Reţetă de sezon: quiche cu spanac

Mi s-au legat lucrurile strună: ieri am ajuns repede la Ikea (l-am bătut pe waze!), am luat (printre altele) un suport pentru cartea de bucate, pe seară am ajuns la Obor taman înainte de închidere şi am mai găsit un singur provider de spanac care nu plecase încă şi de la care am luat un snop, iar azi am făcut plimbarea pe jos (recomandată de medic) la Cora, după brânză de vaci şi şuncă Serrano. În plus, aveam cartea de reţete de quiche-uri şi tarte (deja cumpărată de ceva vreme de la Lidl, dar asta de azi e totuşi prima pe care o fac din acea carte), şi am mai găsit şi ceva timp şi chef de bucătăreală! Deci n-aveam nicio scuză să nu mă apuc de treabă! :)

Aşa că hai să vă spun cum am făcut eu pentru prima oară-n viaţă QUICHE CU SPANAC

Ingrediente pentru 12 porţii (12 felii, la tavă rotundă de 26 cm diametru, dar a mea cred că e mai mică, nu am măsurat-o, dar "ochiometric" pare mai mică) - şi modificările pe care le-am adus eu reţetei, după cum mi-e obiceiul:

Cartea din care am luat reţeta

- 4 foi de foitaj congelat - aşa scrie în carte, dar eu am folosit 1 foaie Bella din pachetul acela cu 2 foi groase, îl ştiţi?
- 1 kg de spanac - eu am pus aproape jumătate din pachetul cumpărat aseară la Obor, şi care avea 2,5 kg.
- 12 felii de şuncă Serrano - eu am pus tot pachetul cumpărat azi din Cora şi care conţinea vreo 8 felii, dar fiind tava mea mai mică, a fost suficient
- 500 grame brânză proaspătă de vaci
- 2 linguri griş
- 6 ouă
- 4 căţei usturoi
- 1 legătură măghiran (nu am avut, merge şi fără)
- 2 linguri pesmet
- sare, piper

Mod de preparare:

1. Preîncălziţi cuptorul la 180 de grade. Ungeţi forma cu unt, lăsaţi foitajul să se decongeleze, apoi îl întindeţi în tavă şi o daţi la rece până pregătiţi restul.
2. Alegeţi spanacul, îl spălaţi bine, îl opăriţi până se înmoaie, scurgeţi-l bine de apă şi îl lăsaţi să se răcească. Apoi îl tocaţi cât de mărunt puteţi.
3. Prăjiţi şunca Serrano într-o tigaie fără grăsime, apoi lăsaţi-o să se răcească.
4. Amestecaţi într-un vas mai larg brânza de vaci, grişul, 2 ouă, usturoiul decojit şi presat, măghiranul (dacă aveţi), şi apoi spanacul tocat. Potriviţi de sare şi piper.
5. În tavă puneţi pesmetul uniform peste aluat, apoi feliile de şuncă şi apoi compoziţia cu spanac. Faceţi 4 adâncituri cu lingura (eu am făcut 3 că nu am mai avut loc, tava mai mică, ştiţi...) în care puneţi câte un ou.
6. Coaceţi pe raftul din mijloc circa 45 de minute. Dacă devine prea închis la culoare, acoperiţi cu o folie de aluminiu.

Rezultatul final.

Poftă bună!

Evident, copiii mei nici nu au vrut să guste. Iar eu, ca să nu repet ce făcea mama (era să zic greşelile mamei, dar nah, cine sunt eu să judec dacă era greşit sau nu că mă forţa să mănânc spanac, ca să prind puteri, ca Popeye! Doh!), nu le-am obligat. Nu le place, să nu mănânce! Rămâne mai mult pentru noi, adulţii ;)

Nici o pregătire pentru Paşti! Citesc despre copilăria mea!

Ceva de genul ăsta scriam pe Facebook înainte de Paşti, dornică să împărtăşesc tuturor celor din lista mea bucuria pe care mi-o oferea cititul ăsta. Mă apucasem de citit nou-apăruta, caldă-caldă, cartea Marei Wagner, "În spatele blocului", dintr-un impuls prietenesc: o cunosc pe Mara din întâlnirile puţine offline şi mai multe online, din "blogăreală". Îmi place cum scrie pe blog, rezonez cu ea în multe privinţe, şi mai e şi tăuraş ca mine! :) Când a anunţat că a dat o fugă la librărie să semneze câteva exemplare din carte, l-am trimis pe soţul afla întâmpător prin zonă să-mi cumpere un astfel de exemplar, iar vânzătoarea i-a zis că era cât pe ce s-o prindă pe autoare, "aaacum a plecat, domnu!"

Odată ce m-am apucat să frunzăresc cartea, nu am mai putut să o las din mână! Ăsta este, cred eu, talentul sciitoricesc al Marei: te subjugă total, te forţează să citeşti mai departe. Mara scrie simplu şi frumos, ca şi cum ţi-ar povesti... taman propriile tale amintiri! Nu o dată, citind, am exclamat: hei, şi eu veneam seara, pe întuneric, de la şcoală singură! Şi eu am crezut asta! Şi eu am trăit asta! Şi eu am amintirea asta, sau asta - ca să nu vă dau din carte, să vă las plăcerea de a vă descoperi pe voi, printre paginile cărţii.

De altfel, citate din carte nici nu aş putea să vă dau, căci de când am citit-o, cartea mea se plimbă pe la cunoscuţi, care toţi îmi spun la fel: "Da, domnule, exact aşa era! Cine zice că nu era aşa, ori era nomenclaturist, ori are memoria scurtă, ori s-a născut după 1990!"

Mara Wagner recreează universului din spatele blocului fiecăruia dintre noi. Că e la Braşov sau la Comăneşti, că e la Iaşi sau la Sibiu, la Bucureşti sau la Constanţa, blocul ăsta există, e aevea. Noi toţi, ăştia crescuţi în anii '80 am jucat Frunza şi elasticul, am stat la cozi la alimente şi am cumpărat pâine pe cartela, am fost în concediul de vară al părinţilor la mare şi am avut prieteni prin bloc, şi multe altele.

Iar când toate astea devin subiect de poveste, şi când poţi, citind, să zâmbeşti nostalgic, şi să spui Et in Arcadia ego, înseamnă că propria noastră copilărie şi adolescenţă a devenit tărâmul idilic, utopic, înseamnă nostalgia pentru un moment din viaţă trăit cu maximă intensitate şi bucurie, indiferent de regimul politico-social. Apoi priveşti şi cu ochi de adult, cu bucuria că ai scăpat, că ai trecut pe acolo, şi uite, eşti mai tare, te-ai întărit, ai crescut, faci acum glume pe seama acelor lucruri :)

Sunt curioasă ce va spune chiar autoarea despre propriul demers scriitoricesc. Căci după ce s-a organizat şi a aşternut cu mare pricepere povestea, Mara Wagner va lansa oficial cartea mâine, 3 mai, la librăria Cărtureşti Verona, de la ora 19.00. Voi fi acolo s-o susţin, să-i fac galerie! Nu de alta, dar ştiu că ea e mai mult cu scrisul, şi nu-i place să se laude cu ce face. Aşa sunt oamenii modeşti! :)