Nu puteam să mor în 2013!

Mai e puţin şi schimbăm anul şi, aşa cum îi şade bine omului, mi-a venit chef de bilanţ.

Am început anul cu o premieră: după ce ani de zile am dus la pârtie cu săniuţa, ca să vedem schiorii şi pe tati, ba un copil, ba altul, ba am mai băut un vin fiert cu câte un schior mai leneş, ba ţine-mi şi mie schiurile că trebuie să merg la toaletă - anul acesta, în ianuarie, am învăţat să schiez!

În copilărie nu ştiam ce pierd, pentru că nu aveam prieteni schiori, nu mă învârteam în cercurile (selecte) cu copii care merg la schi în tabere sau cu părinţii...
Mai târziu, la vârsta marilor încercări de tot felul, din nou nu am avut schiori în gaşcă. Dar anul ăsta, când şi mezina a ţipat "pârtie" pe sub vizeta căştii de schi, am pus şi eu mâna pe un monitor şi m-am aventurat.

A urmat imediat după aceea o mare cumpănă de sănătate. Din ce am mai citit pe acest subiect de-atunci încoace, am ajuns la concluzia că cineva acolo sus mă (şi ne) iubeşte de n-a vrut să ajung doar o cifră în statisticile care vorbesc de decesele provocate de această boală! Medicul care mă monitorizează îmi spunea că nu mi-a trecut glonţul pe lângă ureche, cum se spune, ci mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă!
Embolie pulmonară şi tromboză venoasă profundă...
Că a fost de la hematoamele de la schi, de la altitudine, de la frig, de la hidratarea defectuoasă, de la drumul lung, de la anticoncepţionale, de la fumat, sau de la toate la un loc - nu se ştie, dar bine că a trecut! Continui tratamentul (probabil toată viaţa) şi sper, pentru mine şi pentru familia mea, că voi fi bine şi sper în cât mai puţine atacuri de panică (din astea mai fac, recunosc pioniereşte!)

Anul a continuat cu o uşoară relaxare acasă, în situaţia ciudată stresantă a locuitului împreună cu tata-socru. Un om bun, dar o personalitate dificilă, atât de dificil, că poţi să-l pui în cărţile de psihologie la capitolul oameni dificili! Nu-i vorbă, că şi eu mi-am dat arama pe faţă şi am dat măsura răutăţii mele de noră poate la fel de dificilă!

Nu recomand nimănui, oricât de bine s-ar înţelege cu socri şi/sau cu părinţii, să locuiască împreună!

Iar în anul 2014 am treabă, am nişte decenii de bifat! Păi se împlinesc aşa:
- 10 ani de la absolvirea MA-ului la Central European University la Budapesta
- 20 de ani de la absolvirea Liceului Mihai Viteazul din Bucureşti - generaţia 1994

..............

Ăsta era... un draft de la finele anului 2013.
Acum, în miez de aprilie 2017, nu mai ştiu foaaarte clar ce vroiam să spun. Dar poate doar un bilanţ de final de 2013, un mare Mulţumesc că mai eram încă în viaţă, şi ceva planuri pentru 2014.

Sănătate!