Îmi doream să merg şi eu cu maşina, nu doar soţul, eram supărată ieri că am dus copiii la bazin pe jos, adică de fapt Roxana pe role şi Ilinca pe jos, cu rolele ei la mine în rucsac, unde se mai aflau şi 2 echipamente de înot, şi o sticlă de apă, şi nişte covrigei... şi nu mai ştiu ce. Eram supărată că l-am lăsat pe soţ să plece cu maşina la serviciu, unde avea o şedinţă matinală, în loc s-o opresc pentru noi.
Soţul îmi invidia viaţa boemă, cu citit, mers la sală şi crescut copiii (favoare de care ne bucurăm împreună, şi eu şi copiii). Era supărat că a strâns cărţi pe care şi le-a dorit dar nu apucă să le citească.
Vroiam să mai ies şi eu cu amicele mele din când în când la o bârfă, să mai socializez, să mai bem o cafea sau o bere...
 |
| credit foto |
E! Acum conduc doar eu maşina, iar el are timp de citit, pentru că şi-a rupt tendonul lui Achile şi are piciorul drept în gips de la coapsă până la vârful degetelor!
Şi asta înseamnă, potrivit legendei, că soţul meu nu mai are niciun alt loc vulnerabil pe tot corpul, right? :))) Mai ales că în urmă cu vreo şase ani şi ceva şi-a rupt tendonul simetric, la piciorul stâng!
No comments:
Post a Comment