Friday, September 2, 2016

Surioarele în mall

Blogule, bloguţule, ce mai faci, drăguţule?
Că de când nu ne-am văzut...

Ce te-am mai neglijat eu pe tine în ultima vreme!
Adică, ce zic eu ultima vreme, că de muuultişor n-am mai scris.
Şi-mi lipseşte scrisul ăsta...
Mă uitam ziele trecute cât scriam aici la începuturi: uneori şi 2 postări pe zi, dar oricum, nu mai rar de una la 2 zile! Acum, abia 1-2 la un an!

Chiar dacă e ora 1 noaptea, pe 1 spre 2 septembrie, acum am chef, acum o să scriu.

Azi (sau ieri, pe 1 septembrie, de fapt) am fost cu fetele la deschiderea ParkLake.
Nu ştiu ce ne-o fi trebuit, parcă ni se urâse cu binele.
Aglomeraţie, puhoi de lume, de toate felurile, mizerie că nu e încă gata, am plimbat beţişorul de la vata de zahăr Pandora prin juma de mall până am dat de un coş de gunoi. Cred că l-au deschis... că trebuia, dar multe magazine încă nedeschise, toalete încă nedeschise, parcare încă nedeschisă ... etc.
Dar trecem peste asta, nu asta vroiam să zic.

La un moment dat, pe drumul înapoi spre parcare unde lăsasem maşina, văd pe o alee laterală un magazin cu produse naturiste, şi dau să mă uit un pic. Fetele mergeau în faţa mea jucându-se cu un balon roşu găsit pe-acolo. Ca la deschidere, dăduseră cu confetti şi baloane.

Şi după ce fac pasul spre dreapta, mă întorc să văd dacă au văzut că nu mai sunt în spatele lor, şi vin după mine.

Într-adevăr, văzuseră că nu mai sunt în spatele lor. Atât. Nu m-au văzut la 2 paşi, practic, în dreapta lor. Adică, acum în stânga lor, că se întorseseră cu spatele spre direcţia iniţială de mers şi au observat că nu mai sunt în spatele lor.
Nu asta îmi fusese intenţia, dar dacă tot ajunsesem acolo, mi-am zis: ia să văd ce fac ele acum?

- Unde-i mama?
- Era aici, după noi.
- Şi noi ce facem?

Şi un gest cât o mie de cuvinte: după ce se certaseră chiar şi pe balonul ăla roşu, se certaseră care să mă ţină de care mână, acasă care să urce pe care uşă în maşină etc., acum... s-au luat în braţe una pe alta, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu se pierd ele două una de alta!
Fără panică, doar un gest de tandreţe atât de frumos, că m-am înmuiat toată şi nu am mai rezistat, şi le-am strigat. S-au luminat când m-au văzut!

Şi câteva poze de prin mall.
 

Stop joc

După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici. Ne vedem pe ancailie.ro, dacă mai vreți să mă citiți, anyone. :)