Cu ce să încep? Cu spectacolul propriu-zis - deci cu vorbele bune, sau cu lucrurile "peri-spectacol" - deci cu vorbele bune şi cele mai puţin bune?
Hai să încep cu spectacolul şi continui cu restul - ca să nu ziceţi că spectacolul este doar o concesie la tot restul.
Foarte bun! Mira şi echipa Momolino, cu Răbdărică şi Mofturică în misiune cu Zâna Măseluţă v-aţi atins scopul: un text care spune ceva bun şi educativ, un scenariu care atinge teme cu care toţi părinţii se întâlnesc. Vedem aici atât copii care nu vor să le cadă dinţii, deci să îi dea Zânei Măseluţă, cât şi copii care vor să îi dea pe toţi deodată, ca să ajungă adulţi mai repede. Cumva, acestea ar fi cele două extreme ale "problematicii dinţişorilor de lapte".
Ca părinte de copii aflaţi în plin proces de schimbat dinţi şi măsele de lapte, tema piesei mi s-a părut foarte bine aleasă. Chiar dacă odată cu schimbarea măselelor, fiica mea cea mare schimbă şi sistemul de credinţe în Zâna Măseluţă din reală în ireală. Cea mică însă aşteaptă cu nerăbdare să mai strângă nişte bănuţi de la Zână. Mi-a şi spus, de altfel, că ce bine că îi aduce Zâna Măseluţă, că poate să îi lase apoi Iepuraşului de Paşte bănuţii primiţi, ca să îl ajute să cumpere el acel Lego Friends pe care îşi doreşte să îl primească şi astfel să nu mai dăm noi, părinţii, banii!
Duminică la avanpremieră sala aceea micuţă de la Clubul Ţăranului era plină ochi! De mult nu am mai fost la o piesă pentru copii cu sala atât de plină! N-aveai loc să arunci un ac, literalmente! Nu ştiam cum şi unde să stau, pentru a nu obstrucţiona vederea vreunui copilaş care s-ar fi aflat cumva în spatele meu.
Dar, să mă ierte Dumnezeu!, de ce ai veni la o piesă despre Zâna Măseluţă - deci, acea Zână care ia dinţii de lapte ai copiilor, deci o piesă pentru copii de circa 6-8 ani, cu copii care nu pronunţă încă bine cuvintele precum "Mami, fac pipi", sau "Hai, mami, să ieşim de aici, că nu e de mine", şi în schimb plâng şi ţipă pe scaune? Eu pot să înţeleg mamele care au 2 copii, unul de vârsta potrivită pentru piesă şi altul mititel, şi nu au unde să îl lase pe cel mic. Dar am văzut aici mame care au venit cu un singur copil, şi anume cel bebeluş aproape ne-mergător în picioare! Mamelor, nu pleacă teatrele nicăieri, vor mai fi piese şi când cei mici vor mai creşte, lăsaţi-i acum pe cei mai măricei să se bucure de spectacol, nu să se plângă că nu aud replicile de plânsul unui bebeluş din spate!
Şi cred că şi de data asta, Roxana era cel mai mare spectator copil din sală. Dar m-am bucurat că i-a plăcut spectacolul, nu s-a plictisit.
Mulţumim, Mira şi Momolino, pentru invitaţie!
Detalii despre spectacol puteţi găsi pe B24Kids aici.
Ca părinte de copii aflaţi în plin proces de schimbat dinţi şi măsele de lapte, tema piesei mi s-a părut foarte bine aleasă. Chiar dacă odată cu schimbarea măselelor, fiica mea cea mare schimbă şi sistemul de credinţe în Zâna Măseluţă din reală în ireală. Cea mică însă aşteaptă cu nerăbdare să mai strângă nişte bănuţi de la Zână. Mi-a şi spus, de altfel, că ce bine că îi aduce Zâna Măseluţă, că poate să îi lase apoi Iepuraşului de Paşte bănuţii primiţi, ca să îl ajute să cumpere el acel Lego Friends pe care îşi doreşte să îl primească şi astfel să nu mai dăm noi, părinţii, banii!
Duminică la avanpremieră sala aceea micuţă de la Clubul Ţăranului era plină ochi! De mult nu am mai fost la o piesă pentru copii cu sala atât de plină! N-aveai loc să arunci un ac, literalmente! Nu ştiam cum şi unde să stau, pentru a nu obstrucţiona vederea vreunui copilaş care s-ar fi aflat cumva în spatele meu.
Dar, să mă ierte Dumnezeu!, de ce ai veni la o piesă despre Zâna Măseluţă - deci, acea Zână care ia dinţii de lapte ai copiilor, deci o piesă pentru copii de circa 6-8 ani, cu copii care nu pronunţă încă bine cuvintele precum "Mami, fac pipi", sau "Hai, mami, să ieşim de aici, că nu e de mine", şi în schimb plâng şi ţipă pe scaune? Eu pot să înţeleg mamele care au 2 copii, unul de vârsta potrivită pentru piesă şi altul mititel, şi nu au unde să îl lase pe cel mic. Dar am văzut aici mame care au venit cu un singur copil, şi anume cel bebeluş aproape ne-mergător în picioare! Mamelor, nu pleacă teatrele nicăieri, vor mai fi piese şi când cei mici vor mai creşte, lăsaţi-i acum pe cei mai măricei să se bucure de spectacol, nu să se plângă că nu aud replicile de plânsul unui bebeluş din spate!
Şi cred că şi de data asta, Roxana era cel mai mare spectator copil din sală. Dar m-am bucurat că i-a plăcut spectacolul, nu s-a plictisit.
Mulţumim, Mira şi Momolino, pentru invitaţie!
Detalii despre spectacol puteţi găsi pe B24Kids aici.
Asta ma irita si pe mine la spectacolele de la MTR, parintii, of, vesnicii parinti...
ReplyDeleteCu mici excepţii, părinţii au fost foarte civilizaţi şi s-au aşezat pe margini, lăsând copiii să se bucure de piesă, pe scaunele "centrale". Dar mă intrigă mereu prezenţa la piesele de teatru pentru copii a unor copii foarte foarte mici! Nu înţeleg, există şi spectacole dedicate lor, de ce i-ai aduce la piese "mari", unde nu înţeleg mai nimic?
DeleteFiindca asa se cresc copiii acum, "culti" de mici. Nu mai tii minte cata isterie generalizata a fost atunci cand Opera Romana a interzis accesul la spectacolele de seara a copiilor sub 4 ani?
DeleteDa, mai, dar cred ca trebuie putin educati parintii astia. Si astia, si aici! :) Pentru ca, asa cum vorbeam cu organizatoarea unor astfel de evenimente pentru copii, pe la 8 ani deja le piere copiilor "cheful de cultura" si nu ii mai prinzi deloc!
ReplyDelete