Când mă fac mare...

Când mă fac mare, vreau să mă fac Otilia Mantelers. Ca să ştiu şi eu să explic aşa concludent ce le ruşinează pe femei, ce le apasă butoanele, cum se pot gestiona relaţiile dintre fraţi şi cum să înţelegi emoţiile copilului, după ce le-ai înţeles pe ale tale. Şi cum poţi să dirijezi joaca în terapie sau terapia prin joacă.

Sau nu, când mă fac mare, vreau să mă fac Gaspar Gyorgy, ca să înţeleg cum e cu ruşinea la bărbaţi, cum ajunge să compari salariul soţului cu al vecinului, ca să ţi-l faci pe soţ, duşman, şi mai ales ca să capăt echilibrul şi stăpânirea lui de sine cu care ştie el să expună lucruri pline de emoţii şi despre emoţii.

Ba nu, când mă fac mare, vreau să fiu Simona Filip-Ghenea şi restul echipei de la Puterea relaţiilor, care au creat evenimentul frumos de weekendul trecut, gestionând comunicarea de câteva luni de zile, plus o sală de cinema, sponsori, 350 de participanţi, invitaţi, parteneri media, parteneri speakeri, invitaţi în filmele prezentate, vânzare de carte de parenting, pauză de cafea, aranjamente de flori... şi toate celelalte!

Am lăsat weekendul şi săptămâna care a trecut de-atunci să-şi urmeze cursul lui, ca să se "dospească" şi emoţiile mele. Puterea relaţiilor a fost o întâlnire emoţionantă.
Am scris în direct pe blog idei din timpul conferinţei - un fel de live blogging, dar cu modestie îndrăznesc să spun că nu chiar, pentru că nu e o transcriere fidelă şi perfectă, şi mai ales nu e obiectivă, ci totul e trecut prin filtrul meu, chiar dacă de moment. Genul ăsta de relatare din sală are avantajul că sunt impresii la primă mână. Dar şi dezavantajul că mai pierd lucruri. Atentă să scriu ideea de adineaori, o pierd pe cea de acum. Au fost momente în cadrul prezentării când am închis capacul laptopului şi am preferat să ascult, să sorb cuvintele şi frazele, explicaţiile atât de ... de bun simţ, de palpabile despre ruşine, vină, vulnerabilitatea din fiecare din noi.

Otilia şi Gaspar, ţinută şi clasă. Şi nu doar fizică :)
Credit foto: Anca Ilie B24Kids

Ia să vedem, după o săptămână, cu ce am rămas, ce a supravieţuit tumultului de peste zi (şi noapte) din această săptămână şi un pic de-atunci:

- Deşi diferită la femei faţă de bărbaţi, cu toţii simţim ruşine, şi apoi vină, dintr-un motiv sau altul. Dar dacă verbalizăm lucrurile, puterea lor scade. Durerea nu dispare, nu putem da timpul înapoi să facem lucrurile altfel. Ce se schimbă este percepţia noastră asupra respectivei dureri.

Sala plină!
Foto AncaIlie B24Kids

- Și critica e o formă de ruşinare, una foarte perfidă şi urâtă! (asta mi-o asum, eu sunt una din alea care apelează un pic prea mult la critică.) Şi de ce criticăm? Pentru că e mai confortabil (şi mai perfid, spuneam) să vedem defectele în alţii, nu în noi.

- Putem să verbalizăm aceste lucruri pe fotoliul terapeutului, dar şi faţă de câţiva, o mână, de oameni de încredere, faţă de care avem siguranţa că nu ne judecă. Aici am înţeles mai bine şi tehnica LP (listening partnership) despre care ştiu de mult de la Otilia, dar nu ştiam toate regulile.

- Trebuie să mă accept eu, pe mine, aşa cum sunt. Relaţiile reprezintă o resursă foarte importantă împotriva criticilor şi cinismului lumii contemporane. Iar empatia este cel mai eficient antidot împotriva ruşinii şi vinei.

- Relaţiile, indiferent între cine se stabilesc acestea - soţ şi soţie, părinte şi copil, frate şi soră, sau colegi de serviciu etc. - au nevoie de două lucruri de bază pentru a exista: conectare (ascultare fără să judeci!) şi compasiune (empatie, acceptare, fără să judeci şi fără să critici!) Vina şi ruşinea ne afectează relaţiile de tot felul pe care le avem.

Parcă totul are alt sens acum, după ce am auzit lucrurile expuse în felul ăsta! Şi totul se leagă... cu un alt eveniment la care am participat recent, un workshop în căutarea fericirii. Acolo (căci nu am apucat să povestesc nici despre asta, dar sper să o fac cât de curând!) concluziile mele au fost că fericirea are la bază trăirea cu 30% mai lentă a orice trebuie să trăim, trăirea conştientă, ascultarea empatică, acceptarea a ceea ce îţi este dat.

Când mă fac mare?
Din punct de vedere emoţional, simt că mai am atât de mult până acolo!
Dar, vorba înţelepţilor, pas cu pas se parcurge drumul, nu?

Conferinţa Puterea relaţiilor - partea a doua

Otilia şi Gaspar, pregătiţi pentru partea a doua a conferinţei

Partea a doua a conferinței - un filmuleț cu dr. Dan Siegel și scurta intervenției a Oanei Marinescu. Otilia vorbește acum despre vulerabilitate.

Vulerabilitatea este locul naşterii tuturor emoţiilor şi sentimentelor.

Incertituine, asumare de riscuri, expunere emoţională egal vulnerabilitate (Brene Brown)

Otilia ne spune despre cele 3 mituri ale vulnerabilității:
1. - a te expune, că lumea te poate critica - e o slăbiciune
2. duce la reprimarea de sine
3. că pentru a fi vulnerabil trebuie să te expui 100%

Cristina Trepcea de la Itsy Bitsy (o puteţi asculta zilnic la radio la Meditaţii pentru părinţi şi o dată pe săptămână la Psihotaclale( a spus câteva cuvinte într/un filmuleț. Ideea cu care am rămas eu: nu este treaba noastră să creștem campioni, ci să acceptăm copiii unic imprefecți pe care îi avem!

Gaspar - despre puterea relaţiilor

Rrelaţiile reprezintă cea mai importantă resursă pentru a supravieţui criticilor şi cinismului zilelor noastre.

Orice experienţă - mai întâi o procesăm emoţional, şi apoi cognitiv.
Deci reacţiile noastre sunt automate.
Atunci când pun în cuvinte, sună altfel decât povestea din capul meu.
E adevărat că nici nu putem schimba ce s-a întâmplat, dar nici nu contează asta, nu vrem să rescriem trecutul, ci să acceptăm experienţele.
Gaspar nu crede în "critică constructivă", ci spune că critica doare!

Brene Brown, autoarea cărţii "Darurile imprefecţiunii" - citată frecvent de Gaspar (notiţă personală: de citit!)

Avem nevoie de o mână (hai, două) de oameni care să ne accepte aşa cum suntem, cu tot cu imprefecţiunile noastre. Atunci când vine vorba de vindecare prin relaţii, trebuie să ştim care sunt relaţiile în care investim. Nu am nevoie să mă iubească toată România. Ci doar acei pentru care contez şi care contează pentru mine!

Nici măcar cu aceşti câţiva oameni nu ne putem deschide mereu:
- atunci când vine vorba de ruşine, nu am să vorbesc cu o persoană care nu tolerează la ruşine, care respinge ruşinea
- evităm acele persoane care văd vulnerabilitatea ca fiind o slăbiciune, un defect
- oamenii care confundă empatia cu simpatia: acelea sunt persoane deschise, dar care nu se implică totuşi, ascultă, dar fără empatie, ci doar milă eventual

Empatia este cel mai eficient antidot împotriva ruşinii şi vinovăţiei.

Adică, a asculta aşa încât să respectăm unicitatea celuilalt, chiar dacă noi nu ne-am confruntat cu aceleaşi experienţe de viaţă.

Compasiunea înseamnă că pot accepta atât laturile luminoasă şi întunecoasă din mine, dar şi din tine, să pot face diferenţa dintre comportamentul tău şi persoana ta.
Dacă poţi face asta cu copilul tău, nu mai ai nevoie de nicio carte de parenting!
Un părinte care îi permite copilului să greşească, chiar dacă nu este de acord cu el!

Relaţiile au nevoie de 2 lucruri de bază: conectare şi compasiune
Ruşinarea mă face să cred că sunt singur, unicul care face greşeala asta, pe când empatia, acceptarea, e calea spre vindecare!

Otilia prezintă tehnica LP - Listening Partnership

Puterea poveştilor, povestea, ca instrument de vindecare într-o relaţie pe care o alegem, să putem fi autentici în ele.

Reguli în LP:
- asculţi cu încrederea că nu trebuie să îmi dai niciun sfat, că eu voi şti ce am de făcut
- asculţi fără să judeci
- păstrăm confidenţialitatea
- încerc să încurajez partenerul de LP să simtă emoţii (prin plâns, râs, transpirat, căscat)
Rezultatul este că te simţi mai conectat cu tine şi cu ce e în jurul tău.
La final cel care ascultă adresează o întrebare ruptă de context pentru a activa frontexul prefrontal (exemplu, care sunt teatrele din Bucureşti, ce culori de ojă foloseşti etc)

Puterea relaţiilor. Călătoria de la vină către vulnerabilitate şi vindecare - prima parte

Începe conferinţa. Transmitem în direct câteva idei surprinse pe parcurs.

Otilia şi Gaspar sunt actori pe scena din faţa noastră, pentru următoarele ore.

Relaţiile reprezintă cea mai importantă resursă din viaţa noastră.

Otilia începe cu o poveste despre ea însăşi, mică.

Ruşinea - nu ne naştem cu ea, pentru că nu ne ajută să supravieţuim. Ci ne este indusă de cei mai mari. Iar noi îi ascultăm de teama de a nu pierde iubirea părinţilor.
Ruşine să facem în scutece, ruşine de propriile sentimente (de gelozie, de exemplu), ruşine de propriul corp...

Gaspar prezintă lucrurile din perspectiva profesionistă: ruşinea şi vina se hrănesc din faptul că sunt ascunse. Metafora bumerangului - cu cât încerc mai mult să ascund ceva, cu atât mai mult le simţim şi ne afectează.

"Ruşinea alungă preţuirea de sine, convingându-ne că asumarea poveştii noastre îi face pe ceilalţi oameni să gândească urât despre noi. Este o sursă inepuizabilă de auto-critică şi respingere de sine".

Gaspar Gyorgy mai spune:
Ruşinea corodează atât relaţiile cu ceilalţi, cât şi cu noi înşine.
Ajung la momentul în care cred că emoţiile voastre sunt responsabilitatea mea, Rezultatul: vină.
Iese la suprafaţă sinele meu rău, şi atunci mă supăr că nu vedeţi şi sinele meu real, ceea ce am eu frumos. Însă evident atunci când greşim, ceilalţi nu vor vedea decât partea negativă. De ce? Pentru că e mult mai confortabil să vedem la alţii ce e rău, nu la noi!

"Ruşinea şi frica merg mână în mână - ne temem că oamenii nu pr să ne mai placă dacă vor descoperi adevărul despre noi, despre trecutul nostru, depre convingerile noastre, dificultăţile prin care trecem"

Critica este o formă de ruşinare. Un gest de cruzime foarte confortabil şi ieftin. Însă dincolo de asta, nu ajută la nimic!
Un mare adevăr legat de ruşine este că aceasta există de când există relaţii umane. Şi la fel de adevărat este că tuturor ne este greu să vorbim despre asta. Şi al treilea mare adevăr este că dacă vrem să facem ceva cu asta, e bine să o punem în cuvinte.

Creierul omului nu face diferenţa între o rană fizică şi una spirituală, se activează acelaşi centru al durerii.

Otilia preia microfonul ca să ne povestească despre ruşinea la femei.

Ruşinea prin ochii unei femei...Dacă vrei să ruşinezi o femeie, spune-i că:1. Nu arată bine.2. Nu este o mamă bună.3. Nu este vorbită de bine de către cei din jur.

Legat de frumuseţe, de aspect fizic - ceea ce se consideră frumos la o femeie diferă de la o cultură la alta, de la o generaţie la alta. Important este ideea că nicio fetiţă nu se naşte cu a fi frumoasă sau urâtă sau grasă sau slabă etc. Ci toate acestea îi apar atunci când i se fac remarci de tot felul, legate de aspectul fizic (bulănaşe, slăbuţică etc.)

Al doilea subiect de ruşinare la femei - legat de aspectele materne: cum naşti, dacă îi alăptezi sau nu etc etc. Toate acele Mom Wars!

Legat de sexualitate - ruşinea legată de corpul nostru în momentele intime se datorează faptului că nu am fost lăsaţi să ne împrietenim cu corpul nostru, copii fiind.
Abuzurile sexuale - traumatic este că am ţinut totul secret, din ruşine, am crezut am noi am făcut ceva ceva greşit.

Furia - este bună pentru că ajută să ne revoltăm pentru ce ni se întâmplă nouă sau altora rău. Dar nu reprimată, ci asumată.

Concluzie - noi, femeile, trebuie să avem curajul să ne recăpătăm puterea.
Trebuie să rescriem feminitatea.

Michael Thompson, într-un filmuleţ, face trecerea spre prezentarea lui Gaspar referitoare la Ruşnea la bărbaţi.

Cum arată ruşinea unui bărbat...

Ruşinea ne transmite zgomotos mesajul că "nu suntem suficient de buni", iar bărbaţii trăiesc asta atunci când se confruntă cu un eşec.

"Ruşinea ascunsă" doare la fel de tare ca "ruşinea verbalizată", diferenţa este că odată pusă în cuvinte, aceasta îşi pierde puterea.

Bărbaţii simt mai tare ruşinea legat de un eşec profesional, spune Gaspar. Bărbaţii mai simt eşec atunci când au un eşec legat de relaţia lor, de căsnicie etc. Legat de ruşine este vina. Dar aceasta ajută, că ne poate scoate din stare, pot înţelege că am greşit, că am avut o zi proastă, şi să ies din asta.
Concluzie - Bărbaţii se ruşinează atunci când par slabi. Trebuie să fim puternici, dar să nu plângem. Să fim un munte de testosteron, dar sensibili la dorinţele partenerei.

Promovăm vulnerabilitatea, dar nu ne place. Un bărbat căzut trezeşte dezgust, nu milă. Însă promovăm vulnerabilitatea de a cădea, şi a te ridica, asta e calea!

Ne ruşinăm şi atunci când seuntem lăudaţi. Pentru că noi vrem să fim bărbatul care nu a fost tata!

Gaspar prezintă momente ruşinoase din copilăria sa, îşi pune viaţa pe tapet de manieră incredibilă şi impresionantă! Acceptare!
Acceptarea momentelor din copilărie este dificilă.
Dacă ne acoperim ruşinea (şi emoţiile, în general) nu înseamnă că ele nu există.

Da, sunt imperfect şi vulnerabil, iar uneori mă tem, dar asta nu schimbă cu nimic adevărul că sunt şi demn de iubit, acceptabil în societate.

Nu ne putem trăi viaţa fără să-i dezamăgim uneori pe cei din jur,

Curajul nu înseamnă să stau în spate şi să fac pe perfectul, ci să pot să vorbesc despre mine, de unde am venit şi unde am ajuns, cum mi-am acceptat emoţiile.
Perfecţionismul este păgubos la părinţi. Dar şi curajul este contagios.

Pauză de cafea!

Otilia, Gaspar, puterea relaţiilor... şi doar 1 zi până atunci!

Acum vreo jumătate de oră, o ascultam pe fii-mea citind din manualul de civică despre grupurile din care facem parte şi ce fel de relaţii stabilim unii cu alţii în aceste grupuri. Am început să discutăm despre relaţii, grupuri, apartenenţa la grupuri, respingerea de către grupuri...

Mi-am dat seama încă o dată cât de nepregătită sunt eu pentru vârsta asta care vine pentru copiii mei, adolescenţa, dar şi că în general, în multe privinţe, totul porneşte de la noi, de la părinţi... Şi gândurile m-au dus şi mai departe, la relaţii de tot felul pe care le-am trăit şi experimentat eu însămi de-a lungul timpului, la respingere, conectare, iubire, ură... Câtă putere au relaţiile... Cum te duc ele, toate acestea, către tine, converg către experienţe personale mai vechi şi mai noi, pe care le modelează şi le influenţează...

Puterea relaţiilor este şi tema conferinţei pe care o susţin în tandem Otilia Mantelers şi Gaspar Gyorgy sâmbătă, 10 octombrie, aşa cum desigur că ştiţi deja: Puterea relaţiilor. Călătoria de la vină către vulnerabilitate şi vindecare. 

Probabil că aveţi deja un bilet care să asigură un loc în sala conferinţei - și anume, la Movieplex, sala 8, Plaza Mall, bd. Timişoara, nr 26... ştiţi şi asta deja! 

Eu una, ştiu că abia aştept să îi ascult pe cei doi şi pe invitaţii lor! Vor fi multe surprize și invitați surpriză de-a lungul celor 4 ore ale evenimentului - orele 10.00-14.00, ştiţi deja! :)

Iaca şi locul faptei în această seară de joi, într-o recentă postare pe pagina de Facebook.

Iar eu sâmbătă voi transmite în direct din această sală:

1. o fotografie similară, dar cu scăunelele astea pline cu voi, cei doritori, la fel ca mine, să ascultați despre Puterea Relațiilor, despre vină, ruşine, vulnerabilitate şi a fi tu însuţi

2. idei desprinse din prezentări, sub formă de live-blogging, sau rezumat, pentru cei care nu au reușit să ajungă, dar și ei la fel de doritori să se pătrundă de aceste taine ale Puterii Relațiilor :). 

Așadar, pe sâmbătă, 10 octombrie, de la ora 10! Pentru un eveniment de nota 10! :)

Fii bine cu tine, de acum!

Port şi acum din când în când, mai ales în momentele în care simt că am nevoie, o brăţară de cauciuc pe care scrie: FII BINE CU TINE. Am primit-o cadou la prima ediţie a evenimentului cu acelaşi nume, desfăşurat la Facultatea de Psihologie din şos. Panduri.

Pe 4 octombrie 2015 are loc cea de-a treia ediţie: FII BINE CU TINE, DE ACUM, la care vă invit, în numele organizatorilor, să participaţi. Vă las aici informaţii şi detalii despre eveniment, cu rugămintea să îmi spuneţi dacă doriţi să ştiţi mai multe (mai am câteva fişiere, referitoare la programul evenimentului, temele de discuţie etc.). De asemenea, vă rog să-mi spuneţi dacă doriţi să participaţi pentru a vă pune în legătură cu organizatorii pentru obţinerea unei invitaţii.

Pe 4 octombrie vino la Conferinţa FII BINE CU TINE, DE ACUM!
Pentru că vrei să faci faţă mai bine dificultăţilor vieţii şi să afli cum să-ţi fie bine cu tine.

Evenimentul este organizat de Insititutul pentru Studiul şi Tratamentul Traumei (ISTT).

Detalii puteţi găsi şi pe site-ul dedicat www.fiibinecutine.ro