Părinţii se întreabă cum să facă să se înţelegă cu fiica lor, ajunsă parcă dintr-o dată adolescentă. E un şoc atunci când fetiţa ta dulce cu bucle blonde începe din nou să aibă tantrum-uri. Fetele de 12 ani au toane, dramatizează lucrurile, sunt egoiste, se concentrează doar asupra prietenilor, nu deschid gura o zi întreagă, îţi răspund obraznic etc. Desigur, pot să fie şi mature, afectuoase şi plăcute, dar în cel mai rău caz, sunt o încununare a celor mai provocatoare aspecte ale copilăriei şi dolescenţei.
Fragmentul de mai sus (în traducerea mea) face parte din unul dintre sfaturile oferite de Dr. Laura Markham pe site-ul său, Aha!Parenting.com. Sfaturi utile şi foarte utile pentru părinţii de copii de toate vârstele. Am mai tradus din articolele ei şi voi continua să mai traduc pentru voi, cititorii părinţi (şi nu numai).
Dar dacă vreţi să aflaţi mai multe direct de la sursă - nu uitaţi că în 2 săptămâni Dr. Laura Markham este aici, la Bucureşti! Ea va susţine 4 conferinţe în cele 2 zile ale weekendul-lui 14-15 noiembrie 2015.
Sâmbătă 14 noiembrie
orele 10.00-13.00
Părinte liniştit, deci copii fericiţi
orele 14.30-17.30
Creşte un copil inteligent emoţional
Duminică 15 noiembrie
orele 10.00-13.00
Părinţi liniştiţi, fraţi fericiţi
orele 14.30-17.30
Mindfulness şi gestionarea emoţiilor
Dacă nu v-aţi rezervat loc în sală încă, mai aveţi doar câteva zile pentru a face acest lucru:
http://www.totuldespremame.ro/evenimente/conferinte?conferintele-totul-despre-parenting-dr-laura-markham
Fragmentul de mai sus (în traducerea mea) face parte din unul dintre sfaturile oferite de Dr. Laura Markham pe site-ul său, Aha!Parenting.com. Sfaturi utile şi foarte utile pentru părinţii de copii de toate vârstele. Am mai tradus din articolele ei şi voi continua să mai traduc pentru voi, cititorii părinţi (şi nu numai).
Dar dacă vreţi să aflaţi mai multe direct de la sursă - nu uitaţi că în 2 săptămâni Dr. Laura Markham este aici, la Bucureşti! Ea va susţine 4 conferinţe în cele 2 zile ale weekendul-lui 14-15 noiembrie 2015.
Sâmbătă 14 noiembrie
orele 10.00-13.00
Părinte liniştit, deci copii fericiţi
orele 14.30-17.30
Creşte un copil inteligent emoţional
Duminică 15 noiembrie
orele 10.00-13.00
Părinţi liniştiţi, fraţi fericiţi
orele 14.30-17.30
Mindfulness şi gestionarea emoţiilor
Dacă nu v-aţi rezervat loc în sală încă, mai aveţi doar câteva zile pentru a face acest lucru:
http://www.totuldespremame.ro/evenimente/conferinte?conferintele-totul-despre-parenting-dr-laura-markham
Haideţi să vedem acum ce sfaturi are D. Laura Markham pentru situaţia descrisă la începutul articolului, şi anume, comunicarea cu fiica adolescentă.
Şi da, am ales acest subiect, acest articol, pentru că încep să simt nevoia de astfel de sfaturi, ca mamă de fată aproape adolescentă!!
(Articol preluat de pe Aha!Parenting.com, traducere de Anca Ilie)
Vestea proastă este că trupul fiicei tale adolescente este invadat de hormoni, creierul îşi rescrie paradigma de funcţionare, nevoia ei de a se descoperi pe sine şi locul ei în lume preia controlul şi superioritatea înaintea tuturor lucrurilor pe care le apreciază fata (cum ar fi familia sau şcoala), şi probabil că nu îşi dă seama cât de mult te iubeşte încă şi are încă nevoie de tine, pentru că se chinuie să se simtă "mare" şi independentă.
Vestea bună este că dacă poţi să accepţi această nouă situaţie şi să îţi ajustezi stilul parental în consecinţă, anii adolescenței reprezintă momentul perfect pentru a vă întări relaţia înainte de anii tinereţii.
Iată câteva sfaturi şi trucuri oferite de Dr. Laura Markham pentru a face relaţia cu fiica adolescentă mai puţin dramatică şi mai plăcută:
1) Fii dispus(ă) la schimbare
Nu mai poţi să oferi acelaşi stil parental ca atunci când era mică. Pur şi simplu, nu este potrivit sau eficient. Dacă îţi testează limitele, este un semn că ai nevoie să îţi ajustezi stilul parental pentru a vă conecta şi a asculta mai mult. (Asta se va întâmpla doar în acele momente când vrei să te asculte, desigur!)
Dacă insişti să îi controlezi toate alegerile, nu faci altceva decât să o inviţi la rebeliune, sau chiar mai rău. Dacă poţi găsi modalităţi mai porivite de a-i acorda independenţă fiicei tale, nu va trebui să se răzvrătească împotriva ta pentru a începe să stea pe picioarele ei. Sigur că va face şi greşeli. Aşa învaţă oameni, din greşeli. Şi desigur, nu este pregătită să ia singură toate deciziile. Vei rămâne părintele ei. Să decizi cât de mult să te bagi în viaţa ei este cea mai grea parte din acest dans al parentingului.
5) Cultivă empatia pentru fiica ta
Ascultând-o, ţine minte că o supărare poate că ţie nu îţi nu pare mare lucru, dar pentru ea poate fi sfârşitul lumii. Atunci când trupul ţi se schimbă atât de dramatic poate fi îngrijorători, în cel mai bun caz, şi dureros, în cel mai rău caz, cum ar fi durerile de creştere sau crampele menstruale. Asta înseamnă că atunci când ţi se pare că dramatizează excesiv, trebuie să îţi oferi empatia. S-a înţepat în degetul de la picior şi poate că de fapt nu e chiar aşa de grav, dar ceva sigur o doare şi vrea să o săruţi ca să se simtă mai bine, chiar dacă nu ştie exact ce o supără şi cum să îţi explice în cuvinte.
6) Să ştii că adolescentele de obicei au o mare anxietate legată de adolescenţă
Un studiu arată că adolescenţii băieţi aşteaptă cu nerăbdare adolescenţa şi puterea, independenţa şi prestigiul pe care le vor dezvolta. Adolescentle însă, se tem de adolescenţă, de menstruaţie, de noua lor vulnerabilitate la bărbaţi şi de presiunea de a fi sexy şi atrăgătoare. Majoritatea fetelor nu ştiu să pună în cuvinte aceste anxietăţi, dar le simt, chiar şi atunci când vor să poarte haine scurte ca să fie "cool". Fiica ta ar putea să vrea să fie sexy ca să-şi impresioneze colegii şi prietenii, dar în sinea ei ştie bine că nu este pregătită pentru atenţia pe care i-o va aduce acest lucru.
7) Asigură-te că fiica ta are parte de cel puţin 9 ore de somn pe noapte
Majoritatea pre-adolescenţilor adorm greu seara. Dar atunci când stau treji târziu, hormonii stresului, cum ar fi cortisolul, apar făcând şi mai greu să adoarmă. Problema este că acest cortisol rămâne în sistem şi îi face iritaţi şi nervoşi a doua zi. De asemenea, contribuie la depresie, anxietate, şi îngrăşare. Faimoasele toane ale adolescenţilor sunt parţial atribuite culcatului târziu seara (care a devenit o practivă uzuală în cultura americană, a autoarei; nu am studii despre situaţia de la noi).
Doar pentru că fiul sau fiica ta de 2-3 ani a câştigat capacitatea de asta treaz(ă) mai mult timp nu înseamnă că trebuie să îl/o laşi să stea treaz(ă) jumpătate de noapte. Tot astfel, doar pentru că adolescenta şi tânăra voastră fiică a câștigat abiliatea să stea trează, asta nu înseamnă că nu e rău pentru ea. Învaţă-ţi adolescenta exerciţii de relaxare dacă nu poate să adoarmă, şi le vor folosi toată viaţa. Dar insistă cu o oră de culcare rezonabilă.
8) Limitează folosirea calculatorului
Pe măsură ce îşi pierd interesul pentru jocurile de rol şi alte jocuri care le ocupau timpul până acum, adolescentele încep să petreacă mai mult timp la calculator şi nu e neobişnuit chiar să cadă într-o dependenţă de computer. Ca prim pas, vei dori să limitezi timpul petrecut cu pălăvrăgirea la calculator, şi mai ales, doar după ce termină temele.
Ispita pe care o exercită social media poate fi foarte puternică, în special dacă alţi puşti sunt deja acolo. Facebook are o regulă potrivit căreia utilizatorii trebuie să aibă peste 13 ani, aşa că dacă ai cont pe Facebook şi nu ai încă această vârstă, înseamnă că ai minţit, ceea ce reprezintă din start un motiv pentru ca părinţii să nu îţi interzică acest lucru. (Acesta este unul din puţinele momente în care cultura pe va susţine indiferent de stilul de parenting, aşa că profită de asta). Este o idee bună să te familiarizezi cu cultura tehnologică a copilului tău şi a prietenilor acestuia.
Ar mai trebui să ştii şi că producătorii de jocuri pe computer nu fac rabat de la nicio cheltuială şi folosesc testare forte sofisticată pentru a se asigura că jocurile lor dau dependenţă fizic, ceea ce înseamnă că trupul copilului tău este scăldat în adrenalină şi alţi neurotransmiţători atunci când copilul doar se gândeşte să se joace! Jocurile de calculator de fapt ne transformă chimia creierului în timp ce le jucăm, şi nu ştim cât de mult durează efectele după aceea. Nu ne expunem copiii la alte dependenţe şi apoi îi lăsăm acolo să se descurce singuri. Tot astfel, copiii au nevoie de ajutor ca să se descurce şi cu această dependenţă.
9) Hrăneşte pasiunile fiicei tale
Orice îi place cu adevărat şi în care se lasă atrasă este un lucru protector, un loc în care să se simtă competentă, un loc în care să-şi testeze limiteze şi să înveţe elasticitatea, un loc în care uită de sine. Îi place să danseze? Să scrie? Să deseneze? Fă orice ca să o încurajezi. Este extrem de important să fie ea însăşi atrasă de acest lucru, nu ceva impus de părinţi.
10) Nu îi da voie fiicei tale să stea toată ziua pe canapea
Sportul regulat are beneficii uriaşe, de la a pune metabolismul în mişcare, până la echilibrarea hormonilor înnebuniţi şi ajutarea fiicei să adoarmă mai uşor seara. Faceţi un obicei din activităţile fizice în fiecare zi, indiferent dacă e vorba de bicicletă, fotbal, o drumeţie pe jos cu toată familia sau doar un pic de timp petrecut pe banda de alergat. Dar ai grij: Probabil că va trebui să i te alături. În loc să respingi asta, mai bine ai vedea-o ca pe o modalitate de a rămâne conectaţi.
11) Discutaţi despre relaţii şi sex
Fiica ta este flămândă după informaţii despre dragoste şi sex. Dacă discutaţi despre asta nu înseamnă că o să se repeadă să acţioneze în consecinţă. De fapt, chiar dimpotrivă. Cei care nu au parte de conectare foarte puternică cu părinţii lor sunt cei care caută dragostea în locurile greşite. Vrei ca fiica ta să se simtă minunat în ceea ce priveşte corpul ei.
12) Nu lua personal nimic din ceea ce spune sau face
Aşa cum se ştie, fetele aflate la pubertate şi adolescentele sunt sigure că părinţii lor "pur şi simplu nu le înţeleg!" Încearcă să nu te simţi jignit de asta. De fapt, încearcă să nu te simţi jignit de orice spune sau face fiica ta. În general, nu are legătură cu tine, ci cu hormonii şi emoţiile ei tumultuoase, cu uriaşele ei temeri şi nesiguranţe, cu nevoia ei urgentă de a-şi modela o identitate separată, ca persoană independentă. Aşa că pur şi simplu, inspiră şi expiră în "tantrumuri" şi muşcă-şi limba. În clipa în care te ataci şi îi răspunzi, ai şi îndepărtat-o.
13) Insistă pe politeţe, dar cu calm
Nu exagera atunci când copila ridică vocea la tine în mijlocul unor istericale referitoare la ceva. Va fi profund recunoscătoare, chiar dacă încă nu îşi dă seama. Nu sugerez nicio clipă să îi permiţi copilului să te trateze lipsit de respect. Sugerez în schimb să acţionezi cu dragoste și să te conectezi cu empatie, mai degrabă decât cu furie, atunci când setezi limitele. Dacă eşti prea furios ca să mai ajungi la iubire, așteaptă până te calmezi, și abia apoi stabileşte limite. Asta înseamnă să îţi menții vocea calmă și caldă, chiar și atunci când ea ridică vocea. Înseamnă că atunci când îţi răspunde obraznic, să îi aminteşti că "În această casă, nu vorbim aşa unii cu alţii", dar nu uita să adaugi "Trebuie să fii foarte supărată dacă îmi vorbeşti astfel. Ce s-a întâmplat, draga mea?" Ţine minte, dacă nu eşti un model de auto-control, nu poţi să aşteptaţi nici de la ea, şi ceea ce este mai rău, vei pierde respectul ei. Dacă poţi să rămâi calmă şi să cauţi mai întâi să înţelegi, îşi va consuma sentimentul de supărare mai aproape de tine şi va fi mai puţin probabil să te atace data viitoare.
14) Nu uita că la această vârstă au sentimentul puternic că au nevoie de ajutor ca să facă faţă situaţiilor
Dacă poţi să rămâi calm şi să asculţi ce anume a supărat-o, poţi să foloseşti această oportunitate ca să te apropii de ea. Poţi să îi răspunzi atunci când ridică vocea la tine insistând furios să te respecte, dar nu faci altceva decât să o îndepărtezi. Atunci când nu ştiu ce să facă cu sentimentele tumultuoase care îi răvăşesc, fetele la pubertate și adolescentele acționează adesea împotriva oamenilor cu care se simt mai în siguranţă: părinţii lor. Dacă ne deranjează lipsa lor de respect, sau reacţionăm furioşi, pierdem adevăratul mesaj. În schimb, dacă putem empatiza, dacă putem să căutăm supărarea din spatele lipsei de respect şi să le amintim cine sunt cu adevărat ("Tu de obicei nu te porţi cu răutate"), suntem deschişi să îi ajutăm să-şi gestioneze sentimentele şi emoţiile.
15) Fi mereu aproape fizic
Trupul fiicei voastre adolescente se dezvoltă şi devine trup de femeie, dar ea este încă o fetiţă, şi încă are nevoie de apropierea fizică cu voi. Dacă te simţi inconfortabil să o ţii în braţe, fii conştient de propria ta anxietate, caută un loc sigur în care să poţi vorbi despre asta şi să îţi gestionezi anxietatea. Dar nu îi retrage fiicei tale apropierea şi îmbrăţişarea de care au nevoie toţi oamenii. Nu îţi doreşti să caute dragostea în locuri greşite!
16) Fii corect
Niciun părinte nu este perfect. Am descoperit că aproximativ o dată pe săptămână spun exact ce nu trebuie fiicei mele de 12 ani (spune Dr. Laura Markham - n.m.) şi orice a supărat-o, a erupt în faţa mea. Dar pentru că sunt decisă să acţionez cu calm, iar nu să escaladez situaţia, am putut să folosesc acele greşeli şi neînţelegeri ca ocazii de a fi mai aproape. Până la vârsta de 14 ani, ea a ajuns mai calmă decât mine, şi o plăcere pentru părinţi.
Trebuie să ţinem minte mereu metafora măştii de oxigen: trebuie să ne punem mai întâi nouă înşine masca. Trebuie să ne reglăm propriile emoţii, pentru că ei nu au încă maturitatea de a face asta. Ei se bazează pe noi să ne purtăm ca nişte adulţi şi să fim un model de auto-control emoţional. Dacă, în schimb, plecăm furioşi, fiica noastră se simte rănită, neînţeleasă, singură. Ne atacă, sau construiesc resentimente şi lipsă de încredere. Apare o ruptură în relaţie şi dacă nu răspundem rapid, aceasta se lărgeşte. Dar dacă, în schimb, putem să ne dăm un pas înapoi, să respirăm, să ne cerem scuze, să fim atenţi şi să ne reconectăm, atunci construim punţi de legătură. Rupturile inevitabile ale vieţii de zi cu zi devin ocazii de a-i învăţa atât de multe lecţii: cum să-şi proceseze emoţiile, cum să repare o ruptură emoţională, cum să rezolve o problemă şi că pot să aibă încredere în noi. Mai important, ajungem ca la sfârşitul interacţiunii să avem o relaţie mai puternică.
Parenting-ul înseamnă multă muncă emoţională şi niciodată mai mult ca în perioada pubertăţii şi adolescenţei copiilor. Poate pare nedrept că tu însuţi trebuie să faci cea mai mare parte din muncă în relaţia cu fiica ta, dar aşa funcţionează parentingul. Fiicele noastre poate că seamănă a tinere femei, dar mai au încă mult de crescut emoţional. Este treaba noastră - şi privilegiul - să le susţinem în acest proces.
Nu mai poţi să oferi acelaşi stil parental ca atunci când era mică. Pur şi simplu, nu este potrivit sau eficient. Dacă îţi testează limitele, este un semn că ai nevoie să îţi ajustezi stilul parental pentru a vă conecta şi a asculta mai mult. (Asta se va întâmpla doar în acele momente când vrei să te asculte, desigur!)
2) Concentrează-te pe relaţie, nu pe disciplină
Nu vei avea parte de respect dacă fiica ta nu se simte conectată cu tine. Luptă-te ca să rămâi alături de fiica ta. Nu îi da voie să te dea la o parte. Încă are nevoie de tine, doar că nu îşi dă seama. Profită de orice ocazie ca să te conectezi cu ea. Îmbrăţişeaz-o de bună dimineaţa în fiecare dimineaţă, şi sărut-o de la revedere atunci când pleacă la şcoală. (Fă asta cu simţul umorului şi se va amuza împreună cu tine). Bucură-te să o vezi şi îmbrăţişeaz-o mai târziu. Poate că nu mai are nevoie să o "înveleşti" noaptea, dar asta nu ar trebui să te oprească să te întinzi lângă ea în pat şi să staţi de vorbă despre cum a fost ziua respectivă şi să aveţi câteva minute de conectare în linişte. Mulţi părinţi sunt de părere că acel timp chiar înainte de culcare este timpul în care fiica lor este cel mai puin distrasă de alte lucruri şi cel mai probabil să-şi deschidă sufletul.
Nu vei avea parte de respect dacă fiica ta nu se simte conectată cu tine. Luptă-te ca să rămâi alături de fiica ta. Nu îi da voie să te dea la o parte. Încă are nevoie de tine, doar că nu îşi dă seama. Profită de orice ocazie ca să te conectezi cu ea. Îmbrăţişeaz-o de bună dimineaţa în fiecare dimineaţă, şi sărut-o de la revedere atunci când pleacă la şcoală. (Fă asta cu simţul umorului şi se va amuza împreună cu tine). Bucură-te să o vezi şi îmbrăţişeaz-o mai târziu. Poate că nu mai are nevoie să o "înveleşti" noaptea, dar asta nu ar trebui să te oprească să te întinzi lângă ea în pat şi să staţi de vorbă despre cum a fost ziua respectivă şi să aveţi câteva minute de conectare în linişte. Mulţi părinţi sunt de părere că acel timp chiar înainte de culcare este timpul în care fiica lor este cel mai puin distrasă de alte lucruri şi cel mai probabil să-şi deschidă sufletul.
3) Este normal ca adolescenta ta să dorească mai multă independenţă
Dacă insişti să îi controlezi toate alegerile, nu faci altceva decât să o inviţi la rebeliune, sau chiar mai rău. Dacă poţi găsi modalităţi mai porivite de a-i acorda independenţă fiicei tale, nu va trebui să se răzvrătească împotriva ta pentru a începe să stea pe picioarele ei. Sigur că va face şi greşeli. Aşa învaţă oameni, din greşeli. Şi desigur, nu este pregătită să ia singură toate deciziile. Vei rămâne părintele ei. Să decizi cât de mult să te bagi în viaţa ei este cea mai grea parte din acest dans al parentingului.
4) Programează timp de calitate
Aveți momente regulate, cel puțin o dată pe săptămână, când mergeți împreună la restaurant, sau la manichiură, sau la plimbare, şi profitaţi la maxim de aceste ocazii ca să vă conectaţi. Nu trebuie să aveţi mereu conversaţii profunde. Pur şi simplu, aprecieaz-o şi bucură-te de prezenţa ei. Şi ascultă, ascultă, ascultă. Ţine minte, cu cât îi dai mai multe sfaturi, cu atât mai mult ea simte că nu ai încredere în capacitatea ei de a-și da seama singură ce trebuie să facă. În schimb, pune întrebări bune şi empatizează cu ea.
Aveți momente regulate, cel puțin o dată pe săptămână, când mergeți împreună la restaurant, sau la manichiură, sau la plimbare, şi profitaţi la maxim de aceste ocazii ca să vă conectaţi. Nu trebuie să aveţi mereu conversaţii profunde. Pur şi simplu, aprecieaz-o şi bucură-te de prezenţa ei. Şi ascultă, ascultă, ascultă. Ţine minte, cu cât îi dai mai multe sfaturi, cu atât mai mult ea simte că nu ai încredere în capacitatea ei de a-și da seama singură ce trebuie să facă. În schimb, pune întrebări bune şi empatizează cu ea.
5) Cultivă empatia pentru fiica ta
Ascultând-o, ţine minte că o supărare poate că ţie nu îţi nu pare mare lucru, dar pentru ea poate fi sfârşitul lumii. Atunci când trupul ţi se schimbă atât de dramatic poate fi îngrijorători, în cel mai bun caz, şi dureros, în cel mai rău caz, cum ar fi durerile de creştere sau crampele menstruale. Asta înseamnă că atunci când ţi se pare că dramatizează excesiv, trebuie să îţi oferi empatia. S-a înţepat în degetul de la picior şi poate că de fapt nu e chiar aşa de grav, dar ceva sigur o doare şi vrea să o săruţi ca să se simtă mai bine, chiar dacă nu ştie exact ce o supără şi cum să îţi explice în cuvinte.
6) Să ştii că adolescentele de obicei au o mare anxietate legată de adolescenţă
Un studiu arată că adolescenţii băieţi aşteaptă cu nerăbdare adolescenţa şi puterea, independenţa şi prestigiul pe care le vor dezvolta. Adolescentle însă, se tem de adolescenţă, de menstruaţie, de noua lor vulnerabilitate la bărbaţi şi de presiunea de a fi sexy şi atrăgătoare. Majoritatea fetelor nu ştiu să pună în cuvinte aceste anxietăţi, dar le simt, chiar şi atunci când vor să poarte haine scurte ca să fie "cool". Fiica ta ar putea să vrea să fie sexy ca să-şi impresioneze colegii şi prietenii, dar în sinea ei ştie bine că nu este pregătită pentru atenţia pe care i-o va aduce acest lucru.
7) Asigură-te că fiica ta are parte de cel puţin 9 ore de somn pe noapte
Majoritatea pre-adolescenţilor adorm greu seara. Dar atunci când stau treji târziu, hormonii stresului, cum ar fi cortisolul, apar făcând şi mai greu să adoarmă. Problema este că acest cortisol rămâne în sistem şi îi face iritaţi şi nervoşi a doua zi. De asemenea, contribuie la depresie, anxietate, şi îngrăşare. Faimoasele toane ale adolescenţilor sunt parţial atribuite culcatului târziu seara (care a devenit o practivă uzuală în cultura americană, a autoarei; nu am studii despre situaţia de la noi).
Doar pentru că fiul sau fiica ta de 2-3 ani a câştigat capacitatea de asta treaz(ă) mai mult timp nu înseamnă că trebuie să îl/o laşi să stea treaz(ă) jumpătate de noapte. Tot astfel, doar pentru că adolescenta şi tânăra voastră fiică a câștigat abiliatea să stea trează, asta nu înseamnă că nu e rău pentru ea. Învaţă-ţi adolescenta exerciţii de relaxare dacă nu poate să adoarmă, şi le vor folosi toată viaţa. Dar insistă cu o oră de culcare rezonabilă.
8) Limitează folosirea calculatorului
Pe măsură ce îşi pierd interesul pentru jocurile de rol şi alte jocuri care le ocupau timpul până acum, adolescentele încep să petreacă mai mult timp la calculator şi nu e neobişnuit chiar să cadă într-o dependenţă de computer. Ca prim pas, vei dori să limitezi timpul petrecut cu pălăvrăgirea la calculator, şi mai ales, doar după ce termină temele.
Ispita pe care o exercită social media poate fi foarte puternică, în special dacă alţi puşti sunt deja acolo. Facebook are o regulă potrivit căreia utilizatorii trebuie să aibă peste 13 ani, aşa că dacă ai cont pe Facebook şi nu ai încă această vârstă, înseamnă că ai minţit, ceea ce reprezintă din start un motiv pentru ca părinţii să nu îţi interzică acest lucru. (Acesta este unul din puţinele momente în care cultura pe va susţine indiferent de stilul de parenting, aşa că profită de asta). Este o idee bună să te familiarizezi cu cultura tehnologică a copilului tău şi a prietenilor acestuia.
Ar mai trebui să ştii şi că producătorii de jocuri pe computer nu fac rabat de la nicio cheltuială şi folosesc testare forte sofisticată pentru a se asigura că jocurile lor dau dependenţă fizic, ceea ce înseamnă că trupul copilului tău este scăldat în adrenalină şi alţi neurotransmiţători atunci când copilul doar se gândeşte să se joace! Jocurile de calculator de fapt ne transformă chimia creierului în timp ce le jucăm, şi nu ştim cât de mult durează efectele după aceea. Nu ne expunem copiii la alte dependenţe şi apoi îi lăsăm acolo să se descurce singuri. Tot astfel, copiii au nevoie de ajutor ca să se descurce şi cu această dependenţă.
9) Hrăneşte pasiunile fiicei tale
Orice îi place cu adevărat şi în care se lasă atrasă este un lucru protector, un loc în care să se simtă competentă, un loc în care să-şi testeze limiteze şi să înveţe elasticitatea, un loc în care uită de sine. Îi place să danseze? Să scrie? Să deseneze? Fă orice ca să o încurajezi. Este extrem de important să fie ea însăşi atrasă de acest lucru, nu ceva impus de părinţi.
10) Nu îi da voie fiicei tale să stea toată ziua pe canapea
Sportul regulat are beneficii uriaşe, de la a pune metabolismul în mişcare, până la echilibrarea hormonilor înnebuniţi şi ajutarea fiicei să adoarmă mai uşor seara. Faceţi un obicei din activităţile fizice în fiecare zi, indiferent dacă e vorba de bicicletă, fotbal, o drumeţie pe jos cu toată familia sau doar un pic de timp petrecut pe banda de alergat. Dar ai grij: Probabil că va trebui să i te alături. În loc să respingi asta, mai bine ai vedea-o ca pe o modalitate de a rămâne conectaţi.
11) Discutaţi despre relaţii şi sex
Fiica ta este flămândă după informaţii despre dragoste şi sex. Dacă discutaţi despre asta nu înseamnă că o să se repeadă să acţioneze în consecinţă. De fapt, chiar dimpotrivă. Cei care nu au parte de conectare foarte puternică cu părinţii lor sunt cei care caută dragostea în locurile greşite. Vrei ca fiica ta să se simtă minunat în ceea ce priveşte corpul ei.
12) Nu lua personal nimic din ceea ce spune sau face
Aşa cum se ştie, fetele aflate la pubertate şi adolescentele sunt sigure că părinţii lor "pur şi simplu nu le înţeleg!" Încearcă să nu te simţi jignit de asta. De fapt, încearcă să nu te simţi jignit de orice spune sau face fiica ta. În general, nu are legătură cu tine, ci cu hormonii şi emoţiile ei tumultuoase, cu uriaşele ei temeri şi nesiguranţe, cu nevoia ei urgentă de a-şi modela o identitate separată, ca persoană independentă. Aşa că pur şi simplu, inspiră şi expiră în "tantrumuri" şi muşcă-şi limba. În clipa în care te ataci şi îi răspunzi, ai şi îndepărtat-o.
13) Insistă pe politeţe, dar cu calm
Nu exagera atunci când copila ridică vocea la tine în mijlocul unor istericale referitoare la ceva. Va fi profund recunoscătoare, chiar dacă încă nu îşi dă seama. Nu sugerez nicio clipă să îi permiţi copilului să te trateze lipsit de respect. Sugerez în schimb să acţionezi cu dragoste și să te conectezi cu empatie, mai degrabă decât cu furie, atunci când setezi limitele. Dacă eşti prea furios ca să mai ajungi la iubire, așteaptă până te calmezi, și abia apoi stabileşte limite. Asta înseamnă să îţi menții vocea calmă și caldă, chiar și atunci când ea ridică vocea. Înseamnă că atunci când îţi răspunde obraznic, să îi aminteşti că "În această casă, nu vorbim aşa unii cu alţii", dar nu uita să adaugi "Trebuie să fii foarte supărată dacă îmi vorbeşti astfel. Ce s-a întâmplat, draga mea?" Ţine minte, dacă nu eşti un model de auto-control, nu poţi să aşteptaţi nici de la ea, şi ceea ce este mai rău, vei pierde respectul ei. Dacă poţi să rămâi calmă şi să cauţi mai întâi să înţelegi, îşi va consuma sentimentul de supărare mai aproape de tine şi va fi mai puţin probabil să te atace data viitoare.
14) Nu uita că la această vârstă au sentimentul puternic că au nevoie de ajutor ca să facă faţă situaţiilor
Dacă poţi să rămâi calm şi să asculţi ce anume a supărat-o, poţi să foloseşti această oportunitate ca să te apropii de ea. Poţi să îi răspunzi atunci când ridică vocea la tine insistând furios să te respecte, dar nu faci altceva decât să o îndepărtezi. Atunci când nu ştiu ce să facă cu sentimentele tumultuoase care îi răvăşesc, fetele la pubertate și adolescentele acționează adesea împotriva oamenilor cu care se simt mai în siguranţă: părinţii lor. Dacă ne deranjează lipsa lor de respect, sau reacţionăm furioşi, pierdem adevăratul mesaj. În schimb, dacă putem empatiza, dacă putem să căutăm supărarea din spatele lipsei de respect şi să le amintim cine sunt cu adevărat ("Tu de obicei nu te porţi cu răutate"), suntem deschişi să îi ajutăm să-şi gestioneze sentimentele şi emoţiile.
15) Fi mereu aproape fizic
Trupul fiicei voastre adolescente se dezvoltă şi devine trup de femeie, dar ea este încă o fetiţă, şi încă are nevoie de apropierea fizică cu voi. Dacă te simţi inconfortabil să o ţii în braţe, fii conştient de propria ta anxietate, caută un loc sigur în care să poţi vorbi despre asta şi să îţi gestionezi anxietatea. Dar nu îi retrage fiicei tale apropierea şi îmbrăţişarea de care au nevoie toţi oamenii. Nu îţi doreşti să caute dragostea în locuri greşite!
16) Fii corect
Niciun părinte nu este perfect. Am descoperit că aproximativ o dată pe săptămână spun exact ce nu trebuie fiicei mele de 12 ani (spune Dr. Laura Markham - n.m.) şi orice a supărat-o, a erupt în faţa mea. Dar pentru că sunt decisă să acţionez cu calm, iar nu să escaladez situaţia, am putut să folosesc acele greşeli şi neînţelegeri ca ocazii de a fi mai aproape. Până la vârsta de 14 ani, ea a ajuns mai calmă decât mine, şi o plăcere pentru părinţi.
Trebuie să ţinem minte mereu metafora măştii de oxigen: trebuie să ne punem mai întâi nouă înşine masca. Trebuie să ne reglăm propriile emoţii, pentru că ei nu au încă maturitatea de a face asta. Ei se bazează pe noi să ne purtăm ca nişte adulţi şi să fim un model de auto-control emoţional. Dacă, în schimb, plecăm furioşi, fiica noastră se simte rănită, neînţeleasă, singură. Ne atacă, sau construiesc resentimente şi lipsă de încredere. Apare o ruptură în relaţie şi dacă nu răspundem rapid, aceasta se lărgeşte. Dar dacă, în schimb, putem să ne dăm un pas înapoi, să respirăm, să ne cerem scuze, să fim atenţi şi să ne reconectăm, atunci construim punţi de legătură. Rupturile inevitabile ale vieţii de zi cu zi devin ocazii de a-i învăţa atât de multe lecţii: cum să-şi proceseze emoţiile, cum să repare o ruptură emoţională, cum să rezolve o problemă şi că pot să aibă încredere în noi. Mai important, ajungem ca la sfârşitul interacţiunii să avem o relaţie mai puternică.
Parenting-ul înseamnă multă muncă emoţională şi niciodată mai mult ca în perioada pubertăţii şi adolescenţei copiilor. Poate pare nedrept că tu însuţi trebuie să faci cea mai mare parte din muncă în relaţia cu fiica ta, dar aşa funcţionează parentingul. Fiicele noastre poate că seamănă a tinere femei, dar mai au încă mult de crescut emoţional. Este treaba noastră - şi privilegiul - să le susţinem în acest proces.
No comments:
Post a Comment