Wednesday, July 21, 2010

Mala education. Despre tantrumurile copiilor altora. Post cu iz de bârfă

Am asistat involuntar – că nu mi-aş alege voluntar să văd aşa ceva – şi neputincioasă – căci oricum nu m-aş fi băgat, dar şi să fi vrut, n-aş fi ştiut cum să dezamorsez situaţia – la o frumoasă criză de copil, adică un tantrum d-ăla adevărat, de pus în dicţionar la rubrica respectivă, sau în cărţile de educaţie a copiilor, pentru exemplificarea fenomenului. Cu trântit pe jos şi dat din picioare, smuls jucării şi cărţi de pe rafturi şi aruncat cu ele pe jos şi în cei prezenţi de faţă, cu ţipete, plâns de crocodil, zbierete...

Se întâmpla la Cărtureştii din Artur Verona, în frumoasa zi de sărbătoare a Sfinţilor Ilie. Sfintele Ilie ale mele, care încinseseră o frumoasă joacă de-a „Prinţesa şi broscoiul”, manipulând statuetele omonime din cauciuc de pe un raft, doar se uitau aşa, galeş...

Parcă ar fi vrut să zică spre copilul respectiv:

Ilinca:
- Vezi ce ţi se întâmplă dacă mă necăjeai şi îmi smulgeai cartea cu abţibilduri din mână? Şi veneai să te joci fix cu ce mă jucam eu! Din tot ce există aici, tu trebuia să-mi smulgi mie jucăriile din mână! Ştiu că jucăriile prind viaţă doar în mâna altor copii, dar la Roxana de ce n-ai avut tupeu să te bagi, ei? Pentru că o vedeai cu un cap mai mare decât tine!?"

Roxana:
„Uf, ce bine că n-am văzut aşa ceva la sora mea, că nu ştiu zău ce i-aş fi făcut! Oare la fel oi fi făcut şi eu vreodată? Şi ce mai trântea fetiţa asta cu tot ce prindea în mână, ce mai arunca cu jucăriile prin magazin! De când a venit, eu am văzut că e ceva în neregulă cu ea!"

Mama fetiţei îi zicea, nu prea convinsă nici ea:
- Hai, vino să mergem… Ridică-te… Nu face asta… Ne aşteaptă tati…

Probabil fetiţa era mirată că vorbeşte cu ea, căci până atunci femeia încinsese telefonul, ba-n engleză, ba-n română, ba parcă mi s-a părut că aud şi nişte magyar nyelv, da' n-aş băga mâna-n foc.

Într-o pauză de telefoane, doamna a intrat în vorbă cu mine şi am aflat etatea micuţei murdărele – căci am uitat să vă menţionez, fetiţa venise pe jos, deşi mama ei împingea de zor la un cărucior, dar şi desculţă – deşi mama ei căra nişte săndăluţe după ea. Şi avea trei ani şi patru luni.

De fapt, doamna mai vorbise şi cu fetiţa la un moment dat, când a pus-o să citească în engleză o poezie dintr-o cărţulie. N-am verificat dacă era scris chiar ce citea fetiţa sau ea citea din memorie şi ţinea cartea în faţă doar aşa. Au fost singurele 5 minute în care copilaşul acela a stat locului, pe un scăunel.
Iar în culmea tantrumului, mămica vroia să convingă copilul să stea locului cât … să-i pună pampers. Şi apoi să plece, da. (v-am zis că e cu iz de bârfă!)

Păi ce ziceţi, nu m-am simţit eu mândră de copilele mele care da, au bifat şi ele toate manifestările specificice diverselor vârste parcurse până acum, dar parcă mai domol aşa…

Şi uite aşa ne-am petrecut noi Sărbătoarea noastră, de Ilie care este, care suntem, mai precis. Plus o Ilincă de Ilie. Căci în snobismul meu nu le atrăsesem şi pe fete la Cărtureşti până acum. Plus la o pizza în oraş după aceea.

2 comments:

  1. Iata cum pot fi folosite aceste crize in publicitate: http://bit.ly/9121lb

    ReplyDelete
  2. Pentru a evita astfel de iesiri, spun ziaristii de la Gandul, parintele trebuie sa discute cu cel mic si sa ii aduca la cunostinta ce anume vor cumpara, inainte de a iesi la shopping. Tipete, lacrimi de crocodil, tavalit pe jos - sunt doar cateva dintre gesturile pe care orice copil le face cel putin o data in viata atunci cand nu ii convine ceva sau cand isi doreste o jucarie.Specialistii in psihologie spun ca aceste crize de isterie sunt des intalnite la cei cu varsta cuprinsa intre unu si trei ani, perioada la care acestia descopera lumea inconjuratoare. "Copilul are astfel de iesiri atunci cand are o stare de frustrare sau de excitatie la vederea atator produse. Acelasi lucru se intampla si in prezenta celorlalti tovarasi de joaca, mai ales cand acestia se joaca cu diferite obiecte. Conflictul apare atunci cand copilul nu poate intelege de ce persoanele din jur au iesit cu jucarii si el nu", spune psihologul Anca Munteanu, Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie. Psihologii recomanda parintilor sa nu acorde importanta acestor iesiri, deoarece micutii nu se vor calma, ci dimpotriva starea de agitatie a copilului se va agrava. "Adultii intuiesc ca nu bomboana sau jucaria reprezinta adevaratul motiv pentru care copilul face diferite crize de plans si stiu din experienta ca, imediat ce au satisfacut capriciul, cel mic va veni cu o alta cerere. Oferind copilului ceea ce vrea la un anumit moment nu este in beneficiul acestuia si cu atat mai mult in favoarea parintelui", explica specialistul Munteanu. Psihologul mai spune ca minorii aleg sa faca astfel de scene mai ales in public din doua motive. Un prim motiv ar fi ca atunci cand esti la cumparaturi copilul vede tot felul de lucruri noi. Al doilea motiv se bazeaza pe specularea unui sentiment: copiii au invatat sa ceara in public stiind ca adultii cedeaza incercati fiind de un sentiment de rusine. Psihologul recomanda ca, pentru a evita astfel de iesiri, parintele trebuie sa discute cu cel mic si sa ii spuna ce produse va cumpara atunci cand merg la piata. Mai mult, daca tentatia pentru copil este prea mare si incepe sa tipe, parintele nu trebuie sa traga de el, o prima regula este sa il calmeze.

    ReplyDelete

Stop joc

După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici. Ne vedem pe ancailie.ro, dacă mai vreți să mă citiți, anyone. :)