Mi-am propus să scriu despre Vocea României înainte de finală (care e diseară), ca să nu mai "păţesc" ca la "Românii au talent" când am tot rumegat eu la cald şi la rece lucrurile, până când se uscase de mult cerneala pe vorbele rele şi bune aruncate de alţii pe tema câştigătorului competiţiei şi a show-ului în sine. Căci, ca şi la "Românii au talent", şi de data asta show-ul celor de la Pro m-a prins în mreje. Credeam că după ce m-am ars cu Românii, o să suflu în Vocea. Dar nu, sunt iremediabil pierdută! :)
Să ne înţelegem: nu (prea) mă uit la televizor! Avem televizor în casă, însă nu îl deschidem decât în rarele ocazii care se numesc: meciuri mai speciale (nu toate) sau meteo (rar), şi uneori ştiri de dimineaţă (ca să nu mănânc singură micul dejun, să simt că vorbeşte cineva cu mine). Nu am văzut "Dansez pentru tine" nicio ediţie, niciun duel, nu cunosc vedetele Pro, iar de la ceilalţi, nu ştiu nici pe departe cum se numesc realizatorii de ştiri de la Antena 3, nu ştiu cine apare şi cu ce veşti bombă la OTV, iar Realitatea este doar un substantiv comun pentru mine. Nu cred că am pierdut nimic, ştiu.
Daaaaaar - m-a prins Vocea României! La început mă uitam aşa, ca divertisment al telespectatorului normal. Îmi place muzica, mă amuzau duelurile verbale ale antrenorilor la audiţiile pe nevăzute, fredonam şi eu piesele cunoscute, ridicam din umeri la cele mai noi şi pe care nu le recunoşteam, nu am fost de acord cu anumite dueluri în care au trebuit să plece din show oameni talentaţi... şi aşa mai departe.
De partea cealaltă, din culise, am citit prin bloguri că distracţia în platou este chiar mai mare decât se vede pe ecran, am văzut filmuleţe cu un Pavel Bartoş amuzant, cu nişte antrenori lipsiţi de inhibiţii, cu spectatori fericiţi... (Am aflat şi lucruri din culise care mi-au mai modificat puţin percepţia de simplu telespectator, dar în fond, e o emisiune comercială la o televiziune comercială, probabil că până la un punct, lucrurile sunt normale).
Şi nu ştiu cum, după semifinală, la o oră extrem de târzie din noapte, rămasă singură pe canapea ca să văd cine intră în finală - pac! M-a lovit! M-a lovit o dorinţă nebunească să fiu în platou la finală! N-am reuşit, cu toate sforile pe care le-am tras fie "legal" (m-am înscris pe site), fie prin "sistemul PCR" (Pile, Cunoştinţe, Relaţii din PR, din presă şi din afara ei), să ajung în platou, pentru că locurile sunt ocupate de foarte mult timp. Aşa că voi vedea finala de acasă. Acum, azi, înainte de finală, nu mă mai gândesc la emisiune cu ochi de telespectator indiferent, ci dintr-o dată toţi mi se par buni. Ba chiar am reuşit să am şi un favorit!
Fără să cad în vreun fel de teorie a conspiraţiei, ştiu că realizatorii au un plan cu show-ul ăsta (sau presupun că aşa este, pe modelul Românilor talentaţi), că urmăresc ceva, dacă nu pe termen lung, cel puţin show-ul în sine are un scenariu, fiecare personaj are o poveste. Ştiţi vorba aia din "Filantropica": "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomana". Eu vorbesc despre acea poveste. Trebuie ca toţi concurenţii, cei ajunşi în finală, căci despre ei vorbesc acum, să aibă de spus o poveste. Chiar mă întreb cum se desfăşoară: vine un ... fel de "brand maker", un... cineva, se uită la concurent aşa, cu ochii mijiţi, dintr-o parte, şi zice, împarte roluri ca un regizor: tu vei fi fenomenul de 16 ani! tu vei fi vocea tineretului, la 17 ani! tu vei fi îngeraşul loredanei! tu vei fi sexi!
De ce ar câştiga Iuliana Puşchilă?
Este un fenomen şi trebuie tratată ca atare - a afirmat Horia Brenciu. Este un fenomen foarte prezent cu clipuri pe net, care îşi cizelează de mult timp vocea prin studii de profil, ia lecţii de canto de la 8 ani, deci deja de 8 ani, şi (îşi) confirmă şi reconfirmă performanţele de ceva vreme prin emisiuni la TV, gen Atenţie se cântă şi altele (nu mă uit la TV, nu o ştiam dinainte, este însă plin Youtube-ul de filmările cu ea). Este o voce puternică, o voce frumoasă, însă o voce lucrată. Bine, nu ştiu ce-oi vrea şi eu, că doar nicăieri nu zice că Vocea României trebuie să fie necizelată, în fond, poate chiar şi un artist consacrat ar putea fi declarat VR, pe principiul ăsta, nu? Dar parcă o simt "la muncă", la serviciu când cântă pe scenă. Probabil că va avea o carieră muzicală de lungă durată, probabil că ea va începe de azi, odată cu căştigarea finalei, nu ştiu.
De ce ce ar câştiga Cristian Sanda?
Este similar cu povestea Iulianei. O voce bună, însă lucrată de mulţi ani, am găsit filmări cu el pe Youtube de pe vremea când participa la concursuri gen Lumea copiilor, pe la 10 ani, cu vocea încă ne-închisă, ne-masculinizată. O voce bună, dar un tânăr imberb, confirmată de cele doar câteva sute de voturi din topurile neoficiale de pe net. Şi el la fel, parcă vine "la serviciu" când cântă. Nu simt că îi face plăcere să cânte, ci mai degrabă duce la bun sfârşit o corvoadă pe care o simte încă de mic, de când i s-a descoperit talentul muzical. Ştiţi, pe modelul "hai să facă copilul meu pian, sau karate, sau dansuri sau orice, că eu n-am făcut când eram mic". Însă e talentat, vocea e bună şi îi prevăd şi lui o carieră muzicală cu siguranţă sub aripa ocrotitoare a lui Marius Moga.
De ce ar câştiga Dragoş Chircu?
Aici am nişte dubii. Dragoş Chircu cântă şi el, la fel ca şi ceilalţi, din asta cred (doar cred pentru că nu îi cunosc parcursul până aici) că îşi câştigă existenţa, nu cânta în baie înainte să meargă la preselecţiile de la Voce. Însă mai e ceva la el, are şi altceva de spus. Dubiile mele însă sunt de altă natură: el este "îngeraşul Loredanei" care, la rândul ei are îngeri protectori în Pro. Unele voci spun că n-ar fi tocmai întâmplătoare câştigarea trofeului de către tânărul din echipa Loredanei. Care, Loredana, m-a uimit în sensul negativ pe tot parcursul acestui concurs! După mine, cea mai neinspirată alegere de persoana din juriu! În afară de ţinutele cu care şochează de fiecare dată, în rest toţi ceilalţi membri ai juriului, ca să nu zic de Bartoş, o întreceau în spiritualitate, în glumiţe, în antren. Însă Dragoş are o voce bună şi poate câştiga.
De ce ar câştiga Ştefan Stan?
Dacă Dragoş este "îngeraşul Loredanei", cum i se spune, atunci Ştefan e cu siguranţă demonul (lui Smiley şi al admiratoarelor)! Ei doi sunt şi prieteni, din câte ştiu. Înger şi demon. :)
La scriitorii romantici, demonul reprezintă personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice. În gândirea mitică și în poezie demonul este un geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc. Din comentariile pe care le văd la cântecele interpretate de el şi postate pe net, înţeleg că această caracterizare i se potriveşte.
Personal, când l-am văzut la un moment dat, destul de târziu în cursul emisiunii, reporterul "din camera verde" le lua scurte interviuri participanţilor. Reacţia mea a fost: ce faţă de chelner are! Deci nici o carismă, nimic. Şi chiar uitaţi-vă la asta - http://www.youtube.com/watch?v=BewveYysXDc în urmă cu câteva luni, Ştefan cânta unui restaurant aproape gol, cu cămaşa scoasă din pantaloni, fără nicio reacţie (pozitivă) din partea publicului, în afară de câteva aplauze la o singură masă. Unii ies, alţii intră, merg la toaletă, cer nota, na, ca în orice restaurant.
Acum, aproape de finala în care a ajuns, conform fanilor (şi mai ales fanelor) de pe net cel puţin, ar putea umple orice club (ceea ce a şi făcut de ex. pe 1 dec. în Tonka, căutaţi poze pe net şi vedeţi clipul ăsta http://www.youtube.com/watch?v=GXWj6A85wEk sau ăsta http://www.youtube.com/watch?v=hGsAzidkf3U), orice sală de spectacol, de unde probabil că ar pleca cu cămaşa ruptă de pe el de admiratoare! Fireşte că şi mulţumită vizibilităţii la TV din ultimele luni! Şi probabil că la fel ar umple sălile (aproape) oricare dintre participanţii la Voce, chiar ieşiţi mai devreme din concurs, căci multe din vocile de aici depăşesc cu mult calitativ pe ale altor "artişti consacraţi".
De ce e considerat atât de sexi? Nu pot să-mi dau seama, însă cu siguranţă că e ceva din "scenariul" PROfesioniştilor să-l scoată un fel de sex-simbol. Atâtea aluzii sexuale în dansul fetelor de pe scenă, alături de el, la piese alese gen "Fever"! Atâtea ipostaze voit sexi... Fete îmbrăcate în roşu, aproape dezbrăcate, cu mişcări lascive în jurul lui... Simboluri evidente! Pun pariu că omu' nu se îmbracă în costum pe pielea goală şi cu lanţuri şi colţi la gât pe pieptul fără păr, on a regular basis! (Cine o face?) Mie chiar mi se pare oarecum stânjenit de ipostaza asta.
Probabil că percepţia mea atât de diferită acum, faţă de prima impresie se datorează faptului că oi fi căzut şi eu pradă fenomenului "Ştefan", as designed by organizers. Dar ascultaţi şi voi "Suspicious Minds" by Ştefan, de exemplu.
În plus, spre deosebire de alţi participanţi, se vede că îi face plăcere să cânte, frate! Cântă ca să bucure, ca să încânte, dar şi ca să-şi facă şi lui însuşi o plăcere. Vedeţi mai ales filmările de prin cluburi.
Urarea mea pentru Ştefan înainte de finală, printre tonele de urări de la admiratoare care mai de care mai tinerele, este o doză de moderaţie: "If you can keep your head when all around you are losing theirs and blaming it on you..." (IF by Rudyard Kipling). Cu vorbele lui Kipling: Ţine-ţi firea, nu-ţi pierde capul, fii tu însuţi! Diseară şi mereu!
În final, fie ca cel mai bun - sau cel mai popular, dacă aşa o cere show-biz-ul - să câştige!
Oricum, lăsând la o parte orice fel de alte consideraţii, să nu uităm să ne bucurăm de spectacolul din finală, căci va fi spectacol, aşa anunţă organizatorii.
PS: Şi când mă gândesc că la nunta mea am refuzat categoric să vină cineva să cânte Cover-uri! Iar acum ascult melodii prin baruri sau la radio în timp ce mă gândesc, oare cine a cântat asta la Vocea României?
Da, este efectul unei emisiuni de succes, a unor mari PROfesionişti, în faţa cărora îmi scot sincer pălăria! Şi aştept cu nerăbdare finala! Sper să nu fiu dezamăgită în niciun fel! Nu de alta, dar mi-ar părea rău să mă piardă de telespectator, când şi-aşa mă uit atât de puţin la televizor! :)
Aaaa, că n-am explicat: La "Românii au talent", am rumegat lucrurile şi le-am întors pe toate feţele, pentru că după anunţarea câştigătorului, a numelui celui mai talentat român din concurs, m-am simţit... nu ştiu cum să explic... oarecum înşelată, dezamăgită. M-am bucurat pentru câştigător, fireşte, dar m-am simţit dezamăgită de mine însămi, că nu am înţeles dinainte fenomenul, că nu am înţeles ce anume urmăreşte Show-ul. Mi s-a părut mai mult decât evident că acesta este adevăratul câştigător, cel popular, cel admirat de public, cel căutat, cerut, identificat cu publicul, iar nu cel mai talentat! Nu cred că voturile au fost măsluite, cred mai degrabă într-un fel de manipulare (deşi poate cuvântul este puţin cam greu) pe care fireşte că o exercită televizorul, în general, şi acest show în special.
No comments:
Post a Comment