Saturday, January 14, 2017

Din altă viaţă

Azi am fost cu copilu mic la o petrecere, la ziua de naştere a unui coleg de clasă. Şi acolo am cunoscut o doamnă, care de când a intrat a pus ochii pe mine, m-a salutat, eu am răspuns, că pe mine aşa m-a învăţat mama, să fiu politicoasă, dar eram sigură că nici eu n-o ştiu, cum nici ea nu mă ştie pe mine, ci tot aşa, a salutat că a învăţat-o şi pe ea mama ei să fie politicoasă... În fine, aţi prins ideea.

Da, pot să spun că "am cunoscut-o", pentru că nu am recunoscut-o. Ea pe mine, da. Mă ştia hăt, de mult de tot, de pe vremea forumurilor! Într-o altă viaţă, cum ar veni! Nu mai ştiu dacă v-am mai spus, dar înainte să-mi fac eu blog - acela, primul pe care l-am avut prin 2008, şi care se numea Varia, am traversat o epocă a forumurilor de părinţeală: ce mănâncă bebeluşul, ce regurgitează, ce pamperşi folosim şi la ce grădiniţe îi înscriem...

Nu ştiu dacă aţi avut vreodată senzaţia aceea - dar eu m-am simţit pur şi simplu... nu bătrână, ar fi aiurea să spun asta şi complet neadevărat. :) Dar simţeam că vorbim despre o viaţă paralelă, sau ceva ce s-a întâmplat acum 100 de ani! Începeau încet-încet să îmi revină amintiri, că eu am două fete şi ea tot două... că eu am vrut să o dau la şcoala Waldorf pe cea mare şi n-am reuşit, ea da, dar la privat... 

Era ca atunci când reciteşti o carte dar nu-ţi aminteşti nimic din ea decât pe măsură ce citeşti, sau ca atunci când revezi un film şi tot aşa, pe măsură ce avansezi în film începi să-ţi aminteşti că ai mai văzut, dar nicidecum nu-ţi aminteşti cum se termină, ca să nu-l mai vezi o dată. Şi e foarte frustrant, mai ales dacă e un film de acţiune! :)

Şi cu mine azi a fost un pic frustrant, odată pentru că nu-mi aminteam de unde îi ştiu numele, apoi, când mi-a amintit ea, nu-mi aminteam alte detalii ale întâlnirii noastre online... etc. Iar pe de altă parte, pentru că mi-a revenit obiceiul de a face laringită d-aia "fără glas", obicei pe care îl aveam anual. Acum nu am rămas (încă?) total fără voce, "a-phonos", dar mi se sparge vocea în timp ce vorbesc, aşa că ceea ce spun e ca-n filmele alea parţial color, adică parţial sonor, parţial surd.


A fost inspiratoare re-întâlnirea, şi din perspectiva faptului că deşi de-o seamă cu mine, fata s-a înscris la facultatea de psihologie, în timp ce eu doar mă gândesc la asta şi o întorc pe toate feţele de câţiva ani, aşa cum mă tot gândesc şi răzgândesc la multe alte lucruri... 

No comments:

Post a Comment

Stop joc

După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici. Ne vedem pe ancailie.ro, dacă mai vreți să mă citiți, anyone. :)