De-aia! De-aia nu citesc ziare, De-aia nu mă uit la televizor...

Mi-am adus amintirile acasă.
Omnia mecum porto.
Pickup Tesla de lemn, boxe (una nu merge, trebuie să văd cum o repar), şi vreo câteva zeci, spre suta de viniluri şi-au găsit locul în sufrageria mea.
Televizorule, ţi-am pus gând rău! Televiziunilor, zilele voastre pentru mine sunt numărate! Vorba lui Andrieş: "Zece ziarişti, pe spinarea mea se-mbogăţesc..."
Momentele vesele cu Nea Mărin, muzica uşoară românească a copilăriei mele, Pheonixul, piesele de teatru radiofonic, poveştile pentru copii...

Ce-are muntele şi n-are oraşul?

De când am revenit în Bucureşti, parcă trăiesc într-o altă dimensiune. Trăiesc din amintirea vacanţei la munte.

La munte nu aveam calculator, internet, televizor... Nici chiar semnal la telefonul mobil.
Aşa că la munte:
1. am citit. Am terminat o carte începută de multişor - despre căutările de sine şi prin Grecia antică şi contemporană ale unui grec stabilit la Paris; aşa, pre sufletul meu... filo-elen. Şi am început (adică ras dintr-o suflare jumătate de carte) o alta - despre alte aventuri, prin India, ale altui autor - carte care zace aproape în acelaşi punct "ever since", căci acasă am dat de internet, calculator, televizor...
2. am stat de vorbă om la om, cu vorbe, nu cu degetele pe tastele messenger-ului, şi am jucat mimă, Activity şi Scrabble. Progresele mele într-ale cuvintelor "încrucişate", la propriu şi figurat, stau şi ele aproape în acelaşi punct, căci acasă am dat de messenger, telefon mobil şi alte progrese ale ştiinţei (alienării)...

Ce ziceţi, am vreo şansă să mă mai fac bine?

Compunere despre munte

În vacanţa de după vacanţă am fost la munte.
La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă cu schiatul şi mai vrea. Ilinca a făcut şi ea cunoştinţă cu singurul petic de astfalt din faţa casei şi şi-a julit nasul.
La munte era linişte. Foarte linişte. Seara nu se auzea nimic de tot! Doar transformarea apei în gheaţă şi agăţarea stelelor pe cer.
În prima seară la munte ne-a vizitat o vulpe. Pur şi simplu a trecut pe drum, pe lângă noi. Sau poate doar ne întâmpina, noi eram în vizită la ea, în sălbăticie.
La munte lumea nu prea vorbea, mai mult beszeleau în magyar nyelv.
La munte era o cabană. În cabană nu era nici ţipenie de televizor. Doar un radio pe lămpi care spunea ştiri şi, într-o seară, a cântat rock bun, bun ca vinul fiert, până pe la 2 A.M. Sau atunci ne-am oprit noi din ascultat.

Ce bine a fost la munte!

La mulţi ani!

Tutu-uri roz, urechi de iepuraşi, tombola de anul nou versiune improvizată în casă, costum de pirat în paşi de Michael Jackson, poc-poc şampania pentru copii, poc-poc de prin vecini, fâs-fâs artificiile noastre steluţe pe stil vechi, s-a fâsâit anul vechi... La mulţi ani, 2010!