Am alături un caiet mare, l-am cumpărat chiar pentru mine de la Lidl, un caiet de matematică cu spirală, ador caietele cu spirală, mi-aş fi dorit şi eu când eram copil, dar n-am avut!; un caiet de vreo 200 de file. Pe prima pagina tronează un "to do list" kilometric. Dar nu am chef nici măcar să le pun într-o ordine a urgenţelor, necum să mă ocup de ele!
Pe laptop, cu comenzile "alt-tab", mai arunc câte un ochi la un alt kilometru de emailuri care se cer... măcar filtrate, şterse, dacă nu răspunse şi rezolvate, cum ar fi normal. Se anunţă activităţi pentru copii în acest week-end, în această toamnă, sunt invitată la lansări, mi se cere părerea, mi se cere să cumpăr tot felul de lucruri, nu mi se cere nimic doar sunt informată, dar nici nu mi se oferă nimic... E şi mult spam acolo, fireşte, dar nu am chef să mă ocup de emailuri.
Azi e ziua de după seara în care am sunat-o pe femeia care mă ajuta la curăţenie să o chem la treabă şi am fost informată că nu mai vine la noi. Dar în casă e murdar, ar fi rost de un şmotru "big time!", însă nu am chef nici de curăţenie, comme on, nici n-am fost atentă la explicaţiile vânzătorului când am cumpărat aspiratorul cel nou acum câteva zile, mă gândeam că nu eu îl voi folosi, ci femeia, menajera.
Ar trebui să fac şi ceva de mâncare, însă toate ideile care-mi vin acum sunt inspirate de legume de sezon şi alte feluri de mâncare care îmi plac doar mie - gen dovlecei umpluţi cu orez sau supă de roşii cu găluşte. Or mie cântarul îmi arată că ar trebui s-o las mai moale cu mâncatul şi să mai dau şi jos, şi eram deja la limita supra-ponderalului chiar şi înainte de vacanţă. Pe de altă parte, oricum e foarte uşor să nimeresc ceva ce nu le place copiilor, de vreme ce ele mănâncă doar 4-5 feluri de mâncare, cu tot cu mămăligă-brânză-smântână şi paste! Dar nu am chef nici să fac mâncare, de niciun fel.
Am strâns (în capul meu, deocamdată, unele abia în stadiu de formare) impresii şi fotografii (cu noul şi primul meu DSLR!) din vacanţă, impresii-expresii despre cărţile citite în această vacanţă, impresii şi gânduri despre tot felul de lucruri cu care m-am intersectat în ultima vreme - de puericultură, de floricultură, de istorie a Greciei... Dar nu am chef nici de scris.
Şi la drept vorbind, nu ştiu de ce mai ţin blogul acesta, în zile ca astăzi simt că mi s-au terminat vorbele.
Ia mai bine să mă fac eu o mamă responsabilă şi să verific împreună cu copiii dacă le mai vin bine uniformele, dacă au ciorapi, pantofi şi cămăşi albe măcar pentru prima zi de şcoală. Dacă tot nu am chef de nimic, măcar să mai supăr şi pe alţii cu necheful meu!
... şi-o vorbă potrivită situaţiei (sursa: Aunty Acid)
Să aveţi o zi bună! Mai bună ca a mea!
No comments:
Post a Comment