Wednesday, April 23, 2014

Eleganţa ariciului, de Muriel Barbery

De curând am terminat de citit, la sugestia prietenei mele C., o carte pe care altfel nu cred că aş fi băgat-o în seamă: "Eleganţa ariciului", de Muriel Barbery. Citesc despre autoare că este o romancieră franceză născută în 1969 şi câştigătoare a numeroase premii literare.

Primele multe pagini le-am citit cu intermitenţe şi chiar pauze în care am mai citit alte cărţi - aşa e stilul meu de citit, am încercat să mă debarasez de el, dar nu pot şi pace, aşa că până la urmă l-am şi m-am acceptat aşa.


Dar pe urmă, cartea m-a captivat, cu acţiunea şi stilul ei. Acţiune - nu foarte greu de urmărit, nu vreo poveste încâlcită, iar stilul - "dualist", pentru că pe de o parte, avem povestirea adolescentei incredibil de inteligente şi, deci, neînţeleasă, iar pe de altă parte, este povestirea portăresei - şi ea inteligentă, în mod incredibil. Cele două personaje feminine - care se intersectează, la un moment dat, au în comun faptul că-şi ascund această calitate care le este inteligenţa. Sunt ambele "dibuite" de nou mutatul în imobil japonez - şi aici avem o mică - şi destul de sumară, totuşi - introspecţie în cultura japoneză - însă o introspecţie cu atât mai savuroasă, după gustul şi mai recentele mele interese şi curiozităţi.

Tânăra fată spune printre altele, în stilul ei sarcastic:

- despre gramatică: "Eu cred că gramatica este o cale de acces la frumuseţe. Când vorbeşti, când citeşti sau când scrii, simţi dacă ai compus o frază frumoasă sau dacă eşti pe cale să citeşti una. Eşti capabil să recunoşti o topică frumoasă sau un stil elegant. Dar când faci gramatică, ai acces la o altă dimensiune a frumuseţii limbii. A face gramatică înseamnă a decortica limba, a examina cum este ea făcută, a o vedea goală-goluţă, într-un fel."

- despre pihanaliză: "Mama a anunţat ieri seară la cină, de parcă ar fi fost un motiv să curgă şampania în valuri, că se împlineau fix zece ani de când îşi începuse "aanaaliza". Toată lumea va fi de acord că asta e mi-nu-nat! Nu văd decât psihanaliza în măsură de a face concurenţă creştinismului în dragostea pentru suferinţele prelungite. Ceea ce maică-mea nu spune este că se împlinesc tot zece ani de când ia antidepresive. Dar e limpede că nu face legătura. În ceea ce mă priveşte, cred că nu pentru a-şi alina angoasele ia pastilele, ci pentru a suporta analiza."

Cartea se citeşte... ca în franceză, în sensul că deşi are parte de o traducere foarte bună, semnată de Ion Doru Brana, simţi savoarea limbii originale, cu întortocheri inteligente şi subordonate alese. Şi se pare că s-a bucurat de traducere în 27 de limbi! Chiar remarcabil!

Wednesday, April 16, 2014

Lucruri pe care să nu le spui unei mame care se întoarce la muncă

Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu categorisirile astea, continui astăzi cu traducerea acelor articole de care vă spuneam zilele trecute. Adică, analiza (sau doar enumerarea) unora dintre lucrurile pe care nu e prea frumos să le adresezi următoarelor categorii de persoane:
- mame care aleg să stea acasă cu copiii (primul episod - aici);
- mame care aleg să se întoarcă la serviciu (episodul de astăzi);
- taţi care aleg să stea acasă cu copiii (urmează în curând). Da, sunt şi din aceştia! mai răruţi, dar sunt, şi lor le sunt adresate "vorbe grele", din cele insultătoare.

Aşadar, astăzi - o selecţie de lucruri pe care să nu le spui niciodată unei mame care s-a întors la muncă (listă întocmită de site-ul Care.com, articolul original şi integral poate fi găsit aici)


Potrivit site-ului amintit, totul a pornit în momentul în care o mamă de patru copii îi povestea unei vecine cât de binecuvântată se simte că are o slujbă flexibilă, care îi permite să ajungă acasă la ora 16.00 în cele mai multe zile şi să lucreze de acasă vinerea. Vecina interlocutoare i-a replicat:
- Munceşti prea mult!
Mămica s-a simţit dintr-o dată prinsă cu garda jos. "Îmi venea să muşc din ea!", le-a povestit ea reporterilor Care.com.

Indiferent dacă sunt pasionate de cariera lor (carieriste, le-am zice noi, simplist) sau pur şi simplu muncesc pentru că au nevoie de mijloace de subsistenţă, mămicile care se întorc la muncă cunosc sentimentul acela când eşti orbit, redus la tăcere de un comentariu - fie că acesta vine de la un prieten, coleg de muncă, membru al familiei sau profesor - comentariu care pune parcă la îndoială stilul de parenting al mămicii respective. Site-ul menţionat a întrebat o serie de mămici din categoria aceasta ce comentarii "le apasă cel mai tare butoanele", le enervează la maxim, li se par cele mai insultătoare şi insensibile. Şi apoi a fost formulat un fel de top cuprinzând răspunsuri ale acestora, împreună cu părerile experţilor (psihologi, în special).

1. "Nu aş putea niciodată să las pe altcineva să-mi crească copilul"

Ce-ţi vine să spui: Şi eu îmi cresc copilul, tâmpitule/idiotule (şi alte măscări care vă pot veni la gură, natural)!
Da, cu siguranţă aţi fi tentate să subliniaţi faptul că nu aţi cules la întâmplare de pe stradă prima persoană care v-a ieşit în cale ca să vă crească copilul. Sau că nu plăteşte el/ea (adică persoana care v-a adresat această remarcă) pentru nimic din ceea ce faceţi voi, ci v-aţi asumat totul conştient!

Opinia experţilor: Poate ar trebuie să spuneţi: "Suntem foarte norocoşi. Bona noastră este ca o extensie a familiei noastre. Am ales-o cu mare grijă şi avem cea mai mare încredere în ea."
Specialiştii consideră că această abordare pozitivă, de "mamă fericită cu viaţa ei", nu va crea o tensiune la fel de mare ca atunci când îi "spuneţi vreo două" persoanei care vă adresează remarca de mai sus. Dar tot ei, experţii, sunt de părere că dacă asemenea comentarii vă ridică sentimentul de vinovăţie până în tavan (şi nu doar vă enervează la culme), este semn că nici voi nu sunteţi pe de-a-ntregul confortabile şi mulţumite de situaţia în care vă aflaţi.

2. "Nu ţi-e greu să fii departe de copil/copii toată ziua?"

Ce-ţi vine să spui: Nu, fug de ei! Sigur că mi-e greu. Mulţumesc că mi-ai adus aminte!

Opinia experţilor: Răspunde cinstit şi apoi deschide un dialog spunând: "Ce vrei să ştii?" Psihologii amintesc că pentru unele mame este greu să fie departe de copii, pentru altele este mai puţin greu. Dacă acest comentariu vă pune în poziţie de apărare, cugetaţi o clipă la sursa comentariului. Poate că această persoană se gândeşte să se întoarcă la muncă şi se întreabă cum este? Poate doar încearcă să empatizeze cu voi? Nu întotdeauna e nevoie să intri în defensivă.


3. "Cred că te simţi foarte bine să fugi de-acasă"

Ce-ţi vine să spui: Da, slujba mea este ca o mini-vacanţă şi mai sunt şi plătită pentru asta!

Opinia experţilor: Acest comentariu spune probabil mai multe despre persoana care îl pronunţă decât despre voi, fie că acea persoană simte nevoia de o pauză de la propriii copii, fie că nu are deloc copii. Hai să nu limităm discuţia la cine are parte de cel mai rău lucru, spun specialiştii. În schimb, să încercăm să ne adunăm forţele şi să răspundem: "De fapt, mi-ar prinde bine o pauză reală şi de la copii, şi de la slujbă. Vrei să planificăm o ieşire la spa?"

4. "Mai mult ca sigur că îţi iubeşti mult slujba"

Ce-ţi vine să spui: Dacă te numeri printre cele 78 de procente de mămici care se întorc la muncă (potrivit unui sondaj recent realizat de site-ul amintit, Care.com), atunci probabil că poţi să spui fără ezitare: "Da, îmi iubesc meseria!" Sau poţi să spui la fel de bine: "Păi, cu siguranţă îmi place să avem un acoperiş deasupra capului şi mâncare pe masă".

Opinia experţilor: Din nou, opreşte-te o clipă şi gândeşte-te la persoana care îţi adresează comentariul. Oare aceasta chiar consideră că slujba ta este minunată? Un răspuns "corect" ar fi: "Da, îmi place să pot să ofer familiei mele ceea ce are nevoie".

5. "Dacă ai mai reduce un pic cheltuielile, ai putea să-ţi permiţi să stai acasă cu copiii"

Ce-ţi vine să spui: Wow, nu m-am gândit la asta! Chiar mâine îmi dau demisia!

Oprinia experţilor: Aceştia sugerează să declinaţi acest comentariu cât mai politicos, pur şi simplu prefăcându-vă că nici măcar nu l-aţi auzit sau spunând: "Îmi spui ceva ce are legătură cu finanţele mele, iar eu nu mă simt confortabil să discut despre asta".

6. "Nu ştiu cum poţi să faci asta"

Ce-ţi vine să spui: Mă simţeam deja destul de bine astăzi, dar mulţumesc că mi-ai amintit câte provocări îţi oferă viaţa!
Opinia experţilor: Aceştia arată că dacă alegi să vezi această remarcă ca pe un compliment, atunci iese din discuţie elementul de competiţie. Şi sugerează să răspunzi ceva de genul: "Mulţumesc pentru compliment. Uneori e destul de complicat, dar facem tot ce putem".

sursa foto
7. "Copilul tău are nevoie de mai multă atenţie acasă"

Ce-ţi vine să spui: "De unde ştii tu cât de multă atenţie primeşte? Vrei să spui că muncesc prea mult?"

Opinia experţilor: Dacă auzi asta de la un profesor, poate părea un atac personal, la început. Specialiştii sugerează să iei o pauză şi să te gândeşti bine dacă această persoană poate să-şi susţină vorbele cu fapte, sau doar presupune că dacă mergi la muncă, atunci copilul tău este oarecum înşelat, îi este furat din timpul pe care şi l-ar putea petrece cu tine. Indiferent cum te face să te simţi această remarcă, este important să vezi ce a vrut de fapt să spună, dacă interlocutorul este un profesor al copilului. Psihologul sugerează să spui: "Nu înţeleg bine de ce credeţi asta despre copilul meu. A spus el ceva despre asta? S-a schimbat comportamentul lui?"

8. "Nu ai pe nimeni din familie care să se ocupe de copiii tăi când sunt bolnavi?"

Ce-ţi vine să spui: Nu. Când copiii sunt bolnavi, au nevoie de mama lor.

Opinia experţilor: Indiferent dacă ai pe cineva din familie care poate să vină la copii sau nu, nu trebuie să te facă nimeni să te simţi vinovată că ai grijă de responsabilităţile importante din familie. Dacă trebuie să pleci mai devreme de la muncă pentru că acasă copiii sunt bolnavi, specialiştii sugerează să spui cât se poate de simplu şi natural: "Copilul meu e bolnav trebuie să merg acasă."


Nota traducătorului: Aşa cum bine şi mult s-a discutat pe această temă pe Facebook în ultima vreme, părerile sunt împărţite, pentru simplul fapt că oamenii sunt foarte diferiţi - şi e normal să fie aşa. Există o mare varietate de mămici: care stau acasă cu copiii, care stau acasă, chiar dacă copiii sunt la şcoală sau chiar la liceu, care merg la muncă, care muncesc de acasă, care nu au muncit niciodată, care se apucă târziu de muncă.... şi multe alte variante. Ce ştiu bine, cu siguranţă, este că toate îşi iubesc copiii şi le doresc tot binele din lume!

Voi în care din cele două situaţii vă găsiţi - staţi acasă cu copiii (şi munciţi sau nu), sau v-aţi întors la un loc de muncă?

Urmează în curând episodul despre tăticii care aleg să stea acasă. Eu cunosc 2 persoane, cu siguranţă nu sunt foarte multe, dar câteva tot or fi. Iar articolul este tot o traducere - poate pe alte meleaguri situaţia aceasta se întâlneşte mai des. Şi poate ne dă şi nouă idei, who knows? :)

Sunday, April 13, 2014

Lucruri pe care să nu le spui unei mame care stă acasă cu copiii

Fără să intru acum în polemici privind asigurările sociale şi şansele pe care le au mamele sau taţii în România, am căutat şi am tradus pentru voi o serie de articole pe teme de stat - sau nu - acasă cu copiii. Le prezint în serial, începând de astăzi, în câteva din zilele următoare.

sursa foto
În primul episod (asezonat cu câteva pozuţe sarcastice de la Rotten cards, eCards...) avem perspectiva mamei care stă acasă cu copiii - şi tot felul de lucruri care îi sunt adresate acesteia, de către ... diverse persoane, ca să spunem doar aşa. Dacă nu vă sunt străine remarci precum: "Ce faci acasă toată ziua?", sau "Şi când ai de gând să te întorci la muncă?" sau "N-aş putea niciodată să stau acasă cu copiii toată ziua!", înseamnă că ştiţi foarte bine ce vreau să spun!

Pentru cei care nu petrec toată ziua, în fiecare zi, alături de copii, meseria de mamă full time, mamă care stă acasă cu copiii, poate fi foarte misterioasă. Unele dintre mamele care stau acasă spun că nici măcar soţii lor nu înţeleg de ce este o provocare pentru ele să îi ajute cu unele treburi în timpul zilei. Soţul spune:
- E doar un telefon pe care îl ai de dat, nu înţeleg cum de nu-ţi găseşti timp pentru asta!

Dar dacă aţi petrecut chiar şi o singură zi întreagă, de dimineaţă până seară, acasă cu copiii mici, ştiţi despre ce vorbesc. Ştiţi cum ziua vă este în permanenţă întreruptă de bubuieli, pregătit masa de prânz, dezastre cu apa în baie sau bucătărie, accidente ale copiilor sau animalelor de casă sau ambelor, chinuială să îi culci de prânz, oportunităţi de a-i mai învăţa câte ceva... Sunt zile în care e un miracol dacă reuşeşti să ajungi la baie singură!

Indiferent de motivul pentru care o mamă stă acasă cu copiii, fie că îşi permite asta sau că salariul ei abia dacă ar acoperi cheltuielile zilnice, majoritatea mamelor care stau acasă ştiu ce înseamnă să audă un comentariu insensibil legat de statutul lor de "mame casnice".

Site-ul Care.com a întrebat mai multe mame care stau acasă care li s-a părut cel mai insensibil şi insultător lucru care le-a fost adresat de când au decis să stea acasă pentru a se ocupa de copii. Iată mai jos un top de 9 răspunsuri date de acestea - aşa cum rezultă din articolul de pe Care.com.

1. Ce faci toată ziua?


Ce-ţi vine să răspunzi: Nu fac mai nimic. Mănânc bomboane şi mă uit la telenovele toată ziua!

Părerea experţilor: Munceşti pe rupte. Când stai acasă n-ai timp de pauză, aşa cum au mamele care merg la birou. Dar ai grijă să nu te audă chiar acestea spunând asta! Vedeţi şi articolul "10 Things Not to Say to a Workind Mom" ("10 lucruri pe care să nu le spui unei mame care merge la muncă" - episodul 2 din serialul de faţă - Nota Mea).

Ideal ar fi să spui: Fac o mulţime de lucruri toată ziua, de la treburi casnice la muncă de acasă pentru propria mea carieră, şi îmi ajut copiii să cunoască lumea, astfel că nici nu-mi dau seama când se face seară şi a trecut ziua.

2. Trebuie să fie foarte drăguţ (unde "drăguţ" înseamnă "uşor") să stai acasă cu copiii



Ce-ţi vine să răspunzi: Dacă tu crezi că e ceva uşor să înduri dezordinea care nu se termină niciodată şi văicăreală de la nişte omuleţi care-şi schimbă starea de spirit cât ai clipi din ochi şi care aruncă cu mâncare după tine, atunci da, e drăguţ.

Părerea experţilor: Nu există o scală care să măsoare ce e mai uşor şi ce e mai greu. Ideal ar fi să te concentrezi pe bogăţia muncii pe care o au de făcut toate mamele şi să spui ceva de genul acesta: Cu toţii muncim din greu. Indiferent dacă eşti acasă sau la serviciu, copiii înseamnă muncă, iar noi mamele avem multe joburi.

3. Ce făceai atunci când munceai?

Ce-ţi vine să răspunzi: Cred că încă muncesc, ba chiar mai mult decât înainte!

Părerea experţilor - experţii sugerează să răspunzi cu tact sau să întrebi la rândul tău - tu ce făceai înainte? Cred că este important să-ţi dai seama că multe din femeile care stau acasă cu copiii aveau o viaţă diferită înainte de a avea copii. Şi poate că se vor întoarce la acel stil de viaţă. Acum însă li se deschide o oportunitate de a învăţa despre alte persoane, care sunt propriii lor copii.

Ideal ar fi să răspunzi: Înainte să am copii, eram inginer / avocat / învăţătoare la clasa a treia (după caz) şi trebuie să recunosc că era o meserie mult mai uşoară decât cea pe care o am acum!

4. Nu pot să pricep cum de nu te poţi ocupa de asta (adică să dai un telefon, să faci o treabă casnică sau un comision prin oraş)

Ce-ţi vine să spui: Glumeşti? Abia dacă apuc să mă îmbrac dimineaţa.

Părerea experţilor: Orice mamă care stă acasă cu copiii ştie că este imposibil să dai un telefon sau să faci orice altceva care necesită mai multă concentrare atunci când ai copii mici acasă, dacă aceştia nu dorm (când dorm, mai apuci să faci ceva).
Faci tot felul de treburi toată ziua şi eşti intrerupt în mod constant. Poate fi copleşitor să ţi se mai lase şi o listă de lucruri "de făcut" cu aşteptări înalte, lucruri care pot fi făcute doar dacă angajezi o bonă care să-ţi asigure liniştea.
Cei care nu au grijă de copii toată ziua ar putea să nu înţeleagă de cât timp şi energie e nevoie. Dacă acest comentariu vine de la partenerul tău sau un alt membru al familiei, ai putea să-i sugerezi să încerce singuri experienţa. Şi poţi să-i spui: O să te las acasă cu o listă de lucruri de făcut şi un bebeluş, să vedem cât de multe apuci să faci din ele.

5. De ce nu rogi o mamă casnică să facă asta? Eu muncesc!


Ce-ţi vine să spui: Bună idee! Noi, mamele casnice avem timp nelimitat!

Părerea experţilor: Oamenii trebuie să recunoască faptul că, în funcţie de vârsta copiilor, capacitatea mamelor casnice de a face muncă voluntară variază foarte mult.
Iar alţi experţi subliniază că mamele casnice într-adevăr au flexibilitate, dar asta nu înseamnă că au timp nelimitat. Nu este cinstit pentru nimeni, indiferent dacă este angajat undeva sau nu, să îi facă pe alţii să se simtă vinovaţi pentru că nu pot să participe la ceva.

6. Trebuie să-i ceri bani soţului tău?


Ce-ţi vine să spui: Nu, tu trebuie să-i ceri bani?

Părerea experţilor: În primul rând această întrebare sugerează că mamele casnice nu produc niciun venit, ceea ce în unele familii pur şi simplu nu este adevărat. Multe din mamele care stau acasă tot reuşesc să aducă şi ceva bani, să producă ceva pentru bani - fie un design de website, fie un pulovăraş tricotat pe care îl vând, fie o traducere de carte, după caz (iar recent lansata şi la noi organizaţie WAHM - working at home moms este dovada vie că se poate!). Dar decât să vă chinuiţi să daţi o explicaţie privind finanţele familiei voastre - ceea ce nu e treaba nimănui! - ar fi mai bine să spuneţi: Cu toţii facem alegeri şi decizii financiare în viaţă, iar deciziile pe care le-am luat noi pentru familia noastră, sunt bune pentru noi.

7. Tu nu munceşti, aşa că nu înţelegi.

Ce-ţi vine să spui: Oh, nu din nou!

Părerea experţilor: Ai putea spune: Da, dacă nu ai fost niciodată în viaţa ta o mamă casnică, probabil că nu ştii cum e. Dar nu ştiu prea mulţi oameni care nu au muncit niciodată. Aşa că majoritatea femeilor pot să vadă ambele reversuri ale monedei.
Altă posibilă modalitate de a răspunde poate fi mai "la sentiment": Cu toţii muncim din greu în favoarea familiilor noastre şi cu toţii ne dorim ce e mai bine pentru copiii noştri. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne respectăm şi să ne susţinem unul pe altul şi să ne valorificăm munca crescându-ne copiii în lumea de astăzi.

8. Când te întorci la muncă?

Ce-ţi vine să spui: De ce? Ţi-e teamă că îmi irosesc învăţătura?

Părerea experţilor: Întrebarea asta poate fi pusă din pură curiozitate, sau poate fi pusă având în substrat mesajul când-ai-de-gând-să-faci-şi-tu-ceva-demn-de-a-fi-menţionat. Trebuie să răspunzi cinstit, dar încearcă să te concentrezi pe valoarea lucrului pe care îl faci acum. Ai putea spune: Pentru moment, mă simt binecuvântată că am acest timp alături de copii, şi cred că şi ei au de câştigat din asta.

9. N-ar putea niciodată să stau acasă cu copiii toată ziua.


Ce-ţi vine să spui: Nici nu ştii ce pierzi!

Părerea experţilor: Asta e o afirmaţie dură. Pare să spună "Eşti prea casnică şi simplă - statul acasă cu copiii poate că te satisface pe tine, dar pe mine nu m-ar satisface. Experţii sugerează să transformi în ceva pozitiv spunând: Şi eu credeam la fel până să stau acasă cu copiii. Este cel mai bine pentru familia mea acum şi mă bucur că pot să fac asta!

Aşa-i că aţi auzit şi voi o mare parte dintre remarcile acestea? Sau poate şi altele? Vouă care vi se pare mai insultător?

Urmează episodul 2 - Lucruri pe care să nu le spui niciodată unei mame care s-a întors la muncă.

Saturday, April 12, 2014

Paştele la români: vopsea de ouă bio

Fii-mea era speriată ieri că vai, nu am cumpărat încă vopsea de ouă şi noi cu ce vom vopsi ouăle pentru Paşte? Trec acum peste faptul că de fapt nu am cumprat nici ouăle de vopsit, dar asta se pare că nu o preocupa prea tare. Şi nu am cumpărat nici miel, şi nici ingredientele pentru drob sau friptură, că stufat sau alte produse tradiţionale de Paşte nu facem. Şi nici cozonac sau pască nu cred că mă încumet nici anul ăsta să încerc. Trec peste astea, şi revin la vopseaua de ouă.

Atât (m)i-a trebuit, căci imediat mi-am amintit şi le-am povestit şi fetelor despre Paştele copilăriei mele la ţară, la bunici. Nu-mi amintesc să fi vopsit mamaia vreodată ouăle - de la găinile din ogradă, fireşte - cu vopsea cumpărată de la magazin. Zicea că e toxică.

Mamaia decojea de primele foi câteva cepe pe care le alegea să fie cât mai colorate, chiar şi de ceapă de apă roşie, le punea într-un ceaun cu apă şi punea ouăle la fiert în acest ceaun. Le lăsa să fiarbă mult, să fie tari şi să nu se strice repede. Ieşeau nişte ouă exact cât trebuie de portocalii-roşii!

Alteori mă trimitea prin grădină să adun nişte frunzuliţe, în principiu de pătrunjel şi leuştean, dar aveam libertatea să aleg şi alte forme, ce mi se părea mie mai "zimţat". Punea o frunză din asta pe un ou, băga oul într-un ciorap de damă - de obicei cu ceva avarii, nu strica ea ciorapi buni pentru asta - pe care îl lega apoi cu o aţă, să nu iasă cumva ouă, şi îl introducea în apa aceea cu foi de ceapă. Oul se făcea roşu, dar rămânea "cu model" de la frunza respectivă.

Alte femei de prin sat le vopseau cu zeamă de sfeclă roşie sau le făceau un model cu ceară de la lumânare, şi apoi le fierbeau în acea zeamă de foi de ceapă. Variaţiuni pe aceeaşi temă, imaginaţia era limita.

Stop joc

După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici.