Thursday, October 27, 2011

Pila mea la carne a făcut downshifting


Aproape de blocul meu este un magazin de carne de pasăre de la o Avicola nuştiucare. E bine să ai carne de pasăre proaspătă aproape, nu mai trebuie să cumperi de la supermarket sau hipermarket şi să congelezi, iei doar când îţi trebuie pentru gătit.
Numai că uneori nu e aşa proaspătă... Căci fie stă într-un frigider peste week-end şi se mai ia curentul, şi-apoi stă ca-ntr-un bufet şi când o cumperi nu mai ai ce să faci cu ea, fie e primită de câteva zile bune şi, deşi în termenul de garanţie, nu e bună pentru copii... În fine, ştiţi cât de important e să ai carne proaspătă pentru mâncarea copiilor. Mai ales când copiii, cum a cazul cu ai mei, sunt carnivori din tată-n fiice, nu concep verzituri în supe-ciorbe dacă nu dau şi de carne, tocăniţele le acceptă după ce devorează carnea, ş.a.m.d.
Dar s-a întâmplat ca la magazinul despre care fac vorbire să lucreze ca vânzătoare o doamnă cu care treptat "ne-am împrietenit". Mai mă duceam singură şi o atenţionam că vreau să fie proaspătă şi bună marfa "că iau pentru copii", mai mergeam chiar cu copiii după mine în drum de la grădiniţă spre casă să luăm mai ales piept dezosat pentru sniţelele pe care le prepar cu ajutorul lor, al copiilor. Iar ele, copii, deh, i-au furat repede inima.
Aşa că mă avertiza când nu era bună carnea: mai voalat - "nu gătiţi azi, gătiţi mâine, că primim marfă mâine dimineaţă", mai pe faţă - "sunt congelate şi decongelate, nu vă dau!" Şi ne înţelegeam perfect! Ea mi-a explicat şi treaba cu ouăle de la găinile crescute la sol sau în baterii, cum să recunoşti după albuş un ou bun de altul rău. Ea le-a făcut pe fete să le placă ouăle de prepeliţă cele pline de sănătate!

Aşa că m-am cam întristat când mi-a zis, zilele trecute, că ea nu mai vine. Că o să stea acasă, că are şi ea o fetiţă care a început clasa I şi e foarte greu, când ea e la magazin toată ziua, că şi-aşa la ce frecuşuri are cu patroana pentru că a prins-o că face recomandări clienţilor... Când îşi mai ştie şi copilul chinuindu-se cu lecţiile singură acasă... Şi mai e în urmă şi cu treburile casei... Găteşte numai noaptea... Aşa că i-a venit ca singura şi ideala soluţie să renunţe o vreme la serviciu.
M-am întristat, dar o înţeleg, că doar mame suntem!

No comments:

Post a Comment

Stop joc

După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici. Ne vedem pe ancailie.ro, dacă mai vreți să mă citiți, anyone. :)