Stârpiţi răul de la rădăcină, împuşcaţi copiii

Cum mergeam eu ieri pe stradă şi mă gândeam la ale mele - că de ce mă supăr eu pe fii-mea aia mică pentru că nu mă lasă să o ajut la lecţii deşi e doar în clasa întâi, şi uite sor-sa, chiar dacă e a treia, tot vrea să stau lângă ea la teme; şi că de ce aia mare nu-mi spune clar şi răspicat că vrea să se joace după ce termină temele, că nu vrea să mai lucreze şi suplimentar, aşa cum, nu ştiu de unde naiba am scos-o, am bănuit eu că ar vrea; şi mă mai gândeam că ce-oi face eu când n-o să mă mai cert cu copiii, că oare când o să fie momentul ăla, şi mai ales cât din vină pentru toate astea o port eu... şi aşa mai departe, şi totul se învârtea în mintea mea legat de copii...

Şi deodată-mi iese-n cale, în faţa ochilor, în vitrina unei librării - îmi plac librăriile, v-am mai spus? Aş sta şi-o zi întreagă să studiez cărţi, caiete şi papetărie! - titlul unei cărţi:

Stârpiţi răul de la rădăcină, împuşcaţi copiii

Gândurile mi s-au învălmăşit în cap. Mi-am zis, ok, e greu cu copiii ăştia, şi devine din ce în ce mai greu. Dar chiar aşa? E chiar extrem de tot!!

Bineînţeles că prietena care mi-a scris pe Facebook "Don't judge a book by its cover" avea mare dreptate. 

Căci, aşa cum am găsit pe Internet referitor la cartea respectivă apărută la Polirom, nu există nicio legătură, deloc, nici cea mai mică, între romanul premiatului Nobel pentru Literatura Kenzaburo Oe şi vreo teorie ultra-mega-postmodernisto-criminală de parenting!

Am aflat de pe site-ul editurii Polirom că: "Romanul Stîrpiţi răul de la rădăcină, împuşcaţi copiii povesteşte experienţa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a unui grup de băieţi orfani, evacuaţi din şcoala de corecţie şi rătăcind în căutarea unui adăpost. După trei săptămîni, ei reuşesc să ajunga într-un sat de munte şi sunt daţi în grija sătenilor, care-i tratează cu neîncredere şi-i păzesc cu arma în mână. Lucrurile se agravează odată cu izbucnirea unei molime: locuitorii intră în panică şi părăsesc satul, izolându-l din exterior. Rămaşi singuri, băieţii supravieţuiesc furând din proviziile lăsate în urmă de ţărani şi organizându-se precum adulţii printre care au trăit. După întoarcerea localnicilor, viaţa li se complică însă, iar supravieţuirea nu li se mai pare uşoară, căci băieţii vor fi sechestraţi şi ameninţaţi cu moartea dacă nu păstrează secretul izolării lor." 

O carte care pare interesantă, cred că am s-o citesc - după ce termin cele vreo 3 pe care le am începute acum. O aveţi cumva cu împrumut? Că dacă nu, îmi amintesc perfect locul de pe raftul vitrinei de la librărie, aşa că o pot lua şi de acolo.

PS: Despre romane de război voi mai scrie, căci taman ce am terminat unul, restanţă de prin liceu, cred...