Astăzi mi-am luat concediu medical.
Ieri mai aveam încă drumuri de făcut pe afară... De fapt, în maşină rece, apoi cald, afară rece, apoi intram undeva, stăteam o vreme la cald, iar mă îmbrăcam şi ieşeam în frig şi ceaţă... Şi tot aşa! Simţeam că vremea devenise tot mai câinoasă pentru starea mea de sănătate - laringită incipientă, derivată dintr-o traheo-bronşită, iar afară ceaţă şi mâzgă venită de sus, că o tot ştergeam de pe parbriz. Şi mă gândeam: alte persoane, când sunt bolnave, îşi iau concediu medical. Eu cui să înaintez cererea? Soţului? Copiilor? Că dacă eşti "freelancer" combinat cu "de-copiii-degrabă-crescător" (că n-am găsit altă rimă. Paranteză), nu ai şefi, sau nu din ăia cărora să le scrii cereri de concediu.
Dar cum mi se întâmplă (nu rareori) în viaţă, cererea de concediu medical mi-a fost aprobabă chiar fără să fi scris-o: soţul a avut liber la serviciu astăzi, în contul zilei de mâine care, nu-i aşa, a fost declarată zi liberă, ziua Unirii mici.
Aşa că a beneficiat dragul de el de o zi alături de fetele lui. Iar eu, de o zi în casă!
Norocul meu că am stat la căldurică, ceaiuri calde şi Phosphorus, poate-poate mâine voi fi mai bine.
Lucrurile bune ale zilei:
1. repaos vocal - pe cât posibil, dar oricum, afoniile mele (anual fac cel puţin un episod de laringită cu pierdere totală a vocii) sunt bucuria soţului şi a copiilor! Scapă de cicăleală o zi! :)
2. mai mult timp petrecut de tati cu fetele
3. mai mult timp petrecut de mine la proiectul la care lucrez, plus încă un articol - care va apărea curând, vă anunţ. Şi uite că am mai scris şi eu, după lupte seculare, un post pe blogul aşa-zis jurnal!
Iupiii pentru toate astea!
No comments:
Post a Comment