Deci marţi, 31 martie.
Locuim chiar vis-a-vis de (poate) cel mai mare parc din Bucureşti, parcul Pantelimon. La ora asta (9 dimineaţa), nu am întâlnit în parc decât 3 pazinci şi câteva femei care măturau şi strângeau gunoiul - da, nu vă miraţi, se face curat zilnic, să le ţină Dumnezeu obiceiul!:) Başca nici măcar un singur câine, şi un aer curat cum numai la marginea Bucureştiului poţi găsi (vorbesc de în zona asta, nu-mi ziceţi cum e la munte!)
Dar nu ştiu de ce, preferam să merg 1 oră cu maşina într-un trafic infernal până la Worldclass, ca să merg-alerg pe o bandă ca un şoricel de laborator, în căldura unei săli aglomerate! Cred că măcar pentru alergat, e mai bună varianta cu parcul! Pentru Aqua Gym, activitatea mea sportivă preferată (pentru că îmi place apa dar nu înot prea bine) voi rămâne fidelă Worldclassului şi instructoarei care ţine ora atât de fain!
În al doilea rând: în urmă cu 2 ani m-am pricopsit cu o tromboză venoasă profundă (traducere: tromb = cheag de sânge în venă, care împiedică circulația sangvină), agravată cu embolie pulmonară (traducere: cheagul ajunge în plămân şi poate bloca funcţionarea acestuia, putând duce chiar la deces). Pe scurt, am fost foarte aproape să-mi văd strămoşii! :)
Am scris eu mai multe atunci despre internarea mea în spital neaşteptată, despre evoluţia bolii şi tratament, şi despre ciorapii compresivi pe care trebuie să îi port. Între timp am mai făcut o serie de teste genetice (probele se trimit în Grecia, se face izolare de ADN "ca la cadavre", cum mi-a zis medicul hematolog), care au demonstrat că NU există niciun fel de deficienţă genetică pe care am moştenit-o şi pe care aş putea să o transmit la rândul meu fetelor. Deci - boala s-a declanşat atunci cel mai probabil pe fond nervos şi accentuată de factori dobândiţi (anticoncepţionale, fumat, sedentarism, schi). Şi voi duce cu mine toată viaţa hiper-coagulabilitatea, adică predispoziţia de a face cheaguri de sânge. Pe care o combat cu tratament cu anticoagulant, care la rândul lui poate duce, dacă nu e perfect calibrat, la diverse sângerări şi hemoragii.
- pe de o parte, este obligatoriu să fac mişcare - spor uşor, alergare uşoară, mersul pe jos face piciorul frumos, înot, aqua etc.
- dar pe de altă parte, când faci mişcare, inima pompează mai mult sânge, care la mine bălteşte, nu se duce repede înapoi pe vene, deci nu trebuie să fac mişcare grea, alergat repede, cycling intensiv, aerobic, fitness etc.
Ceea ce, combinat cu un program destul de aglomerat şi ghiozdanele grele ale copiilor, deci mers mult cu maşina, a dus mai mult spre sedentarism şi acumularea (pe mine!) de greutate ... neplăcută, să zic doar atât. (am 71 de kg, pentru cine se întreabă! na, acum râdeţi de mine!)
Aşa că azi a fost Ziua 1 de alergare uşoară! Mi-am stabilit singură un program de 1 min alergat, alternat cu 1 min mers şi am reuşit azi vreo 5 reprize de acestea, apoi o pauză mai lungă de mers şi apoi încă 5 reprize. Aşa am făcut circa 1700 metri (dar cronometrul meu mai dădea rateuri, că uitam să îl opresc sau să îl pornesc la timp).
Mulțumesc pentru încurajări!
Accept sugestii - atât de program de alergat, cât și de regim alimentar însoțitor!