aventurat.<br />
<br />
A urmat imediat după aceea o mare cumpănă de sănătate. Din ce am mai citit pe acest subiect de-atunci încoace, am ajuns la concluzia că cineva acolo sus mă (şi ne) iubeşte de n-a vrut să ajung doar o cifră în statisticile care vorbesc de decesele provocate de această boală! Medicul care mă monitorizează îmi spunea că nu mi-a trecut glonţul pe lângă ureche, cum se spune, ci mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă!<br />
Embolie pulmonară şi tromboză venoasă profundă...<br />
Că a fost de la hematoamele de la schi, de la altitudine, de la frig, de la hidratarea defectuoasă, de la drumul lung, de la anticoncepţionale, de la fumat, sau de la toate la un loc - nu se ştie, dar bine că a trecut! Continui tratamentul (probabil toată viaţa) şi sper, pentru mine şi pentru familia mea, că voi fi bine şi sper în cât mai puţine atacuri de panică (din astea mai fac, recunosc pioniereşte!)<br />
<br />
Anul a continuat cu o uşoară relaxare acasă, în situaţia ciudată stresantă a locuitului împreună cu tata-socru. Un om bun, dar o personalitate dificilă, atât de dificil, că poţi să-l pui în cărţile de psihologie la capitolul oameni dificili! Nu-i vorbă, că şi eu mi-am dat arama pe faţă şi am dat măsura răutăţii mele de noră poate la fel de dificilă!<br />
<br />
Nu recomand nimănui, oricât de bine s-ar înţelege cu socri şi/sau cu părinţii, să locuiască împreună!<br />
<br />
Iar în anul 2014 am treabă, am nişte decenii de bifat! Păi se împlinesc aşa:<br />
- 10 ani de la absolvirea MA-ului la Central European University la Budapesta<br />
- 20 de ani de la absolvirea Liceului Mihai Viteazul din Bucureşti - generaţia 1994<br />
<br />
..............<br />
<br />
Ăsta era... un draft de la finele anului 2013.<br />
Acum, în miez de aprilie 2017, nu mai ştiu foaaarte clar ce vroiam să spun. Dar poate doar un bilanţ de final de 2013, un mare Mulţumesc că mai eram încă în viaţă, şi ceva planuri pentru 2014.<br />
<br />
Sănătate!Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-39997745692868534092017-01-18T09:36:00.002+02:002017-01-18T09:36:45.978+02:00Maşina fără şofer - şi un vis la dubluAcum câteva nopţi, am dormit cu Roxi. Şi la un moment dat m-am trezit. Visasem ceva, şi stăteam aşa, în pat, cu ochii în tavan, şi mă gândeam la vis.<br />
<br />
Se făcea că mă urcasem într-un taxi, sau uber... o maşină care ştiam că trebuie să mă ducă unde am eu treabă. Dar fără şofer! Nu exista niciun nene care să mă întrebe dacă mă deranjează fumul de ţigară, sau dacă e geamul prea deschis, sau dacă să schimbe postul de radio... Nimic de genul ăsta. Doar un robot - pe panoul de bord al maşinii, către care trebuia să vorbesc şi să-i spun unde doresc să ajung. În vis nu mă mira acest lucru, era ceva încetăţenit, cunoscut, everybody else was doing it... ca să parafrazez un cântec. Iar maşina a pornit - singură, şi mergea pe şosea - singură. Adică, fără un şofer care să înjure sau să rişte vreo eroare umană. Eu eram pe bancheta din spate, locul pasagerului.<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMXkR-ozugPbbxwacc3huHYG__-9HHpNo6u8wcv1Y5lKj5BP-zLPiwkdhT6Y7GrYwoMqiakaPY7y411Au9YhCn7PkCBSylL1QssVn-wb_P2FwLXviPtPIG_TFKaFFdAke8NVNgLCe3PbNS/s1600/Driverless%252BGoogle%252BCar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMXkR-ozugPbbxwacc3huHYG__-9HHpNo6u8wcv1Y5lKj5BP-zLPiwkdhT6Y7GrYwoMqiakaPY7y411Au9YhCn7PkCBSylL1QssVn-wb_P2FwLXviPtPIG_TFKaFFdAke8NVNgLCe3PbNS/s320/Driverless%252BGoogle%252BCar.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="http://www.nbcbayarea.com/news/local/Google-to-Test-Self-Driving-Car-Without-Backup-Driver-275033691.html" target="_blank">sursa foto</a></td></tr>
</tbody></table>
Şi cum stăteam şi rumegam visul, se trezeşte şi Roxi şi-mi zice:<br />
- Mami, ştii ce am visat?<br />
- Nu, mami, ce ai visa?<br />
- Am visat că eram pe un trotuar, şi prin faţa mea trecea o maşină care mergea fără şofer, singură.<br />
- Şi eu am visat acelaşi lucru, doar că eu eram în maşină!<br />
<br />
Nu m-a crezut, s-a întors pe partea cealaltă şi a adormit la loc, cum de altfel am făcut şi eu, era încă toiul nopţii, o zi de vacanţă (prelungită de zăpadă, dar tot vacanţă), aşa că nici măcar nu am riscat să mă uit la ceas!<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBiw8uKgOtN4vlBtqTZC0INdBBCKZpoTX7Fre552umvSmewerc5ORiNPyeIs_8O7n9O6pb_UYscvIlYlpGEv7tJfwxtqu8NiSk1ruuxYWVbZvWty3OhRnuPtciSNGiJSdpBDhwBLtcGXQL/s1600/road_ready_small.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBiw8uKgOtN4vlBtqTZC0INdBBCKZpoTX7Fre552umvSmewerc5ORiNPyeIs_8O7n9O6pb_UYscvIlYlpGEv7tJfwxtqu8NiSk1ruuxYWVbZvWty3OhRnuPtciSNGiJSdpBDhwBLtcGXQL/s320/road_ready_small.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><a href="http://www.balderton.com/news/transportation-and-logistics-the-next-platform" target="_blank">sursa foto</a></td></tr>
</tbody></table>
Dar când ne-am trezit dimineaţa am tot încercat să vedem ce-i cu visul ăsta... la dublu. Nu văzusem seara împreună vreo ştire sau ceva legat de maşinile autonome, ba chiar la câteva zile DUPĂ aceea am văzut dimineaţa, la I Like IT ceva de genul ăsta. Nu discutasem despre asta, nu ne uitasem la cărţi cu maşini SF... nimic.<br />
<br />
Ce ciudată mai e şi lumea viselor, dom'le!Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-71395817073836569692017-01-14T16:16:00.000+02:002017-01-15T16:16:52.507+02:00Din altă viaţă<div class="MsoNormal">
Azi am fost cu copilu mic la o petrecere, la
ziua de naştere a unui coleg de clasă. Şi acolo am cunoscut o doamnă, care de
când a intrat a pus ochii pe mine, m-a salutat, eu am răspuns, că pe mine aşa
m-a învăţat mama, să fiu politicoasă, dar eram sigură că nici eu n-o ştiu, cum
nici ea nu mă ştie pe mine, ci tot aşa, a salutat că a învăţat-o şi pe ea mama
ei să fie politicoasă... În fine, aţi prins ideea.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Da, pot să spun că "am cunoscut-o",
pentru că nu am recunoscut-o. Ea pe mine, da. Mă ştia hăt, de mult de tot, de
pe vremea forumurilor! Într-o altă viaţă, cum ar veni! Nu mai ştiu dacă v-am
mai spus, dar înainte să-mi fac eu blog - acela, primul pe care l-am avut prin
2008, şi care se numea <i>Varia</i>, am traversat o epocă a forumurilor de părinţeală:
ce mănâncă bebeluşul, ce regurgitează, ce pamperşi folosim şi la ce grădiniţe
îi înscriem...</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu ştiu dacă aţi avut vreodată senzaţia aceea
- dar eu m-am simţit pur şi simplu... nu bătrână, ar fi aiurea să spun asta şi
complet neadevărat. :) Dar simţeam că vorbim despre o viaţă paralelă, sau ceva ce
s-a întâmplat acum 100 de ani! Începeau încet-încet să îmi revină amintiri, că
eu am două fete şi ea tot două... că eu am vrut să o dau la şcoala Waldorf pe
cea mare şi n-am reuşit, ea da, dar la privat... </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Era ca atunci când reciteşti o
carte dar nu-ţi aminteşti nimic din ea decât pe măsură ce citeşti, sau ca
atunci când revezi un film şi tot aşa, pe măsură ce avansezi în film începi
să-ţi aminteşti că ai mai văzut, dar nicidecum nu-ţi aminteşti cum se termină,
ca să nu-l mai vezi o dată. Şi e foarte frustrant, mai ales dacă e un film de
acţiune! :)</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Şi cu mine azi a fost un pic frustrant, odată
pentru că nu-mi aminteam de unde îi ştiu numele, apoi, când mi-a amintit ea,
nu-mi aminteam alte detalii ale întâlnirii noastre online... etc. Iar pe de
altă parte, pentru că mi-a revenit obiceiul de a face laringită d-aia
"fără glas", obicei pe care îl aveam anual. Acum nu am rămas (încă?)
total fără voce, "a-phonos", dar mi se sparge vocea în timp ce
vorbesc, aşa că ceea ce spun e ca-n filmele alea parţial color, adică parţial
sonor, parţial surd.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A fost inspiratoare re-întâlnirea, şi din
perspectiva faptului că deşi de-o seamă cu mine, fata s-a înscris la facultatea
de psihologie, în timp ce eu doar mă gândesc la asta şi o întorc pe toate
feţele de câţiva ani, aşa cum mă tot gândesc şi răzgândesc la multe alte
lucruri... </span></div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-11819379927235245582016-11-14T12:03:00.002+02:002017-05-08T12:27:54.995+03:00(Şi) Voi vă enervaţi pe copii uneori?Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu mă enervez pe copii - deşi încerc din răsputeri să nu. Şi cam de fiecare dată, enervarea asta e urmată (la un moment dat, desigur) de calmare, care e urmată de... ceva şi mai grozav: de auto-învinovăţire. De ce am ţipat? Nu puteam doar să explic calm?<br />
<br />
Nu, pentru că sunt om, şi după ce am explicat deja calm de câteva (zeci de) ori, nu îmi mai pot ţine nervii în frâu.<br />
<br />
Dacă eşti părinte, cu siguranţă te-ai enervat măcar o dată pe copilul tău. Hai, nu te aude nimeni, poţi să fii sincer cu tine însuţi şi să recunoşti asta. A, nu doar o dată? Bine, e în regulă şi asta.<br />
<br />
Pentru că am aflat că toţi părinţii se enervează pe copii uneori. Dr Laura Markham vorbeşte despre stresul şi presiunea zilnică - întâlniri la care am întârziat deja, lucruri pe care am uitat să le facem până în ultimul moment, îngrijorări legate de sănătate sau finanţe... lista este nesfârşită. Iar în mijlocul tuturor, puneţi un copil care nu-şi găseşte un adidas când trebuie să ieşiţi pe uşă, sau brusc şi-a amintit că are nevoie de un caiet nou pentru şcoală astăzi, deşi e ora 10 seara, îşi tachinează sora mai mică sau are chef de harţă. Şi aveţi tabloul complet, din care nu puteţi ieşi fără o enervare pe cinste!<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx5HduLwYWlJ03ab0peQe1wO3zkVJpd3d9OLqDUePcgICydB6nI_niQGwFY0GPH5G5CqfAx2bpuZitMsOCPPZxcSY7eTibJX5w2d2DvuSPajrWCZWOg0DSBZISlXBHyblHWJG0ud6MUVM/s1600/angry-parents-clipart.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx5HduLwYWlJ03ab0peQe1wO3zkVJpd3d9OLqDUePcgICydB6nI_niQGwFY0GPH5G5CqfAx2bpuZitMsOCPPZxcSY7eTibJX5w2d2DvuSPajrWCZWOg0DSBZISlXBHyblHWJG0ud6MUVM/s320/angry-parents-clipart.jpg" width="178" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 12.8px;"><a href="http://www.clipartkid.com/angry-parents-cliparts/">credit imagine</a></td></tr>
</tbody></table>
Dacă recunoaştem cinstit, ştim că am putea face faţă oricărei provocări de parenting mult mai bine dacă suntem calmi. Dar în mijlocul furtunii emoţiilor şi nervilor, ne simţim îndreptăţiţi să fim furioşi. Cum poate copilul ăsta să fie atât de iresponsabil, lipsit de respect, nerecunoscător sau chiar răutăcios?<br />
<div>
<br />
<br />
Dar oricât de rău ni s-ar părea comportamentul copilului, nu acesta e cel care provoacă răspunsul nostru furios, spune Dr Laura Markham. Vedem comportamentul copilului ("A lovit-o din nou!"), şi tragem o concluzie ("O să ajungă un psihopat!"), care duce la alte concluzii ("Sunt o mamă rea!"). Această cascadă de gânduri dă naştere unui tumult de emoţii - în acest caz, teamă, groază, vinovăţie. Nu putem suporta acele sentimente. Cea mai bună apărare este atacul, aşa că ne aruncăm asupra copilului cu furie. Întregul proces ia cel mult două secunde.<br />
<br />
Poate că şi copilul vă apasă butoanele, dar nu el este cel care provoacă răspunsul vostru. Orice problemă care te face să izbucneşti îşi are rădăcini adânci în propria copilărie. Ştim asta pentru că ne pierdem capacitatea de a gândi clar în acele momente şi începem să ne purtăm ca nişte copii, făcând - nimic altceva decât... un tantrum!<br />
<br />
Vestea bună care vine de la Dr Markham este: "Don't worry. That's normal." Nu vă faceţi griji, e normal. Cu toţii intrăm în relaţii de parentaj răniţi într-un fel sau altul din propria noastră copilărie, iar copiii noştri scot la iveală toate acele răni. Ne putem aştepta ca vlăstarele noastre să se poarte astfel încât să ne facă să sărim de pe o stâncă uneori. De aceea e responsabilitatea noastră, ca adulţi, să stăm departe de stâncă.<br />
<br />
<b>DE CE ne enervăm aşa de tare pe copii?</b><br />
<br />
Părinţii şi copiii au capacitatea să se provoace unii pe alţii mai rău ca oricine. Chiar adulţi fiind, suntem adesea iraţionali în relaţia cu propriii noştri părinţi. (Cine te enervează cel mai tare şi te face să te porţi mai copilăros decât mama sau tata, chiar ajunşi la bătrâneţe?)<br />
<br />
Tot astfel, copiii noştri ne apasă butoanele exact pentru că sunt copiii noştri. Dr Laura Markham spune că psihologii numesc acest fenomen “fantomele de la grădiniţă”, expresie prin care psihologii înţeleg că ai noştrii copii stimulează sentimentele intense ale propriei noastre copilării, iar noi răspundem adesea re-activând inconştient trecutul, care zace, ca nişte hieroglife uitate adânc în pshicul nostru. Temerile şi furia copilăriei sunt puternice şi ne pot copleşi chiar adulţi fiind. Poate fi o provocare enormă să punem aceste fantome la culcare.<br />
<br />
Ajută să ştim toate astea, dacă ne chinuim să facem faţă furiei. Pe mine, când am dat de articolul acesta al dr Markham pe site-ul ei, pe care îl urmăresc, m-a ajutat enorm să aflu că nu-s chiar o ciudată isterică, ce ţipă în permanenţă la copii. M-a ajutat să aflu că e ceva normal şi să înţeleg mecanismul din spatele nervilor mei.<br />
<br />
La fel de important, spune dr Markham, pentru că ne dă un control asupra nouă înşine, e bine să ştim că furia parentală poate fi dăunătoare copiilor foarte mici.<br />
<br />
<b>Ce se întâmplă cu copilul tău atunci când ţipi sau loveşti?</b><br />
<br />
Imaginează-ţi soţul sau soţia enervându-se şi ţipând la tine. Acum imaginează-ţi-l (sau imaginează-ţi-o) de trei ori mai mare decât tine, ca un uliu deasupra ta. Imaginează-ţi că depinzi de acea persoană complet pentru mâncare, adăpost, siguranţă, protecţie. Imaginează-ţi că e sursa ta primară de iubire şi încredere în sine şi informare despre lume, şi că nu ai nimic altceva spre care să te îndrepţi. Acum ia aceste sentimente şi înmulţeşte-le cu 1000. Şi ai o imagine a ceea ce se întâmplă înlăuntrul copilului tău, atunci când te enervezi pe el.<br />
<br />
Desigur, cu toţii ne enervăm pe copii, ba chiar uneori, ne înfuriem de-a dreptul. Provocarea constă în a face apel la maturitatea noastră pentru a putea controla exprimarea furiei şi deci pentru a mişcora impactul ei negativ.<br />
<br />
Furia e destul de înspăimântătoare. Injuriile sau alt fel de abuz verbal, în care părintele vorbeşte fără respect copilului, sunt şi mai urâte, deoarece copilul e dependent de părinte pentru propriul său sentiment de sine. Iar copiii care suferă violenţă fizică, inclusiv lovire cu palma, s-a dovedit că au efecte negative de lungă durată, care ajung în toate colţurile vieţii de adult, de la coeficient IQ mai scăzut la relaţii mai tumultoase şi la o probabilitate mai mare să abuzeze de substanţe nocive.<br />
<br />
Dacă cel mic nu pare să se teamă de furia ta, asta indică faptul că el sau ea a văzut deja prea mult din această furie şi şi-a dezvoltat mecanisme de apărare împotriva ei - şi împotriva voastră. Rezultatul nefericit este un copil care va face tot mai puţin ca să se comporte pe placul vostru şi este tot mai deschis influenţei grupului. Asta înseamnă că aveţi de făcut ceva muncă de reparaţie. Chiar dacă arată sau nu asta - şi cu cât ne enervăm mai des, cu atât se vor apăra mai bine şi, deci, vor arăta mai puţin - mânia noastră nu este altfel decât groaznică pentru copii.<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6PlkesiJxx8ia2cXF8pE5oiZI3cdDSBfs-w_nDAAaCBzi4b8ElV17HwSAeQnMVIigu38SwBhmArFR5kb7pQOisl8V06Cc5Y3mReOr8IRLAFsIVEh41zTrYlu67YT0O4OALNJ3KmfViig/s1600/spanking-1.png" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6PlkesiJxx8ia2cXF8pE5oiZI3cdDSBfs-w_nDAAaCBzi4b8ElV17HwSAeQnMVIigu38SwBhmArFR5kb7pQOisl8V06Cc5Y3mReOr8IRLAFsIVEh41zTrYlu67YT0O4OALNJ3KmfViig/s320/spanking-1.png" width="195" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 12.8px;"><a href="http://credit%20imagine/">credit imagine</a></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<br />
<b>Cum putem să ne gestionăm furia?</b><br />
<br />
Suntem oameni, aşa că e normal să ne găsim uneori în situaţia de luptă sau fugi, iar copilul va începe să ni se pară duşmanul. Când suntem orbiţi de furie, suntem fizic pregătiţi de luptă. Corpul ne este invadat de hormoni şi neurotransmiţători care ne tensionează muşchii şi ne fac pulsul să o ia la goană, iar respiraţia este sacadată. E imposibil să rămâi calm în acest tumult, dar toţi ştim că lovirea copiilor - chiar dacă poate părea că ne detensionează - de fapt, nu e ceea ce vrem să facem.<br />
<br />
Cel mai important lucru de reţinut în legătură cu furiea este, ne spune tot dr Laura Markham, să NU acţionăm când suntem nervoşi. Simţim o nevoie urgentă să acţionăm, să-i arătăm noi copilului, să-l învăţăm o lecţie. Dar vorbeşte doar furia din noi. Ea crede că e o urgenţă. Dar totuşi nu este aproape niciodată o urgenţă. Putem să învăţăm copilul mai târziu, şi va fi lecţia pe care chiar vrem să o înveţe. Copilul nu pleacă nicăieri, ştim unde locuieşte.<br />
<br />
Aşa că luaţi-vă un angajament că NU loviţi, NU înjuraţi, NU-l faceţi pe copil în toate felurile, NU-l pedepsiţi atunci când sunteţi nervoşi. Cum rămâne cu ţipatul? Dr Markham spune că nici asta NU trebuie să facem, să NU ţipăm la copil, căci atunci nu facem decât un tantrum. Dacă e chiar musai să ţipaţi, o concesie se poate face: mergeţi în maşină cu geamurile închise şi ţipaţi unde nu vă aude nimeni, şi nu folosiţi cuvinte, pentru că ele vă enervează şi mai tare. Doar ţipaţi.<br />
<br />
Acuma, să mă ierte Dumnezeu, eu una nu pot urma această sugestie a dr Markham, fiindcă mi se pare aiurea să stau singură în maşină şi să ţip. Dar acasă, în baie, mai ales dacă nu mă aude nimeni, da, sunt de acord să ţip în voie! :) Deci, de fapt, găsiţi un loc unde nu vă aude nimeni, cu atât mai puţin copilul. Şi ţipaţi cât vreţi doar acolo!<br />
<br />
Şi copilul vostru se enervează, aşa că e un dublu dar pentru el să găsiţi modalităţi constructive de a vă gestiona furia: nu numai că nu-l răniţi, dar îi oferiţi şi un model de purtare în caz de enervare. Copilul vă va vedea nervoşi din când în când, iar modul în care gestionaţi acele situaţii îl va învăţa şi pe el, pentru viitor.<br />
<br />
Dacă îi arătaţi copilului că şi părinţii fac tantrum-uri, că ţipăm atunci când avem conflicte, atunci şi ei vor adopta aceste comportamente.<br />
<br />
Sau dacă dimpotrivă, îi vom oferi copilului modelul în care furia face parte din fiinţa umană, dar reponsabilitatea gestionării acesteia îi aparţine. Iar Dr Laura Markham ne oferă câteva puncte despre cum putem face acest lucru:<br />
<br />
<b>1. Stabileşte limite ÎNAINTE să te enervezi.</b><br />
<br />
Adesea când ne enervăm pe copii e pentru că nu am stabilit nişte limite şi acest lucru se întoarce împotriva noastră. Clipa în care începem să ne enervăm e semnul că trebuie să facem ceva. Nu, nu să ţipăm. Să intervenim într-un mod pozitiv ca să prevenim comportamentul care ne irită.<br />
<br />
Dacă iritarea vine din tine însuţi - să zicem că ai avut o zi grea, iar exuberanţa lor naturală te oboseşte - poate ajuta dacă explici asta copiilor şi le ceri să se abţină de la acel comportament care te irită, cel puţin pentru moment.<br />
<br />
Dacă cei mici fac ceva care devine din ce în ce mai enervant - joacă un joc în care cineva e rănit, trag de timp când le-ai cerut să facă ceva, se ceartă în timp ce vorbeşti la telefon - poate fi nevoie să te întrerupi din ce faci, să-ţi resetezi aşteptările şi să le dai noi indicaţii pentru a ţine situaţia şi furia ta sub control, ca să nu escaladeze.<br />
<br />
<b>2. Calmează-te ÎNAINTE să acţionezi.</b><br />
<br />
Când te simţi aşa de nervos, ai nevoie de un mod de a te calma. Conştientizarea te va ajuta să-ţi recâştigi auto-controlul şi să te aduni, din punct de vedere fizic: opreşte-te, lasă totul (ceea ce ai de făcut), şi respiră. Acea respiraţie adâncă este butonul de pauză. Îţi dă de ales: chiar vrei să te laşi dus de aceste emoţii?<br />
<br />
Acum, aminteşte-ţi că nu e o urgenţă. Scutură tensiunea din mâini. Mai respiră adânc de vreo zece ori.<br />
<br />
Am putea, sugerează dr Markham, să găsim o modalitate de a râde, ceea ce ar mai detensiona atmosfera şi ar schimba starea de spirit. Chiar dacă doar te forţezi să zâmbeşti e un mesaj pentru sistemul tău nervos că nu e nicio urgenţă, şi începe să te calmeze. Dacă simţi nevoia să faci un zgomot, mormăie un cântec. Poate ajuta să îţi descarci fizic furia, aşa că ai putea chiar să pui nişte muzică şi să schiţezi nişte paşi de dans.<br />
<br />
Dacă poţi găsi 15 minute pe zi pentru o activitate de mindfulness în timp ce copiii sunt la şcoală sau dorm, poţi să construieşti capacitatea neurală pentru a-ţi fi mai uşor să te calmezi în aceste momente de supărare. Eu una, recunosc că în zilele în care calc rufe ascultând în acelaşi timp, mindfully, o piesă de teatru radiofonic, sunt mult mai calmă cu copiii şi reuşesc să fac faţă unor astfel de situaţii care pot apărea. E tehnica mea, la mine dă rezultate. La voi poate funcţionează altceva, ce anume?<br />
<br />
Dar, spune dr Laura Markham, chiar viaţa zilnică alături de copii ar trebui să vă ofere o mulţime de oportunităţi să exersaţi, şi de fiecare dată când nu cădeţi pradă enervării, vă rescrieţi creierul ca să aibă mai mult auto-control.<br />
<br />
Unii încă urmează vechiul sfat de a lovi într-o pernă, dar e mai bine dacă poţi face asta în particular, pentru că dacă te vede lovind o pernă, copilul se poate speria foarte tare. El ştie foarte bine că pe pernă ne punem capul la culcare, iar imaginea unei mame nebune lovind în pernă i se va grava în memorie. Asta e o strategie discutabilă oricum, pentru că studiile sugerează că lovirea a ceva - orice-ar fi - confirmă corpului tău că într-adevăr asta e o urgenţă şi că trebuie să rămâi în starea de "luptă sau fugi". Deci ar putea să "descarce" energie şi să te epuizeze, fără să ajungă la sentimentele care au dus la furie şi poate de fapt să te înfurie şi mai tare.<br />
<br />
În schimb, dacă poţi să respiri adânc şi să tolerezi sentimentele de furie, vei observa probabil că sub furie se află frică, tristeţe, dezamăgire. Permite-ţi să simţi acele sentimente observând senzaţiile pe care le provoacă în corpul tău. Nu le reda forţe noi "gândindu-te" de ce eşti supărat; doar respiră acea tensiune din corp şi priveşte-o cum se stinge. Furia se va topi.<br />
<div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY7wawpl3oiQDLnsbOmLjJdyvznBCMd7nBFHxr55SAM7Y1D2rbiWCWAYlvddNOqCmPn2iMPkkxkhb8vcJt4xjiLlScS9slqejrXfD99ikfuFyCcw-h_3GONAmL0UdAyH9WXk5iKwU-RFA/s1600/authoritarian-parents-angry-parent-yelling-at-boy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY7wawpl3oiQDLnsbOmLjJdyvznBCMd7nBFHxr55SAM7Y1D2rbiWCWAYlvddNOqCmPn2iMPkkxkhb8vcJt4xjiLlScS9slqejrXfD99ikfuFyCcw-h_3GONAmL0UdAyH9WXk5iKwU-RFA/s1600/authoritarian-parents-angry-parent-yelling-at-boy.jpg" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 12.8px;"><a href="http://credit%20imagine/">credit imagine</a></td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<b>3. Ia o pauză de cinci minute.</b><br />
<br />
Recunoaşte că o stare de nervozitate este un moment nepotrivit de a interveni în orice situaţie. În schimb, acordă-ţi un moment de respiro şi revino când poţi fi calm. Depărtează-te fizic de copil, ca să nu fii tentat(ă) să îl atingi cu violenţă. Doar spune-i, cât de calm poţi:<br />
<br />
"Sunt prea nervos/nervoasă acum ca să vorbesc despre asta. O să merg alături să mă calmez."<br />
<br />
Faptul că ieşi din scenă nu înseamnă că cel mic a câştigat. Ci doar le arată copiilor cât de serios e impactul şi îi oferă un model de auto-control. Foloseşte acest timp ca să te calmezi, nu ca să te enervezi şi mai tare.<br />
<br />
Dacă este destul de mare ca să poată fi lăsat singur o clipă, poţi să mergi la baie, să-ţi dai cu apă pe faţă şi să respiri adânc de câteva ori. Dar dacă copilul e destul de mic ca să se simtă abndonat atunci când pleci din cameră, atunci va urma plângând şi ţipând. (Chiar şi mulţi parteneri adulţi fac asta - doar zic şi eu...)<br />
<br />
Dacă nu poţi să-ţi laşi copilul singur, mergi la chiuveta din bucătărie şi trece-ţi mâinile pe sub apă. Apoi aşează-te pe canapea, lângă copil, câteva minute, respiră adânc şi spune o mică mantră care să te ajute să te calmezi, cum ar fi una dintre acestea:<br />
"Nu e o urgenţă".<br />
"Copiii au cel mai mult nevoie de dragoste atunci când o merită cel mai puţin".<br />
"Se poartă aşa pentru că are nevoie de ajutorul meu ca să-şi exprime emoţiile".<br />
"Azi, doar iubire".<br />
<br />
E în regulă să îţi spui mantra cu voce tare. E un model bun pentru copii să vă vadă că vă gestionaţi emoţiile de o manieră responsabilă. Să nu te surprindă dacă cel mic îţi copiază mantra şi o foloseşte când e supărat.<br />
<br />
<b>4. Ascultă-ţi furia, nu acţiona condus de ea.</b><br />
<br />
Furia, ca şi alte emoţii, ne este dată la fel ca braţele şi picioarele. E responsabilitatea noastră ce alegem să facem cu ea. Furia adesea are o lecţie valoroasă pentru noi, dar dacă acţionăm atunci când suntem furioşi, cu excepţia rarelor situaţii în care e nevoie de auto-apărare, este rareori constructiv, fiindcă facem alegeri pe care nu le-am face niciodată dintr-o situaţie raţională. Maniera constructivă de a gestiona furia este să limităm exprimarea acesteia, şi când ne calmăm, s-o folosim ca să analizăm lucrurile: ce e atât de greşit în viaţa noastră, încât ne simţim atât de furioşi, şi de ce avem nevoie pentru a schimba situaţia?<br />
<br />
Uneori răspunsul e legat de stilul nostru de parenting: avem nevoie de reguli înainte ca lucrurile să scape de sub control, sau să începem să punem copiii la culcare cu o jumătate de oră mai devreme, sau să facem nişte muncă de reparaţie în relaţia noastră cu copilul, astfel încât acesta să nu ne mai trateze atât de urât.<br />
<br />
Uneori suntem surprinşi să ne dăm seama că furia noastră este de fapt destinată partenerului, care nu se comportă cu totul ca un partener de parenting, sau chiar pe şeful de la muncă. Şi uneori răspunsul este că ducem cu noi furia pe care n-o înţelegem şi o lăsăm să se rezerve asupra copiilor, şi atunci avem nevoie de consiliere sau de un grup de suport al altător părinţi.<br />
<br />
<b>Dacă te lupţi des cu furia, caută ajutor specializat.</b><br />
<br />
Nu e ruşine să ceri ajutor. Ruşine e să-ţi renegi responsabilităţile de părinte şi, eventual, să faci rău copilului, fizic sau psihic.<br />
<br />
Mai multe puteţi citi urmărind site-ul dr Laura Markham, Aha! Parenting.</div>
</div>
<div>
(Articolul integral, din care am tradus o parte mai sus, se găseşte <a href="http://www.ahaparenting.com/parenting-tools/positive-discipline/handling-anger?utm_source=Aha%21+Parenting+List&utm_campaign=c5f8461cbd-Weekly_10_24_16&utm_medium=email&utm_term=0_45e38f2e1a-c5f8461cbd-209448393">aici</a>)</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-84848490686422955292016-11-07T09:09:00.000+02:002016-11-07T09:09:06.438+02:00Ce spun eu şi ce auzi tu? - partea a doua: despre noua ştiinţă a iubirii<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2v68zcN7Ct2lzUxjU1l3hjZKBo40m_G4MmOHRzyloxA1pzHdDFCJNL8HjEqYeF_3gYMy6sEAVP1p9xf6BdSRpwOeX4eudlkdiWtRflXrdbl-YtAUk8nfFj0pHgO2M_TH2r-N5ZEus-Ao/s1600/alice.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2v68zcN7Ct2lzUxjU1l3hjZKBo40m_G4MmOHRzyloxA1pzHdDFCJNL8HjEqYeF_3gYMy6sEAVP1p9xf6BdSRpwOeX4eudlkdiWtRflXrdbl-YtAUk8nfFj0pHgO2M_TH2r-N5ZEus-Ao/s320/alice.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 12.8px;">Alice Năstase Buciuta, moderator al evenimentului</td></tr>
</tbody></table>
<div>
<b>Partea a doua a conferinţei </b>de ieri, susţinută de Gáspár György, sub titlul "Ce spun eu şi ce auzi tu?" a abordat tema <b>Noua ştiinţă a iubirii şi strategii eficiente pentru (re)umanizarea relaţiilor de cuplu</b></div>
<b><br /></b>Ce este iubirea?, De ce iubim aşa cum iubim?, Ce legătură există între relaţia părinte-copil şi relaţia de cuplu? - sunt întrebări care suscită interesul de când e lumea!<br />
<br />
Noua ştiinţă a relaţiei de iubire se bazează pe o serie de teorii, printre care se numără teoria ataşamentului, descoperiri neuro-biologice, teoria IMAGO, teoria soţilor Gottman.<br />
<br />
<b>Teoria ataşamentului </b>spune că există <b>4 tipuri de ataşament:</b>1. ataşament sigur (sau securizant)<br />
2. ataşament anxios<br />
3. ataşament evitant<br />
4. ataşament dezorganizat<br />
<br />
<b>Nevoia de ataşament </b>există încă din perioada intrauterină şi ajunge să se stabilizeze până la vârsta de 2 ani, când nici nu exisă memorie explicită, ci doar memorie implicită, din care nu putem extrage informaţii. Şi tocmai în această memorie implicită e setată această aşteptare, inconştient: ataşamentul, că eşti o persoană "iubibilă" şi că ceilalţi sunt buni.<br />
<br />
Potrivit studiilor de specialitate, <b>ataşamentul de tip securizant </b>se întâlneşte la un procent de circa 50% din populaţia globului. În vreme ce ataşamentul nesănătos (celelalte 3 tipuri de ataşament), tot atât. Din aceştia, <b>atşamentul anxios şi cel evitant </b>sunt împărţite în mod aproximativ egal, în vreme ce doar 2-3% din populaţie au un <b>ataşament dezorganizat, </b>iar aceştia sunt clinicii, cei cu tulburări.<br />
<br />
Cel mai frecvent întâlnite în terapia de cuplu sunt cei cu cele două tipuri de ataşament: <b>anxios şi evitant, </b>diferenţa dintre ele fiind că în timp ce ataşamentul evitant are o atitudine de superioritate la nivelul relaţiilor, o teamă legată de apropierea de relaţie, pentru el, iubirea este sinomină cu pierderea independenţei; ataşamentul anxios, la nivel de relaţie simte foarte multă neîncredere şi teamă de a fi părăsit.<br />
<br />
<b>Bazele tiparului de ataşament </b>se pun în primii 2 ani de viaţă, dar e destul de flexibil să se schimbe. Anxios şi evitant pot deveni ataşament sănătos, cu condiţia să existe dorinţă de schimbare şi relaţie. Nimeni nu e 100% anxios sau 100% evitant. Dar şi dacă e ambivalent, atunci va fi influenţat de partener.<br />
<br />
La nivelul relaţiei de cuplu, persoane cu tipuri de ataşament opus se atrag. Conştientizarea este elementul cheie.<br />
<br />
<b>Ataşamentul evitant</b><br />
<br />
Studiile arată că de cele mai multe ori, ataşament evitant au bărbaţii (dar nu întotdeauna). Motivele nu ţin de sex, ci de intelect. Pentru că cei cu ataşament evitant sunt foarte inteligenţi, analitici, pragmatici.<br />
Evitantul preferă să se afle la o distanţă sigură de relaţie, de aceea îşi construieşte strategii de detaşare, tipare cognitive şi comportamente de protest.<br />
Tipul de ataşament evitant e atât de bine întipărit în memoria implicită, încât repetă acelaşi tip de relaţie în şcoală, liceu, maturitate. Practic, evitantul nu vrea deloc o relaţie, el a învăţat că iubirea doare şi deci nu vrea să intre într-o relaţie în care să sufere. Deci, el îi va vedea mereu partenerului/partenerei doar defectele.<br />
<br />
<b>Evitantul </b>e bântuit de <b>fantoma fostelor relaţii</b> (a fost mai bine cu X sau cu Y, şi mereu rămâne cu gândul la posibile întoarceri la acele relaţii), dar şi de <b>fantoma partenerului ideal</b> (undeva, acolo, după colţ, există un partener perfect care mă aşteaptă). Dar de fapt, în ambele cazuri visezi după cai verzi pe pereţi, iar <b>partenerul perfect nu există!</b>Evitantul nu poate spune "te iubesc", se distanţează, are nevoie mereu de "me time", după orice moment tandru sau întâlnire reuşită.<br />
<br />
Evitantul e vizibil în comportamente sociale, relaţiile în societate; este perfecţionist, vede doar partea goală a paharului (mai ales dacă nu conştientizează acest lucru).<br />
<br />
Nu există persoana perfectă, dar dacă există, aceasta nu are nevoie de mine! - cu cât evitantul înţelege mai repede acest lucru, cu atât mai bine pentru el şi relaţia lui de cuplu!<br />
<br />
Evitantul interpretează negativ defectele partenerului.<br />
El nu accesează emoţiile celuilalt, fiind astfel perceput ca rece, nu există empatie din partea lui.<br />
Toate acestea sunt gânduri automate la evitant, dar dacă nu le conştientizează, va fi rău pentru relaţie.<br />
<br />
Creierul uman produce <b>hormonul îndrăgostirii</b> ("fenil-etil-amina"), dar nu-l poate produce mai mult de 2-3 ani. După aceea, gesturile frumoase dintr-o relaţie devin <b>responsabilitatea noastră.</b><br />
<br />
De cealaltă parte, <b>ataşamentul anxios </b>preferă să nu existe distanţă între partenerii cuplului. De aceea dezvoltă strategii de supraactivare emoţională, tipare cognitive şi comportamente de protest. Supraactivarea emoţională înseamnă că identifică pericolul şi în exagerează; anxiosul crede că nu există nicio altă strategie decât controlul.<br />
<br />
Studiile arată că creierul produce zilnic între 12.000 şi 60.000 de gânduri, dintre care 80% au conţinut negativ, dintre care 85% nu devin niciodată realitate, iar 80% se repetă. Anxiosul se agaţă de relaţie şi de partener, e needy şi moody.<br />
<br />
Dar aşa cum exagerează pericolul, el exagerează şi valoarea, calităţile, ajungând să-l ridice în slăvi pe partener. Contra-efectul este că scade propria lui stimă de sine, iar el intră în regresie, ducând la comportamente haotice.<br />
<br />
Stilul de protecţie al evitantului este exact ceea ce îl atacă pe anxios. Dacă evitantul ar şti cum să reacţioneze, ar evita furtuna. Dar nu îi vine să se comporte astfel încât să nu provoace anxiosul.<br />
<br />
Una din realităţile vieţii noastre este aceea că <b>relaţiile au un termen de valabilitate.</b><br />
<br />
Pe de altă parte, schimbarea se produce atunci când relaţiile trec prin situaţii de criză.<br />
<br />
Pentru a ajunge <b>de la Dezastre la Maeştri </b>primul pas este: <b>să ne recunoaştem tipul de ataşament. </b>Altfel, riscăm să rămânem blocaţi în inconştient.<br />
<br />
<b>Teoria IMAGO </b>spune că nu ne alegem partenerul indiferent, ci intenţia superioară a relaţiei de iubire este de creştere şi vindecare. Eu aştept de la partener să-mi ofere exact ceea ce el/ea nu poate să-mi ofere. Dar dacă ţin cont de nevoile partenerului vom progresa amândoi.<br />
<br />
Harville Hendrix şi Hellen Hunt au dezvoltat teoria IMAGO şi tot ei sunt autorii frumoasei idei că <b>fiinţa umană se naşte dintr-o relaţie, e rănită într-o relaţie şi se vindecă într-o relaţie.</b><br />
<br />
Cei trei paşi ai teoriei IMAGO sunt:<br />
<div>
- Recunoaştere<br />
- Analiză<br />
- Revoluţie<br />
<br />
<b>Recunoaşterea - </b>recunosc că relaţia nu funcţionează din cauza mea. Trebuie să-mi asum responsabilitatea faţă de el, că eu am o poveste de viaţă cu care vin în cârcă. E greu, dar e mai bine decât să rămâi în dulcele somn al inconştienţei.<br />
După ce ai conştientizat lucrurile, putem schimba comportamentul propriu. Schimbarea să vină de la noi.<br />
<br />
<b>Analiza - </b>îmi dau seama că e nevoie ca eu să fac schimbarea. Dar cum am ajuns aici? Ce am în urmă? Cu ce vin din spate?<br />
<br />
<b>Revoluţia - </b>este partea cea mai frumoasă, dar şi cea mai grea şi înseamnă să începi să faci schimbări la propria persoană şi în relaţie. Revoluţia înseamnă şi să-i ajutăm pe parteneri să comunice.<br />
<br />
Sunt cel mai important din viaţa mea!<br />
<br />
Peste tot suntem în tot felul de relaţii: ca parteneri de cuplu, relaţia de cuplu; ca părinţi, relaţia cu copilul; în calitate de copii, relaţia cu părinţii; relaţii la serviciu, acasă cu vecinii etc. etc.</div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2h8hDk57-4ArkYjAOjM9JjCO2_J-arnOJGS1FZyEWxeKxcYEIvaOfRnZyQkQErjQkZSryE3QFigR-Ig264Xo9A3zdHeiq6ubqn-9gpwdn4TF4Z0H9BMHJnfHUZDjeg2b4JK7nHPCvA9E/s1600/Gaspar2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2h8hDk57-4ArkYjAOjM9JjCO2_J-arnOJGS1FZyEWxeKxcYEIvaOfRnZyQkQErjQkZSryE3QFigR-Ig264Xo9A3zdHeiq6ubqn-9gpwdn4TF4Z0H9BMHJnfHUZDjeg2b4JK7nHPCvA9E/s320/Gaspar2.jpg" width="180" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 12.8px;">Gaspar Gyorgy, foto de Anca Ilie</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div>
</div>
<br />
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: "Times New Roman"; font-size: medium; font-style: normal; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; orphans: 2; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 2; word-spacing: 0px;">
<div style="margin: 0px;">
<b>Concluzia conferinţei: relaţiile nu sunt opţionale!</b></div>
</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-63365384915118972442016-11-07T09:01:00.000+02:002016-11-07T09:01:40.606+02:00Ce spun eu şi ce auzi tu? - conferinţa pentru viaţa de cuplu (prima parte - comportamentele toxice ale partenerilor) <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGg26B1Kg_6l5LsAndTWvIWagkD7gD5s9BfdlqZl8zKW532qH139sm4AXlDAqG4qTfTjWGhUa17CoXVu9avQu-U0HrqcKM3CFbi3J1y7qCrzr7Q2RsHc99oeTPczFxNyxV_sJkvaunQP0/s1600/banner+patrat+conferinta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGg26B1Kg_6l5LsAndTWvIWagkD7gD5s9BfdlqZl8zKW532qH139sm4AXlDAqG4qTfTjWGhUa17CoXVu9avQu-U0HrqcKM3CFbi3J1y7qCrzr7Q2RsHc99oeTPczFxNyxV_sJkvaunQP0/s1600/banner+patrat+conferinta.jpg" /></a><br />
<br />
Ieri dimineaţă, mi-am luat locul cuminte în imensa sală de conferinţe, plină ochi (aproximativ 400 de participanţi!) de cupluri şi persoane dornice de auto-cunoaştere şi dezvoltare. B24Kids s-a bucurat să se numere printre partenerii media ai evenimentului.<br />
<div>
Şi am purces la consemnarea de notiţe din <b>conferinţa pentru viaţa de cuplu </b>susţinută de <b>Gáspár György. </b>Şi, aşa cum v-am obişnuit, vă împărtăşesc şi vouă cele notate.<br />
<br />
Conferinţa a fost împărţită în două părţi, pe care le voi prezenta în două articole distincte, succesiv, pentru uşurinţa urmăririi.<br />
<br />
<b>Prima parte - Anatomia relaţiei de cuplu</b><br />
<br />
Cuvântele <b>conflict, ceartă </b>sperie. De ce se ceartă cuplurile? Conflictele sunt inerente relaţiilor. Conflictul sperie deoarece are de-a face cu pierderea legăturii. Din punct de vedere psihologic, conflictul e şi o tentativă eşuată de schimbare. Dar şi un context de creştere, pentru că fiinţa umană îşi activează dezvoltarea în situaţii provocatoare.<br />
<br />
Există <b>cupluri fericite ("Maeştri") </b>şi <b>cupluri nefericite ("Dezastre"). </b>Şi unii şi ceilalţi se ceartă. Important e nivelul de inteligenţă relaţională pe care-l au; să ştii să te cerţi astfel încât mesajul să ajungă la partener. Strategiile eficiente de management al conflictului (modalităţi de "ceartă inteligentă"): să reuşeşti să transmiţi mesajul!<br />
<br />
Există <b>probleme rezolvabile - </b>pentru care e nevoie de abilităţi speciale, dar problema se rezolvă, şi <b>probleme nerezolvabile - </b>pe care le cărăm cu noi. Trebuie să înţelegem că un partener vine la pachet cu probleme nerezolvabile, adică acele caracteristici foarte diferite de ale mele.<br />
<br />
Partenerii "maeştri" nu sunt identici, dar ei au învăţat că perfecţiunea nu există şi nici nu e nevoie de ea pentru fericire.<br />
<br />
Conflictele sunt de diverse tipuri, dar un motiv frecvent pentru demararea unui conflict sunt problemele de parenting; altele ar fi concediul, părinţii fiecăruia din partenerii cuplului, iar problemele de infertilitate au o problematică specifică. Problemele nerezolvabile - se numesc aşa pentru că apar mereu, după ani de trai împreună, acea problemă revine. Probleme sunt rezolvabile prin comunicare.<br />
<br />
<b>Dezastrele </b>se implică în <b>4 situaţii, numite şi comportamente toxice, sau "Cei patru cavaleri ai Apocalipsei" </b>în teoria soţilor Gottman:<br />
<br />
1. critica<br />
2. intrarea în defensivă<br />
3. dispreţul<br />
4. blocajele de comunicare<br />
<br />
1. Când critici, celălalt simte frica (reacţia de luptă, fugă sau îngheţ). Frica duce la defensivă.<br />
<br />
2. Nu mai există conectare emoţională şi psihologică, nu mai poţi folosi cortexul prefrontal, care e responsabil de anticiparea consecinţelor.<br />
<br />
3. Dispreţul este cel mai toxic, pentru că e o formă complexă de critică plus superioritate. Atunci la celălalt partener apare dezgustul şi prin urmare, se declanşează mecanismele de apărare (ca la mâncarea stricată, de exemplu). Ironia, sarcasmul, glumele în contexte sociale fac parte din acelaşi dispreţ. Trebuie să renunţăm la aceste glume nesărate dacă vrem să cultivăm siguranţa în relaţia de cuplu. Există şi alte comportamente de dispreţ foarte subtile - de exemplu, identificarea greşelilor gramaticale la celălalt.<br />
<br />
4. Când se pierde interesul faţă de persoana din faţa mea şi apare un scut de protecţie, apar blocaje de comunicare. Dar celălalt suferă foarte tare, pentru că nu primeşte feed-back, asta doare cel mai tare în relaţia de cuplu.<br />
<br />
În general, din punct de vedere statistic, cel mai des în critică se implică femeile, şi în defensivă, bărbaţii, dar nu întotdeauna. Tot studiile arată că în cuplurile fericite nu vom întâlni niciodată dispreţul, chiar dacă, ocazional, ar mai putea apărea semne din celelalte trei comportamente toxice.<br />
<br />
<b>Efectul reciprocităţii negative </b>este foarte puternic, negativ atrage negativ. Şi în cuplurile fericite uneori partenerii se mai întâmplă să aibă sentimente negative. Dar ei aleg să fie negativi pe rând, iar fiecare, pe rând, este persoana adultă care se comportă matur.<br />
Trecerea de la Dezastre la Maeştri este posibilă, dar primul lucru important este să renunţăm la negativitate.<br />
<br />
Din păcate, problemele relaţionale pe care nu el rezolvăm le lăsă moştenire copiilor noştri (de aceea e bine să le rezolvăm).<br />
<br />
<b>Percepţiile - </b>comportamentul rău e doar specific unei situaţii de moment, dar trebuie să ne amintim că persoana din faţa mea nu e rea, în esenţă. Dacă putem să vedem asta la celălalt, e bine! Asta e valabil atât în relaţia de cuplu, cât şi cu copiii noştri.<br />
<br />
Comportamentul toxic nu este o trăsătură de caracter, ci e specific unei situaţii. Felul în care îl percepem pe partenerul nostru influenţează relaţia.<br />
<br />
Putem afecta chiar fizic sănătatea partenerului, pentru că s-a demonstrat că există un risc legat de cancer şi probleme cardio-vasculare legat de o percepţie negativă.<br />
<br />
Conform studiilor de specialitate, 69% din problemele care apar într-un cuplu sunt probleme veşnice. Ceea ce face diferenţa între Maeştri şi Dezastre este că în timp ce cei din prima categorie le acceptă, cei din a doua categorie le transformă în catastrofe şi se blochează în ele.<br />
<br />
În timpul blocajelor - te simţi repins de partener, ai senzaţia că nu avansaţi, după dialog apare frustrarea, nu mai există unor şi afecţiune în dialog, dialogul duce la deconectare emoţională. Cuplurile fericite acceptă că există conflicte şi că doar discutând pot găsi soluţii, sau dacă nu există soluţii, măcar se amuză împreună când apar aceste "probleme nerezolvabile" (de tipul, mama-soacră).<br />
<br />
Dar cum se produce <b>acceptarea</b>? E ca atunci când accepţi modificările fiziologice care se produc cu corpul tău, odată cu avansarea în vârstă.<br />
<br />
<b>Cu ce putem înlocui cele 4 comportamente toxice:</b><br />
<br />
1 - critica - o putem înlocui cu plângeri asumate, fără atac la persoană<br />
De obicei, critica ascunde o nevoie pe care nu am abilităţile necesare ca să o exprim şi atunci atac, critic.<br />
<br />
2 - defensiva - o putem înlocui cu asumarea responsabilităţii personale<br />
Dar de fiecare dată o critică ascunde un sâmbure de adevăr. Dacă recunoaştem şi ne asumăm şi partea noastră de greşeală, putem căuta o soluţie.<br />
O relaţie funcţionează sau nu pentru că AMÂNDOI s-au străduit sau au dat-o-n bară.<br />
<br />
3 - dispreţul - îl putem înlocui cu lauda, aprecierea, umanitatea<br />
Propunere de antrenament - fiecare să vâneze comportamente pozitive la partener, să ne propunem să găsim zilnic 3 astfel de comportamente bune şi măcar una s-o verbalizăm!<br />
<br />
4 - blocajele de comunicare - le putem înlocui cu strategii de auto-liniştire, asumarea vulnerabilităţii şi oferirea de feed-back.<br />
Putem evita blocajele de comunicare atunci când ne permitem să fim vulnerabili şi să căutăm strategiile de relaxare, mindfullness, yoga etc. Dar atenţie! Nu în timpul conflictului, ci înainte de ceartă trebuie exersate tehnicile acestea, cu scopul de a nu exploda, de a ne gestiona mai bine în timpul certei. Cel mai important este să oferi feed-back. E nevoie de multă inteligenţă emoţională şi antrenament relaţional!<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijIbGYRabsF2f8rXOCD2twyLgdSpcHcF1PPalLEty-bYEpMVgIEf4gF_O0WcekUCC3LnxwIGD3OjZVtHuzOQINsRWzMg4GVtsxq7-ZriVi0eIaNMi0Ing-kTIvlxKKhyphenhyphenntNrzOjZ6QX88/s1600/Gaspar1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijIbGYRabsF2f8rXOCD2twyLgdSpcHcF1PPalLEty-bYEpMVgIEf4gF_O0WcekUCC3LnxwIGD3OjZVtHuzOQINsRWzMg4GVtsxq7-ZriVi0eIaNMi0Ing-kTIvlxKKhyphenhyphenntNrzOjZ6QX88/s320/Gaspar1.jpg" width="179" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 12.8px;">Gaspar Gyorgy. Foto de Anca Ilie</td></tr>
</tbody></table>
<div>
(va urma)</div>
</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-89983340185955832272016-11-06T18:03:00.001+02:002016-11-06T18:30:00.870+02:00Ruşine, arbitrelor!<div class="MsoNormal">
M-am tot gândit dacă merită să scriu despre
asta... Care e miza? În fond, am câştigat meciul.... Şi nu era mare scofală
nici dacă pierdeam...</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar până la urmă, de ce le mai explicăm copiilor
ce e sportivitatea? De ce le mai ducem la antrenamente? De ce le mai explicăm
că în viaţă trebuie să lupţi ca să obţii ce ţi se cuvine şi că schimbarea vine
de la fiecare dintre noi? Ca să acceptăm apoi, începând de la 10-11 ani, orice
ni se dă să înghiţim? Pentru că, nu-i aşa, de ce să comentăm, de ce să
reclamăm, că oricum nu se schimbă nimic...</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Sunt sigură că nici cu postarea asta a mea n-o
să se schimbe nimic. Dar eu ştiu că am făcut cât am putut: măcar să fac
cunoscute faptele şi mai ales, numele celor care azi au dat dovadă de cea mai
crasă nesportivitate: <b>arbitrele Găină
Lorena şi Fodor Ştefania! </b>Dacă daţi de ele prin arbitrajele copiilor la
baschet, fugiţi! Sau mai bine, filmaţi meciul, ca să aveţi o probă la dosar şi
o mostră vie de "Aşa nu!"</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ca una care am fost şi eu arbitru la un moment
dat (la nataţie, e drept, nu la baschet), am văzut ce înseamnă arbitrajul la
concursuri aşa-zise "fără miză", concursuri de copii: se greşeşte
mult, din principalul motiv, neprofesionalismul arbirajului! Cu toate că, de
fapt, acolo chiar, fiind la început de drum al copiilor în viaţa sportivă, ar fi nevoie de mare
profesionalism! </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Aşa că ăsta e un alt motiv pentru care
consider că două... fătuce, că nu vreau să le înjur, pot să-şi permită să ne
zdruncine moral copiii. Şi tobă de arbitraj de-ar fi, şi tot nu au dreptul să
se joace cu sufletele copiilor, dar aşa...</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9ZJi0J64YV9vgm8HdZ-l0u0oMaLJ2rfLiJYSMlla3sAURLoIILTFUhm_W2Hex4_3tx7Cg97nh93gm83HSiL2NKqdkH1KxXW4aiJeyzMYAxc39ZgIzoanFa9YB4ORWgWqObtULk9ySfZak/s1600/Baschet+fairplay.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9ZJi0J64YV9vgm8HdZ-l0u0oMaLJ2rfLiJYSMlla3sAURLoIILTFUhm_W2Hex4_3tx7Cg97nh93gm83HSiL2NKqdkH1KxXW4aiJeyzMYAxc39ZgIzoanFa9YB4ORWgWqObtULk9ySfZak/s320/Baschet+fairplay.jpg" width="176" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Şi aş porni de la acea adnotare cu antetul
Federaţiei Române de Baschet şi al Ministerului Tineretului şi Sportului care
spune aşa:</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">"Fiecare
are un rol: antrenorul antrenează, arbitrul arbitrează, jucătorul joacă."<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Doar că azi a fost aşa: </span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Antrenorul
antrenează... </span></b><span lang="RO">până când e dat afară de pe teren,
pentru că explică cu tot calmul şi buna cuviinţă unui aribru că nu avea cum să
vadă din poziţia în care se afla, faza pe care o fluiera. După care, antrenorul
primeşte fault tehnic (da, şi-a pierdut cumpătul în cele din urmă, după câteva
probe de arbitraj d-ăsta halucinant, asta nu contest), e dat afară... şi nu e
lăsat să stea nici măcar în tribună, alături de ceilalţi părinţi. Da, am citit
acum regulamentul, scrie acolo că antrenorul nu trebuie să conteste deciziile
arbitrilor. Dar să nu fie lăsat nici măcar alături de suporteri - asta nu am
găsit în regulament, dacă tot e vorba să fim mai catolici decât papa! Asta a
fost doar un orgoliu al arbitrei care uite-aşa, de-a naibii, a vrut să arate
care e mai tare dintre ei! Antrenor cu ani de zile de meciuri la U16, la U18,
cu turnee finale, acum, la un meci de Mini-baschet, a urmărit restul jocului de
pe hol, din uşa sălii de sport!</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Arbitrul
arbitrează</span></b><span lang="RO">... dacă ştie să arbitreze, dacă nu, doar ia
banii la final, pe un arbitraj care a scos din minţi pe toată lumea. Exemple:
Una dintre arbitre fluieră "out" şi acordă lovitură liberă pentru o
echipă, cheamă la margine ca să bată, dar fetiţa aceea spune, senină şi
cinstită, că ea a dat mingea afară, colega din echipa adversă nici măcar nu a
atins mingea! Se fluieră multe faulturi imaginate, pe care nu avea cum să le
vadă din acea poziţie, sau care erau de fapt doar "capac la minge";
tuşele când se văd - şi se fluieră out, când nu se văd - şi nu se mai fluieră,
fără nicio noimă; apropos, şi pasa aceea din mână, taxată tot cu fluierat şi luarea
posesiei, nu am găsit-o în regulament la greşeli, deci încă o eroare de
arbitraj, a câta?! Paşii se numărau câteodată, alteori nu; dublu dribling la fel. Constanţa e un capitol la care domnişoarele arbitre au lipsit!</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Jucătorul
joacă</span></b><span lang="RO">. Da, au jucat fetele noastre de milioane! Chiar
dacă începuseră timid, au recuperat pe parcurs. Jucătorii... să ne-nţelegem, nu
sunt nişte seniori, sau măcar juniori, hârşiţi prin meciuri de mare clasă, nu
oameni mari şi pe picioarele lor, ci doar nişte fetiţe de 10-11 ani, unele din
ele la primele competiţii sportive, care au ajuns să joace singure, să îşi
ceară time out, să facă schimbări etc. Singure! Fără antrenor pe bancă, iar
spre finalul meciului, şi fără suporteri, care au fost şi ei daţi afară! Iar marele
meci, marea finală de campionat mondial de baschet, era... doar o etapă din
camionatul municipal de mini-baschet!</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Una peste alta, fetele noastre s-au descurcat
extraordinar, jos pălăria! S-au mobilizat, s-au organizat, s-au încurajat unele
pe altele! Cu lacrimi în ochi sau plângând în hohote, ele au jucat! O lecţie
pentru toată lumea! Ba au mai şi câştigat meciul! Iar tot copiii au spus apoi
că presiunea au simţit-o de la arbitre, nu de la părinţi, nici ai lor, nici ai
copiilor din echipa adversă.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Deci, care e lecţia pe care aţi vrut să o
înveţe fetiţele? Că eu n-am înţeles-o... </span></div>
<div class="MsoNormal">
<br />
<div class="MsoNormal" style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: "Times New Roman"; font-size: medium; font-style: normal; font-variant-caps: normal; font-variant-ligatures: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; orphans: 2; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 2; word-spacing: 0px;">
<div style="margin: 0px;">
<span lang="RO">Din punct de vedere moral, domnişoarelor arbitre, aţi făcut un mare rău unor copii, din ambele echipe: aţi arătat că dacă se încordează muşchiul vostru un pic, faceţi ce vreţi, călcaţi pe ele, ce mama naibii!</span></div>
</div>
</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span>
<span lang="RO">A fost un joc al orgoliilor unor fătuce de
arbitre! Deciziile lor au fost total disproporţionate cu faptele! </span>Vezi un copil
de 11 ani plângând de nervi şi neputinţă şi tu continui să te porţi aşa? Păi
ăsta e abuz emoţional, de-a dreptul! Apropos, au plâns copii de la ambele
echipe azi, nu pot să spun că a fost favorizată vreo echipă.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">"Fiecare
are un rol: antrenorul antrenează, arbitrul arbitrează, jucătorul joacă."</span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Eu aş adăuga, dat fiind nivelul baschetului
despre care vorbim (mini-baschet): ... Şi părinţii îşi susţin copiii!Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5477416017662907010.post-88699291523905269522016-10-27T11:08:00.002+03:002016-10-27T11:08:33.993+03:00Ce-are matematica cu literatura?V-am povestit mai demult <a href="http://blogonovela1.blogspot.ro/2010/07/micul-print-e-in-fiecare-din-noi.html" target="_blank">aici</a> cum am găsit eu cartea "Micul prinţ" pe jos, pe stradă, şi am ştiut că cineva a lăsat-o acolo special pentru mine. De felul meu nu sunt (foarte) superstiţioasă, dar am câteva "issue"-uri, mai ales atunci când vine vorba de cărţi.<br /><br />În acelaşi fel, într-o zi eram în Cora, la secţiunea de cărţi. Pentru că da, cărţile se cumpără din librării. Dar să vă vând un pont: supermarket-urile au uneori promoţii la cărţi care vă pot permite să cumpăraţi mai multe decât de la librărie. <div>
<br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhO_1KXfUMdVc8riAtXQKQrh2-D7whdOVExMa-SWanAYYIKsveUS8WzAdi1LD4QKav44xgEobE-4ZH_MBiq_kjor4D8TXcCs_9LK6FvNcDi5d85-6eizJ_Z1g7R2Flaa4sgEj8A4T16R61C/s1600/coperta_pdf_profesorul+si+menajera.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhO_1KXfUMdVc8riAtXQKQrh2-D7whdOVExMa-SWanAYYIKsveUS8WzAdi1LD4QKav44xgEobE-4ZH_MBiq_kjor4D8TXcCs_9LK6FvNcDi5d85-6eizJ_Z1g7R2Flaa4sgEj8A4T16R61C/s320/coperta_pdf_profesorul+si+menajera.jpg" width="314" /></a></div>
<div>
<br />Şi pe masa de citit de acolo era o carte, lăsată de cineva. Era cartea despre care vă povestesc acum: <b>"Profesorul şi menajera", de Yoko Ogawa </b>(pentru că, da, am cumpărat-o şi citit-o repede). Apărută la Editura Humanitas, colecţia Raftul Denisei.<br /><br />Nu ştiu prea multe despre literatura japoneză, nici de Ogawa nu mai citisem altceva. Dar mi-a mers la suflet. Iar traducerea din limba japoneză semnată de Anca Focşeneanu este impecabilă. Ba chiar, personal, ca una care ştie ce înseamnă munca unei traduceri, înclin să cred că o parte din cursivitatea textului şi savoarea scriiturii se datorează priceperii traducătoarei!<br /><br />Firul epic al poveştii este unul la fel de simplu şi necomplicat: o femeie care-şi creşte singură copilul în vârstă de 10 ani, ajunge să lucreze ca menajeră la un Profesor de matematică genial. Însă omul a suferit un accident, în urma căruia şi-a pierdut memoria de scurtă durată. Mai precis, amintirile lui vechi sunt încă acolo, neatinse de nimic, neştirbite de trecerea timpului. El trăieşte încă cu iluzia campionatului de baseball în care joacă preferatul lui, Enatsu. Dar timpul prezent durează pentru el... doar 80 de minute. La fiecare 80 de minute "hard"-ul lui dă restart, CTRL-ALT-DEL, şterge tot şi o ia de la capăt cu întrebările "Cine eşti tu?" ,"Şi câţi ani ai?", "Şi ce greutate ai avut la naştere?"<br /><br />Marea lui iubire rămâne <b>matematica. </b>Iar dacă vreodată v-aţi îndoit că ar putea să placă cuiva această materie, felul în care scriitoarea prezintă poezia matematicii te face să iei pur şi simplu caietul de matematică al propriului copil şi să te delectezi un pic cu cifre! Pe mine una, m-a făcut să privesc cu alţi ochi cifrele, calculele, teoremele...<br /><br />Numere prime, numere perfecte, numere prietene, numere triunghiulare, divizori, radicali... sumele lui Gauss... probleme şi demonstraţii... toate aceste metafore ale matematicii!<br /><br />Cartea este un elogiu adus matematicii, ca ceva natural şi frumos. Un roman minunat, fără doar şi poate! Un roman... ca o ecuaţie, cu o singură necunoscută: când o veţi citi şi voi?</div>
</div>
Ancahttp://www.blogger.com/profile/11390667927946371455noreply@blogger.com3