Despre una, despre alta, ce mai facem, ce mai citim, sau ce gânduri mai gândim.
Tuesday, January 31, 2012
Mama e numai una
Mai ştiţi bancul ăla de pe vremea împuşcatului?
Bulă primeşte la şcoală, împreună cu colegii lui, tema: "Scrieţi o compunere cu titlul Mama e numai una".
Bulă merge acasă, scrie, iar a doua zi citeşte compunerea în faţa clasei:
"Aseară mama m-a trimis să iau două banane pe care le păstra ea în cămară. Dar eu am venit înapoi ţipând: Mama, e numai una!"
Fără nicio legătură cu bancul, am dat peste chestia asta pe net, şi mi-a plăcut:
"How we love our mothers"
At 6 years old: "Mommy, I love you!"
At 10 years old: "Mom, whatever!"
At 16 years old: "My Mom is so annoying!"
At 18 years old: "I wanna leave this house!"
At 25 years old: "Mom, you were right!"
At 30 years old: "I wanna go to Mom's house!"
At 50 years old: "I don't wanna lose my Mom!"
At 70 years old: "I would give up everything for my Mom to be here with me!"
Monday, January 30, 2012
Alte poziţii pentru nopţile în familie
Simina ne povestea mai dăunăzi despre 6 poziţii (găsite şi pe net) pentru nopţile în familie. Cum i-am şi spus de altfel, nu e bine, imaginile acestea sunt defecte! :)
Aseară dau să merg şi eu, într-un final, la culcare. Copiii nu se mai auzeau, semn că soţul făcuse treabă bună ducându-se să îi culce. În schimb, iată peste ce dau în patul conjugal, cum i se mai spune:
Ei, unde se încadrează imaginea asta în lista de mai sus?
Friday, January 27, 2012
Sâmbăta, ocupaţi parcările!
Acum câteva minute, fază pe fereastră, gen. Claxoane în spatele blocului. În spatele blocului nostru nu e stradă, nici măcar străduţă. E doar o alee pietonală, câteva locuri de parcare şi gata, se înfundă. Ergo, orice claxon se aude din această zonă dorsală a blocului nu poate desemna decât o maşină blocată în parcare de altă maşină parcată în faţa ei. Ceea ce se şi întâmpla.
Ca o ţaţă, ies la geam să-l cert pe claxonator că-mi trezeşte copiii dorminzi. Dar îi dau o sugestie în schimb:
- Încercaţi şi în casa aceea, la firmă.
Atât, o sugestie de rezolvare a problemei. Hai că am fost diplomată, nu m-am certat ca la uşa cortului. La care şoferul zice:
- Păi nu ştiu dacă e cineva la firmă sâmbăta...
Îmi venea să-i zic: "Păi dacă vreţi să plecaţi de-aici sâmbătă (adică mâine), de ce claxonaţi de azi?"
În schimb, l-am lămurit pe bietul şofer:
- Păi azi e vineri, nu sâmbătă!
Şi cu superioritatea etajului la care mă aflam faţă de el, care era afară în stradă, închid geamul. Q.E.D.
Omul rămâne năucit de realitatea faptului că e vineri, nu sâmbătă, probabil că se gândea "damn! iar am lipsit de la serviciu şi n-o să mă creadă şeful când o să-i spun că eu credeam că-i sâmbătă!" Apoi intră la firma indicată, de unde iese în câteva secunde cu şoferul blocator.
Q.E.D. again! Şi se uită recunoscător spre geamul meu!
Thursday, January 26, 2012
Ne-a ajuns blestemul Bulgariei
Maşini în şiruri nesfârşite pe autostrăzi blocate, oameni care aşteaptă şi nimeni nu le spune nimic (ce-ar putea să le spună?), maşini care caută rute ocolitoare, şosele înzăpezite, tiruri răsturnate etc etc etc... Este sud-estul României, dar ar putea la fel de bine să fie (cum de altfel au şi fost) românii plecaţi la schi în Bulgaria în frumoasa zi de 7 ianuarie!
Sofia era asediată, nu se putea ajunge nicicum într-acolo (dacă m-oi mobiliza într-o bună zi, poate vă povestesc şi filmul ăsta). Şi într-un moment de haz de necaz am scos-o:
- Da' ce mare capitală europeană e Sofia de nu ne lasă să ajungem acolo?
Ei, s-a întors roata şi a venit timpul să spunem:
- Da' ce mare capitală europeană e Bucureştiul de arată aşa apocaliptică situaţia pe drumurile din estul României?
Foto: Un TIR făcând manevre îndrăzneţe de întoarcere pe şoselele Bulgariei. În final a reuşit să blocheze şi drumul ăsta, care era al treilea, cred, de pe care ne întorceam ca să căutăm rute ocolitoare. Şi nu a fost ultimul! Bref, am făcut drumul de 6 ore şi jumătate în 16! (D-aia zic, mai bine aşteptaţi filmul pe micile ecrane ale calculatoarelor.)
Wednesday, January 25, 2012
PDL şi Băsescu au pile la Meteo
Cică e cod portocaliu în toată ţara.
Fix în plin avânt al protestelor anti-guvernamentale şi anti-presidenţiale din Piaţa Universităţii, ce soluţie pentru risipirea manifestanţilor mai bună se putea găsi? Fix portocaliu, culoarea PDL-ului!
Păi să nu crezi că Băsescu şi PDL-ul au pile la meteo?
Tuesday, January 24, 2012
Cârpitul la români
- Ia vezi, că dacă nu vorbeşti frumos, îţi cârpesc una!
- Mami, ce înseamnă "cârpesc"? Îţi cârpesc una... ce?
Şi pe bună dreptate, stimaţi cititori! Cine mai cârpeşte în ziua de azi? Şi în ce fel?
Cf. DEX, mai precis Webdex, verbul tranzitiv de conjugarea a IV-a a cârpi desemnează acţiunea de a petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. Abia la sensul figurativ înseamnă a pălmui pe cineva. Dar contrar părerii (mele iniţiale, cel puţin), acest din urmă sens nu are nicio legătură cu a cârpi o palmă, ca şi cum ai repara un obraz sau aşa ceva, nu este o alunecare de sens de la sensul iniţial. Ci se înrudeşte cu slavul krupiti - dovadă, multele limbi slave (l-am găsit în bulgară, în sârbă) care au derivate ale lui.
În limba latină există (potrivit G.Guţu, Dicţionar Latin-Român), verbul de conjugarea I colaphizo, a lovi cu palma sau pumnii, şi mai ales colaphus, lovitura de pumn, ambele moştenite evident din greacă, vezi substantivul κóλαφος, pumn, lovitură, şi verbul κολαφιζω, a pălmui (cf. A. Bailly, Dictionnaire Grec-Francaise).
Din DEX_Online mai aflăm că familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din limba română. Această pierdere importantă (după Puşcariu) ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat românesc (vă ziceam la început, şi eu am făcut această confuzie iniţial) cu a cârpi - a petici.
Actualmente se confundă a cârpi - a petici, cu a cârpi - a bate.
Sondaj:
Cine mai cârpeşte în ziua de azi? Şi în ce fel?
A. Cu acul şi aţa (şosete, bluze etc)
B. Cu palma
Am început şcoala cu stângul
Ca să scap de gura cunoscuţilor care deja au fost pe la şcoli să-şi pre-înscrie copiii de 6 şi 7 ani pentru anul şcolar următor şi mă tot întrebau şi pe mine dacă am bifat această îndatorire, iaca, am fost ieri. Am ajuns acolo pe la 10.30 dimineaţa. Am ajuns la poartă şi... am ocolit intrarea elevilor, pe unde am intrat de atâtea sute de ori în cei 8 ani (şcolari) de şcoală generală, zi de zi, în toate cele trei schimburi în care am învăţat, după caz.
Şi am mers la intrarea profesorilor, intrarea oficială. Unde mă aştepta un gardian (era să zic jandarm, sub impulsul vremilor ce le traversăm) şi nişte afişe lămuritoare lipite pe geamul gheretei lui: program cu publicul - aşa, acte necesare - aşa, înscrieri în perioada - aşa... şi pe aici nu se trece! Veniţi voi mai încolo, când s-or deschide listele oficiale! N-am reuşit cu niciun chip să-l îmbunez pe gardian, să-l fac să mă lase să intru ca să vorbesc cu secretara (mică) !
Acuma, s-avem pardon! Pe geam scria negru pe alb: inscrierile încep pe 20 februarie. Eu şpagă nu (prea) dau. Mi-a transmis o altă mămică, de la directorul şcolii citire, că dacă aparţinem de şcoală putem veni şi în august.
Aşa că ce-oi fi căutat eu la şcoală pe 23 ianuarie, vă întreb?
Sunday, January 22, 2012
Nicoleta Luciu le are. Mari
Aflu că proaspăta mămică de tripleţi Nicoleta Luciu şi-a pus ţâţe (mă scuzaţi!) noi, de 570 de grame bucata. În acelaşi timp, fata a reuşit performanţa să slăbească 22 de kilograme deja! (cine a născut în urmă cu 6 şi, respectiv, 4 ani şi tot se chinuie cu câteva kilograme în plus ştie ce spun şi de ce mi se pare chiar o performanţă!)
Mă întreb, cum o să facă de-acum încolo ca să vadă cât a mai slăbit? Se suie pe cântar şi după ce vede cât arată, zice: de scăzut 1,140 kg de la sâni?
Aut lingua, aut nihil
În Bravehart se instituie la un moment dat "legea Prima Noctes" - zice traducerea.
Acuma, nu-i acuz pe americani, vorbitorii de limbi anglo-saxone nu le au cu accentul şi basta! Mereu am spus (consultant la Hollywood tre' să mă fac când oi fi mare!) că atunci când vrei să bagi citate latineşti într-un film, mai bine înregistrează-le citite de un vorbitor de limbă latină, romanică, altfel rişti să nu se înţeleagă ce se spune.
Da' vezi tu? D-aia tre' să fie câte un filolog în fiece post (de traducere), ca să cunoască realia din spatele cuvintelor, să nu traduci aşa, struţo-cămilă, ceva ce nu se încadrează în nicio declinare!
Este vorba de "ius primae noctis" (cu diftong ae, da?, citit în Latina restituta a-i), care înseamnă ce zice Wikipedia aici.
Şi cum îi zboară omului gândul de la una la alta, mi-am dat seama că atâta imaginaţie şi ingeniozitate la românii spirituali ca la protestele astea n-am mai văzut, însă slogan în limba latină n-am citit pe nicio pancardă!
Păi noi, care de la paşopt, şi chiar mai 'nainte, noi care ne tragem din daci şi din romani, o pancardă în latină să n-avem şi noi?
Idei:
Vox populi, vox Dei. (Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu)
Ad unum omnes. (Toţi ca unul)
Aut vincere aut mori. (Ori învingem ori murim)
Veni, vidi, vici. (Am venit, am văzut, am învins)
incitantul: Vade mecum. (Vino cu mine) că doar Una hirundo non facit ver. (Cu o rândunică nu se face vară)
...et caetera. (şi aşa mai departe)
că vorba aia, verba volant, scripta manent!
Friday, January 6, 2012
Jurnal de bord: Varicela
La sugestia celor de la Qbebe.ro, reiau o temă pe care o abordam acum ceva vreme, în vechiul meu jurnal de mămică. Mai precis, este vorba de bolile copilăriei, iar eu vă povesteam atunci despre varicela noastră cea de toate copilăriile, varicela Roxanei şi Ilincăi, cu introspecţii şi în trecutul meu copilăresc.
Varicela, episodul 1 (Ziua 1: miercuri, 24 martie)
Acţiune!
Obiectivul surprinde un copil plecând la grădiniţă de dimineaţă, încă o zi la grădi fără prietena A., care "e absentă pentru că a făcut varicelă". Da, e epidemie în grădiniţă, am aflat într-un târziu, când condicele de prezenţă înregistrau tot mai puţini copii. Vedem apoi copil plecând de la grădi după-amiază, copil venind seara acasă, aşezat la masă, la nelipsita porţie de "lapte cu ţereale" (copil peltic în dotare, se ştie). Alături, mamă povestind despre una alta cu soţul (doar cina e mai mult un moment de socializare în familie), îi cad ochii pe o bubiţă pe pleoapa copilului. Mama continuă să mănânce dar îi cam stă mâncarea în gât când ochii îi descoperă încă o bubiţă pe gât, alta pe mână... De care mână mama paranoică apucă copilul încă nemâncat şi-l târâie la baie, la lumină, unde-l cercetează la piele. Şi mai descoperă... câteva "aluniţe".
O vedem apoi pe mamă înşfăcând telefonul mobil şi chemând-o pe prietena rezident pediatru să confirme presupunerile ei, de mamă atentă, deh! Medicul pediatrul în devenire caută şi alte semne (de pojar, de exemplu), să nu cumva să lase neinterpretat corect simptomatologia, dar la vederea uneia dintre bube, care deja aduna lichid, confirmă: epidemia din grădiniţă a mai luat o victimă. Copilul are varicelă.
Copilul se bucură de venirea medicului şi-i arată mândră bubiţele. Dar mai mult decât atât, medicul devine brusc cea mai bună prietenă a ei în momentul când instituie carantină: stat în casă înseamnă că nu mai merge la grădi, stă cu sora mai mică, se joacă şi dansează, dar mai ales înseamnă desene animate. Sirene, tinkerbelle, cenuşărese şi dalmaţieni, iupii, sunteţi aşteptaţi!
Şi, eventual, mai înseamnă că sora mai mică va face şi ea varicela, dar asta nu-l preocupă pe copil, poate doar pe mamă. Care se gândeşte cum să vadă doar partea bună a lucrurilor, aşa că decide: foarte bine! Mai bine acum decât altădată. Măcar scăpăm, o bifăm, devenim imuni şi putem să pufnim pe nas atoateştiutori, când vom vedea o mamă îngrijorată de varicela copilului sau, vai!, de posibiltiatea de a o contacta cumva de la altul. Noi vom fi ştiut deja că grijile nu-şi au locul, că bolile copilăriei îşi merită numele, că, da, e şi asta o metodă de maturizare a părinţilor: datul cu mixtură pe bube se găseşte în "job description"-ul de părinte.
Se instituie tratament: antitermice pentru febră mai mare (nu e cazul, e o varicelă atipică, nu şi-a anunţat venirea prin febră, cum scrie la carte). Dar mai aflăm şi că nu trebuie să dăm antitermice la febră mică şi în timpul zilei, pentru că acest răspuns al organismului la infectarea cu virusul varicelei are "darul" să lupte cu el, să-l bage-n turnir şi să-l facă knock-out! În plus, lichide, sucuri, ceaiuri, regim alimentar lactat, bazat pe cât mai puţine (chiar spre zero) alimente care să solicite ficatul, care şi el în perioada asta e ocupat cu înlăturarea efectelor nicive ale virusului din organism. Şi local mixtură mentolată care să ajute la uscarea şi vindecarea bubelor şi, să sperăm, la uşurarea senzaţiei de mâncărime.
Pentru aceasta avem şi varianta homeopată Rhus Toxicodendron (mama de copil are mare încredere în homeopatie şi pe bună dreptate, căci şi-a arătat eficienţa în multe cazuri până acum).
Dar deocamdată a venit noaptea, la culcare, copii! Noapte bună!
Varicela, episodul 2 (Ziua 2: joi, 25 martie)
Ziua a debutat cu achiziţionarea nepreţioaselor leacuri interne - homeopate, şi externe - mixtură mentolată. Cu care am început pictarea petelor dalmaţianului pe invers, pete albe pe copil... tot alb, dar bubos.
Sora copilului varicelos urlă:
- Vleau si eu damatiaaaan!
- Moment, să nu anticipăm, îţi va veni rândul cât de curând!
- Vleau si eu damatiaaaan!
- Moment, să nu anticipăm, îţi va veni rândul cât de curând!
Optimismul nu ne părăseşte, zâmbesc ironic la bubele care se iţesc peste tot, pe fond tot fără febră.
Pe seară se instalează însă ceva oboseală la mine, care am stat toată ziua în casă cu ambii plozi, isterizată de cea mică ce n-a servit somn la prânz de nicio culoare, alergată cu laptopul în braţe să prind un pic de timp de lucru - mai mult de 5 minute nu cred că am stat într-un loc, ce poţi să apuci să faci în 5 minute? Să deschizi un mesaj? Să lansezi o aplicaţie? Să prinzi un ataşament de un mail şi după o oră, când mai prinzi 5 min, să scrii mesajul şi dă arunci un "send" cu copiii agăţaţi de picioare? Nu e exact genul de "home office" ideal.
Dar parcă era un jurnal de varicelă, aşa că revenim: numărătoarea bubelor dă... cu zecimale, pe seară am pierdut şirul.
Varicela, episodul 3 (Ziua 3: vineri 26 martie)
Optimismul parcă mai scade din intensitate, o dată cu ridicarea mercurului în termometru (metaforic vorbind, căci cine mai foloseşte termometru cu mercur în ziua de azi?).
(Poate sunt mai puţin optimistă şi pentru că am acumulat ceva oboseală, dar nu despre mine e vorba aici, nu?)
(Poate sunt mai puţin optimistă şi pentru că am acumulat ceva oboseală, dar nu despre mine e vorba aici, nu?)
Erupţia devine mai iritantă, bubele mai multe şi încep s-o mănânce. Îmi petrec ziua urmărind-o să nu le scarpine. Şi culmea! Cele mai urâte sunt în zona feţei, a gâtului şi a frunţii. Şi am epuizat argumentele! Nu vreau să se ascundă de mine ca să le scarpine fără s-o văd, ci să înţeleagă că dacă le rupe, se va face urâtă "ca Baba Cloanţa", cum zice ea.
Abia pe seară îi dau ceva de febră pentru ca pe parcursul zilei să las febra (nu mare oricum) să lupte cu balaurul, şi totuşi să nu se culce seara cu febră. Azi face şi baie - încercăm să împiedicăm infectarea bubiţelor cu jeg. Dar separat, azi nu se joacă cu sora ei la baie. Amândouă sunt triste, baia n-are niciun farmec fără să scoată jumătate din apă pe podeaua de la baie în timpul jocului de-a clăbucii.
Varicela, episodul 4 (zilele următoare, la grămadă)
Ofertă specială, 4 zile într-un singur episod.
Ziua a 4-a, sâmbătă: Cam aşa a trecut ziua. Mai o scânceală că eu de ce nu merg la Cora, pentru că ai varicelă şi nu vrem să-i molipsim pe toţi cumpărătorii (sau poate vrem, ce-ar fi o zi de cumpărături fără cumpărători?, dar nu se cade), mai un desen... a mai trecut o zi.
Ziua a 5-a, duminică: o dată cu trecerea la ora de vară, Roxi a dormit vreo... 12 (sau 11, reale) ore în acea noapte! Şi s-a trezit duminică parcă alt om. Un om tot cu varicelă, dar fără mâncărimi, (aproape) toate bubiţele uscate, un tonus excelent, niciun pic de febră.
Şi tot aşa au continuat şi zilele a 6-a (ieri, luni), şi a 7-a (azi, marţi) de varicelă. Recuperarea este lentă, nu dispar peste noapte bubiţele, însă se pare că nici nu mai apar altele atât de violente, doar câte una mică pe câte-o încheietură de mână, sau pe câte-un dos de pulpană, aşa, parşiv. Tonusul continuă să fie bun, febra nu mai apare deloc. Sunt convinsă că şihomeopatele au avut un cuvânt de spus în povestea asta!
Oare face şi Ilinca sau nu? Aceasta-i întrebarea la acest moment!
Varicela, episodul 4 (9 aprilie - varicela loveşte din nou!)
Taman când ne gândeam aseară că oare se poate aşa ceva, la cât de contagioasă e varicela, să stai bot în bot cu sora mai mare dalmaţiană şi să nu faci şi tu?
Dar nu! Ei bine, la nici o oră după discuţia asta, a venit vestea.
Suntem la varicelă, tura a doua.
Poze n-avem, din cauză de copil plecat în deplasare în vacanţă.
De fapt, tot ce ştiu eu, ca mamă "remote" de copil nr. 2 bolnav de varicelă, e că are câteva (2-3) bubiţe pe trunchi şi cam tot atâtea pe spate, şi că se bucură să fie dalmaţianul nr. 2 din familie.
Suntem la varicelă, tura a doua.
Poze n-avem, din cauză de copil plecat în deplasare în vacanţă.
De fapt, tot ce ştiu eu, ca mamă "remote" de copil nr. 2 bolnav de varicelă, e că are câteva (2-3) bubiţe pe trunchi şi cam tot atâtea pe spate, şi că se bucură să fie dalmaţianul nr. 2 din familie.
Parcursul varicelei prin familie a fost cam aşa: mai întâi a făcut Roxi varicela, apoi în vacanţa de primăvară toţi cei 4 nepoţi (2 ai mei, 2 ai soră-mii) s-au întâlnit la ţară. Unul din nepoţi o făcuse când era şi el la grădi, dar fratele lui nu, aşa că mai întâi a luat acesta varicela de la Roxi, şi apoi, de la el, şi Ilinca. Deci, cumva, prin ricoşeu :)
Am luat-o acasă după primele zile de varicelă şi am constatat că are o versiune atât de "diluată" de toate aceste "pasări" ale bolii de la un copil la următorul, încât nu a făcut niciun pic de febră, iar bubiţele le puteai număra pe degetele de la o mână, hai, cu indulgenţă, poate treceai şi la următoarea, şi niciuna nu a fost gravă şi nu a lăsat semne.
Epilog - varicela mea acum 30 de ani
Amintirile mi se învălmăşesc în cap, apar doar nişte sublinieri evidente, dar detaliile se pierd în ceaţa anilor.
Varicela mea, acum 30 de ani: stăteam în casă, cu tata. E una din puţinele amintiri pe care le am cu tata, ştiu că mama trebuia să meargă la serviciu, dar tata îşi lucra pozele în laboratorul de-acasă. Îmi amintesc că mi-a întins un pat pliant "ca la grădiniţă" în sufragerie, unde am zăcut toată perioada de convalescenţă, pe timpul zilei. Nu mai ştiu cât a fost perioada... Dar parcă nu se mai termina, în mintea mea e o eternitate... Şi ştiu că eram plină de mixtură pe tot corpul, albă ca un om de zăpadă, că mă durea şi în gură şi nu mâncam mai nimic, că îmi ardeau ochii de febră, că alunecam din somn în trezie şi invers întruna...
Şi că a trecut! Acum sunt imună şi pot să-mi îngrijesc copiii fără teama că aş putea să o fac acum, "la bătrâneţe", cum s-au văzut cazuri de părinţi de copii de la grădi, care au suferit, la propriu, alături de copiii lor. Aşadar, cea mai bună imunizare o dă boala!
Thursday, January 5, 2012
ProTV fură
sau (variantă de titlu) "Suspicious minds" la ProTV
Deci, explicaţi-mi şi mie, că zău dacă pricep : ProTV fură? Fură linkuri. Mi-a furat linkurile pe care le-am pus în acest post despre Vocea României, aşa cum vedeam eu lucrurile înainte de finală (că între timp m-am mai răzgândit pe alocuri, dar nu mai bat apa-n piuă pe tema asta, sau nu acum).
Nu toate linkurile, unele sunt încă valabile în articol. Şi deşi eu vă invitam să vedeţi cum cânta mai demult, în cluburi şi baruri, "The Voice", acum la acele linkuri apare o fereastră neagră de Youtube ca cea de mai jos.
OK, sunt de acord că drepturile de autor... alea-alea, că n-ai voie să filmezi decât pentru uz privat, nu să postezi ca să dai la public. Dar atunci, de ce revendică Pro-ul dreptul de autor, că eu am văzut filmele acelea şi trust me, nu erau filmate la ProTV!
Întrebarea mea (naivă, ştiu) este: Dar de ce nu s-au sesizat de chestia asta cu drepturile de autor ÎNAINTE de finalizarea concursului de Vocea României? De ce dintr-o dată sunt mai catolici decât papa? Şi cum poate ProTV să revendice drepturi de autor pentru piese cântate ÎNAINTE de concurs, în nişte cluburi şi baruri? Cum ar veni, la Karaoke? Zău dacă pricep!
Wednesday, January 4, 2012
Tort de "leftovers"
Deşi este mai lipsit de nobleţe, aşa, fiind făcut din rebuturi, din mâncare rămasă, cum ar veni, acest tort este extrem de delicios!
Ideea e următoarea: se iau aproape 2 cozonaci rămaşi de la Crăciun şi NU se aruncă (potrivit principiului că în Africa mor atâţia copii de foame, cum să aruncăm mâncarea?)
În schimb, se taie felii, se prepară un sirop simplu din apă, zahăr (nu prea mult, că sunt şi cozonacii dulci) şi ceva esenţe, după gust, apoi se prepară o cremă astfel: se topesc cam 100 grame de unt într-o cratiţă, se amestecă cu o ceaşcă de zahăr, una de lapte şi 2-3 linguriţe de cacao. Se răceşte şi se adaugă - dacă v-a rămas ca să n-o aruncăm nici pe asta, de la tiramisu de Revelion, cum e cazul meu - nişte brânzică mascarpone.
Se aşează într-un vas feliile de cozonac înrisopate, apoi un strat de cremă, fructe după plac - ananas din conservă, caise din compot, kiwi, orice - alt strat de felii de cozonac, cremă şi fructe decor. Atât. Este delicios!
Aaa, imagini n-am, pentru că s-a epuizat cât ai zice... cozonac. Sau tort de cozonac.
Tuesday, January 3, 2012
Cum cresc copiii
Be aware that the tiny fingerprints that show up on almost every newly cleaned surface, the toys scattered about the house, the piles and piles of laundry to be tackled will disappear all too soon and that you will—to your surprise—miss them profoundly.
~President Thomas S. Monson
Monday, January 2, 2012
La casă nouă, şmotru nou
Împreună cu soţul şi tata-socrul, azi am deschis anul de lucru prin primul şmotru la casă nouă. Mă rog, pseudo-şmotru, pentru că de fapt doar am luat aşa, un strat de praf de prin băi şi am pus nişte carton pe marmura din living şi bucătărie, după ce am spălat-o bine, ca s-o protejăm de "intemperii", pentru că mai e încă mult de lucru la interioare.
"Canapele" din living |
Şi în timp ce frecam de zor la gresia din baia copiilor, mi-a venit un gând insidios, care apoi şi-a tot croit drum printre alte gânduri, iar pe când ajunsesem la rândul 6 de faianţă portocalie, deja era obsesie: oare, cunoscuţii şi cunoscutele - deja destul de mulţi/multe - pe care îi/le ştiu că stau la casă (cu curte), oare cum au procedat la mutare?
Destinaţia (provizorie?) de succes a podului |
Aşa că vă întreb, de curiozitate şi ca să mă orientez şi eu - deci, cum ar veni, sunt profitoare, vreau să profit de experienţa voastră: cum aţi făcut, aţi luat o femeie, sau mai multe, sau o firmă, care a(u) făcut curat în casă după plecarea meşterilor şi încă o dată după ce aţi mobilat şi înainte de mutare? Aţi păstrat menajera sau firma şi pe mai departe sau a fost "one time only" pentru şmotrul de după construcţie şi altcineva pentru întreţinere? Întreţinerea asta cât de des e bine să se facă, o dată pe săptămână, sau de două ori, sau zilnic?
Cu mii de mulţumiri, aştept răspunsurile voastre pe adresa redacţiei.
Sunday, January 1, 2012
Ornamente de brad din mărgele termoadezive
La sugestia unor prieteni care ne-au văzut colecţia de artefacte din mărgele termoadezive Pyssla de la Ikea, ultimele făcute înainte de Crăciun au primit o altă destinaţie, devenind oramente de brad.
Am introdus sforicica exact prin cea mai de sus biluţă (la căsuţe) şi printr-o biluţă oarecare (la inimoară) chiar înainte de a le "termo-adeziva".
Secretul ca să nu se mai desprindă biluţe şi să se rupă modelul realizat este următorul:
1. se foloseşte o foaie mai grosuţă, de preferat cea de imprimantă sau de copt, nu cea de calc subţire de tot;
2. după ce se dă cu fierul de călcat bine bine peste foaia sub care modelul nu trebuie să se mişte deloc, se ridică de pe masa de călcat - modelul rămâne lipit de foaie, se întoarce pe partea cealaltă, se mai pune şi deasupra o foaie - de data aceasta, se poate folosi şi foaie subţire - şi se repetă operaţiunea.
Modelul va rămâne lipit pe foaia mai groasă - total sau parţial, depinde cât de agili sunteţi la desprindere şi dacă doriţi sau nu să se vadă foaia de pe dos . Şi se va desprinde de pe cea mai subţire, pentru ca (măcar) pe o parte să fie vizibil în întregime.
Revelion în Piaţă, Picture in Picture
Dilematică aşa cum mă ştiţi, vroiam să merg de Revelion în Piaţă (cum care? Piaţa Revoluţiei, ce, sunt mai multe pieţe în care se poate face un revelion decent?), dar parcă nu vroiam să îngheţ, plus copiilor le-ar fi fost frig, plus zgomozul prea tare pentru urechile lor fine (şi parcă nu vroiam să le introduc în atmosfera de concert în aer liber aşa, de Revelion, asta necesită o pregătire şi un concert special, adică măcar Scorpions, dacă nu altceva).
Puteam să stăm mai puţin, dar să te duci în Piaţă doar ca să-ţi confirmi voturile investite în Vocile României şi să nu stai şi la momentul dintre ani şi la artificii nu are nicio logică. Să stai la artificii şi pocnitori ai fi expus copiii la frig îndelungat - că ei nu beau vin fiert din termos - şi la pericolele tiribombelor şi alte piro-tehnicoase...
Din această dilemă am încercat să ies printr-o elegantă aurea mediocritas, astfel: am aflat că se transmite live la MTV România, la televizor şi online, deci puteam vedea concertul de acasă. Doar că nu ştiam - altă dovadă că
îmbătrânesc
timpul trece: nu mai caut MTV-ul în grile - că RDS-RCS transmite MTV-ul la abonaţii pe digital, nu şi pe analog. Avem şi d-ăla, nu-i vorbă, doar că aşa, ca o ofertă specială de Revelion, chiar şi acela se livrează fără sonor. Ei, cum e să vezi un concert fără sonor? Deci carevasăzică, muzică! Rămânea de încercat varianta online, care ba mergea, ba mai mult numergea, îşi căuta "căile necunoscute" de streaming la nesfârşit... La un moment dat, mergeau pe MTV România televizorul - doar video, şi calculatorul - doar audio. Mix de tehnologie demnă de anul 2012!
îmbătrânesc
timpul trece: nu mai caut MTV-ul în grile - că RDS-RCS transmite MTV-ul la abonaţii pe digital, nu şi pe analog. Avem şi d-ăla, nu-i vorbă, doar că aşa, ca o ofertă specială de Revelion, chiar şi acela se livrează fără sonor. Ei, cum e să vezi un concert fără sonor? Deci carevasăzică, muzică! Rămânea de încercat varianta online, care ba mergea, ba mai mult numergea, îşi căuta "căile necunoscute" de streaming la nesfârşit... La un moment dat, mergeau pe MTV România televizorul - doar video, şi calculatorul - doar audio. Mix de tehnologie demnă de anul 2012!
Apoi mi-am dat seama că tot concertul are legătură şi cu Radio ProFM, aşa că am gugălit şi am găsit transmisia live din studioul postului de radio, unde un DJ de serviciu - sau portarul, nu ştiu - se uita la un televizor la care rula concertul din piaţă. Deci, voila, televizorul din stânga sus a ecranului! Picture in Picture real, frate!
Cele 2 imagini arată cum trebuia să se vadă şi cum am văzut eu - atât cât am văzut, dar măcar am auzit!
Subscribe to:
Posts (Atom)
Stop joc
După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici.
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c...
-
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...