Citiți Hyperliteratura? Eu nu mereu, dar cînd e vorba de un autor sau o carte interesantă, da, citesc. Iar mai deunăzi am citit articolul lor bazat pe opiniile cititorilor privind... cărțile care nu le-au plăcut, care i-au dezamăgit și au simțit că au pierdut timpul citindu-le. Unele dintre cărțile despre care e vorba sunt chiar cărți "cu pretenții".
Iată articolul aici
Mi s-a părut interesant demersul, poate chiar util, pe alocuri. Se știe și este evident că nu toate cărțile plac tuturor cititorilor.
În preambulul articolului este vorba de un "autor nordic cu nume greu de reținut". Aș fi curioasă, despre ce scriitor o fi vorba? Am vaga impresie că tocmai am trecut şi eu prin acelaşi "pui de chin", cu o primă parte dintr-o serie (parcă tetralogie trebuie să iasă? nu am reținut)... Am dat o şansă întregii cărţi (cît o cărămidă), cu toate că eu las lejer deoparte cărţi care nu-mi plac. Şi tot aşteptam acţiunea, dar primeam tot mai multe detalii tehnice, exact ca în cataloagele Ikea de care e vorba și în articol 
Apoi m-am gîndit că poate nu am înţeles eu bine, şi să mai dau o şansă autorului (Karl Ove Knausgard, de el e vorba la mine), cu al doilea volum. Dar mi-e teamă să nu fie la fel. Și multe pagini... Și-un scris mititel (de la acea carte mi se trage credința care mi se tot întărește de-atunci, că îmi trebuie ochelari de citit!)...
De fapt, să ne-nțelegem: cartea (prima parte a seriei) nu pot spune că e proastă, că nu m-am ales cu nimic și că am pierdut timpul. Nu, deloc. Dar îi lipseşte ceva, un fior, o emoţie, o acţiune... Poate aşa o fi sufletul de nordic, ce ştiu eu? :) Cu multe multe descrieri, care culminează, mi s-a părut mie, cu scenele în care autorul face curăţenie în casa tatălui decedat. Aproape că puteam să număr sticlele de băutură aruncate la gunoi, sau sacii de gunoi strînşi, sau chiar ţigările rulate şi fumate de bunică în acest răstimp!
Deci, revenind, ați avut și voi aceeași impresie cu autorul acesta, sau mi-a scăpat mie esenţialul la această carte?
No comments:
Post a Comment