Thursday, June 14, 2012

Asta înseamnă că nu suntem chiar atât de puţini

Ştiţi reclama Vodafone, cu "împreună suntem mai puternici"?



Textul, cu mesajul de redeşteptare naţională, imaginile, melodia, vocea lui Rebengiuc... totul mi se pare mixul perfect.
Apoi chiar ultimul cuvânt, după ce vezi vreo 2 minute (sau cât o fi, dar este lungă), exact ultimul cuvânt (şi cel mai cu aplomb, mai de efect) al reclamei: "Vodafone".

Când am văzut prima oară reclama, înainte de a fi rostit şi acest ultim cuvânt, gândul meu s-a dus la campania electorală. Şi mi-am zis: Ecce campania! Iată cea mai bună reclamă pentru un candidat! Cea mai eficientă, cea mai cu bun simţ, cea mai cu afect, cu apel la simţ civic, cu patriotism... Al doilea gând a fost chiar la numele candidatului. Nu ştiu de ce, m-am gândit la candidatul Nicuşor Dan, mi se părea că numai lui, dintre toţi candidaţii, i s-ar putea potrivi.

În paranteză fie spus - a fost o campanie destul de discretă pentru un ne-privitor la TV ca mine. Până în ziua alegerilor nu ştiam nici măcar numele tuturor candidaţilor, necum alte informaţii despre ei. Singurul care ajunsese la mine, şi acesta doar pe calea Internetului, era numele şi realizările lui Nicuşor Dan. Prin urmare, un vot pentru el a venit de la mine.

În reclamă, cuvântul final cade ca un trăsnet: Vodafone. Nu pot să spun că sunt neapărat dezamăgită că e o reclamă comercială, în loc să fie una electorală. Dimpotrivă. Alegerile au trecut, reclama este încă pe TV.

Reversul medaliei, însă, ar putea fi ceea ce tocmai am găsit acum 2 minute pe un site:

"Să revenim la spotul Vodafone:
Să fim sinceri, exemplele din reclama Vodafone “Impreuna suntem mai puternici” sunt mai degrabă utopii. Tot respectul pentru Victor Rebengiuc, care pune suflet în acest monolog inspiraţional şi care te face la fiecare ascultare să tresari. Dar ca reclamă şi ca mesaj parcă nu mă convinge, şi dacă citiţi mai jos vă propun eu o altă variantă.
Reclama ar fi trebuit să fie aşa:
– Studenţi din provincie care ştiu că dacă nu fac facultatea la Bucureşti şi nu rămân acolo nu au nicio şansă să-şi găsească un loc de munca
– Angajaţi care stau peste program pentru că aşa li se impune şi care nu-şi primesc nici măcar salariul, ce să mai vorbim de plata orelor suplimentare
– Şefi care apar la birou doar când trebuie să mai dea afară pe cineva sau când trebuie să încaseze o primă
– Taximetrişti care stau în staţie cu muzica dată foarte tare, mâncând seminţe în maşină şi care nici măcar nu au autorizaţii sau aparate de taxare (pe care oricum nu le-ar folosi)
– Familii ocupate cu culesul de căpşuni în Spania, Anglia şi Italia chiar dacă au studii superioare, care îşi lasă copii de capul lor în ţară şi cărora le trimit bani pentru a-i folosi pe orice altceva decăt şcoală
– Oameni de treabă care zgârie maşinile din parcări doar pentru că sunt mai noi decât ale lor
– Şoferi care merg foarte repede prin bălţile de pe străzi chiar dacă pe trotuare sunt foarte mulţi oameni
– Fotbalişti care se antrenează prin discoteci şi cluburi, care sunt prea “prost” plătiţi, care mint sportul şi fanii şi care simulează orice contact că doar-doar primeşte adversarul un cartonaş
– Politicieni care mint non-stop
– Oameni care se lasă prostiţi la fiecare 4 sau 5 ani
– Profesori care obligă elevii să vină la meditaţii
– Elevi care nu au respect pentru învăţământ şi care bat profesori
Ştii şi tu câţiva".

Închei citatul de pe site-ul respectiv.

După umila (şi optimista, idealista) mea părere, este chestie de perspectivă: depinde ce alegi să vezi!

No comments:

Post a Comment

Stop joc

După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici. Ne vedem pe ancailie.ro, dacă mai vreți să mă citiți, anyone. :)