Pachet de salvare economică

Primit pe email:

Să presupunem că guvernul acordă fiecăruia dintre noi cam 100.000 de roni.
. Dacă cheltuim aceşti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge în China.
. Dacă cumpărăm benzină, vor ajunge la Arabi.
. Dacă cumpărăm calculatoare, vor ajunge în India şi Hong Kong.
. Dacă cumpărăm fructe şi legume, vor ajunge în Turcia, Spania, Italia, Egipt sau Iran.
. Dacă cumpărăm autoturisme mici şi economice, vor ajunge în Japonia sau Germania.
. Dacă cumpărăm unul din multele gadgeturi electronice, vor ajunge în Taiwan
şi nu vor ajuta cu NIMIC economia română.

Singura posibilitate de a păstra aceşti bani acasă în România este de a-i cheltui pe curve, gustosul vin românesc sau pe ţuică, deoarece acestea sunt garantat produse autohtone.
Eu aşa încerc să fac!
Dar e cam greu de convins soţia că fac aceste lucruri numai din patriotism!

Internet: Testul bolovanului

Ce se tot laudă ăştia că dau Internet mobil peste tot! Toţi! Care mai de care! Totul în jur e numai Internet mobil, cu nişte cutii-de-chibrituri de modemuri înfipte prin cele laptopuri.

În vederea vacanţei ce va să vină şi a mutării office-ului meu mobil mai la munte, am împrumutat week-end-ul trecut un asemenea modemuţ de la Vodafone. A picat testul. Am fost cu el la "locuinţa mea de vară e la ţară" şi nu era 3G că era ... nu ştiu ce, aveam semnal doar cocoţată pe un bolovan mare de lângă gardul vecinilor, cu laptopul în braţe, în picioare, cumva spre câmp deschis. Şi acolo, doar de messenger, alte pagini le încărca în zi-lumină, iar de download şi upload presupun că nu se auzise.

Acum tocmai am luat un modemel d-ăsta de la Orange, au o promoţie de 14 zile de testare. De Paşte îi fac testul bolovanului. Dacă trece, el va fi alesul, dacă nu, mai cautăm.

Deci, aşa e că România arde etape, cum se zicea prin comunicatele de presă de IT de prin anii 2000. La noi la ţară se ard la greu etape, ştii cum, la foc continuu! Păi dacă o să am eu modemuleţ de Internet acolo, unde abia dacă umblau prin toamnă cu găleţile electorale pe la porţi pe la oameni, ca să voteze pe cine trebuie, înseamnă că ne-am civilizat, dom'le!

Later edit: acum de pe acelaşi bolovan şi numai acolo avem semnal de telefon mobil de la RDS. Şi tot de acolo vorbeam până acum câţiva ani chiar şi la Connex (pe-atunci).

Este bolovanul de care bunicii mei legau vacile să pască iarbă sau boii, când îi aduceau de la munca câmpului. Este emblematic! Adună în el vechiul şi noul deopotrivă :)

(credit foto: www.brasovultau.ro)

Mi-e dor de grădiniţă!

Am trăit s-o aud şi p-asta: după o zi plină de tot felul de şicane provocate, fireşte, în mare parte de statul în casă atâtea zile, de nemişcare, nealergare, negimnastică, nevorbit cu colegii, neaer curat, Roxi mi-a declarat mai pe seară că îi e dor de grădiniţă!
Şi m-am înmuiat. Le-am îmbrăcat pe amândouă şi am ieşit la o mică plimbare, să vedem că încă se află acolo clădirea grădiniţei chiar şi după aproape o săptămână de absenţă.

Varicela, jurnal de bord - episoadele 4, 5, 6, 7

Ofertă specială, 4 în 1.

Ziua a 4a, sâmbătă: Cam asa a trecut ziua. Mai o scânceală că eu de ce nu merg la Cora, pentru că ai varicelă şi nu vrem să-i molipsim pe toţi cumpărătorii (sau poate vrem, ce-ar fi o zi de cumpărături fără cumpărători?, dar nu se cade), mai un desen... a mai trecut o zi.

Ziua a 5-a, duminică: odată cu trecerea la ora de vară, Roxi a dormit vreo... 12 (sau 11, reale) ore în acea noapte! Şi s-a trezit duminică parcă alt om. Un om tot cu varicelă, dar fără mâncărimi, (aproape) toate bubiţele uscate, un tonus excelent, niciun pic de febră.

Şi tot aşa au continuat şi zilele a 6-a (ieri, luni), şi a 7-a (azi, marţi) de varicelă. Recuperarea este lentă, nu dispar peste noapte bubiţele, însă se pare că nici nu mai apar altele atât de violente, doar câte una mică pe câte-o încheietură de mână, sau pe câte-un dos de pulpană, aşa, parşiv. Tonusul continuă să fie bun, febra nu mai apare deloc. Sunt convinsă că şi homeopatele au avut un cuvânt de spus în povestea asta!

Oare face şi Ilinca sau nu? Aceasta-i întrebarea!

De-a baba cloanţa

Roxi şi Ilinca, la desenele animate cu Albă ca Zăpada:
Ilinca:
- Aaaa, ce urâtă e baba cloanţa! (adică regina cea rea)
Roxi:
- Asta pentru că a avut varicelă când era mică şi şi-a rupt bubiţele!

"Amintirile mă chinuiesc" - varicela mea

Amintirile mi se învălmăşesc în cap, apar doar nişte sublinieri evidente, dar detaliile se pierd în ceaţa anilor.
Varicela mea, acum 30 de ani: în casă, cu tata (mama trebuia să meargă la serviciu, dar tata îşi lucra pozele în laboratorul de-acasă), îmi amintesc că mi-a întins un pat pliant "ca la grădiniţă" în sufragerie, unde am zăcut toată perioada de convalescenţă, pe timpul zilei. Nu mai ştiu cât a fost perioada... Dar ştiu că eram plină de mixtură pe tot corpul, albă ca un om de zăpadă, că mă durea şi în gură şi mâncam mai nimic, că îmi ardeau ochii de febră, că alunecam din somn în trezie şi invers întruna...
Şi că a trecut! Acum sunt imună şi pot să-mi îngrijesc copiii fără teama de complicaţii dacă mă molipsesc.

Varicela, jurnal de bord - episodul 3

Ziua a treia: vineri, 26 martie 2010

Optimismul parcă mai scade din intensitate, odată cu ridicarea mercurului în termometru (metaforic vorbind, căci cine mai foloseşte termometru cu mercur în ziua de azi?).
(Poate sunt mai puţin optimistă şi pentru că am acumulat ceva oboseală, dar nu despre mine e vorba aici, nu?)

Erupţia devine mai iritantă, bubele mai multe şi încep s-o mănânce. Îmi petrec ziua urmărind-o să nu le scarpine. Şi culmea! Cele mai urâte sunt în zona feţei, a gâtului şi a frunţii. Şi am epuizat argumentele! Nu vreau să se ascundă de mine ca să le scarpine fără s-o văd, ci să înţeleagă că dacă le rupe, se va face urâtă "ca Baba Cloanţa", cum zice ea.

Abia pe seară îi dau ceva de febră pentru ca pe parcursul zilei să las febra (nu mare oricum) să lupte cu balaurul, şi totuşi să nu se culce seara cu febră. Azi face şi baie - încercăm să împiedicăm infectarea bubiţelor cu jeg. Dar separat, azi nu se joacă cu sora ei la baie. Amândouă sunt triste, baia n-are niciun farmec fără să scoată jumătate din apă pe podeaua de la baie în timpul jocului de-a clăbucii.

(Media)Look! Primăvara la fereastră!

Primavara Inc. – lider intre anotimpurile de pe piaţa globală de calendare – anunţă relansarea soluţiei green “Martie”, destinată segmentului consumer. Produsul este deja disponibil pe piaţă, fiind lansat prin intermediul reţelelor regionale de promotori. Martie va putea spori satifacţia în desfăşurarea activităţilor curente, îmbunătăţind experienţa de trai chiar din prima zi de exploatare.

Am citat de pe www.Medialook.ro, unde am citit acest comunicat de presă despre venirea primăverii încă de pe 1 martie. Dar abia acum pare că într-adevăr primăvara îşi intră în drepturi, până nu i-o ia vara pe dinainte!

Site-ul menţionat este o platformă de comunicate de presă, în majoritate din domeniul IT. Articolele sunt bine structurate, iar dacă eşti client şi foloseşti platforma pentru trimiterea comunicatelor, baza de date este una foarte de bogată şi actualizată.

Varicela, jurnal de bord - episodul 2

Ziua a doua: joi, 25 martie 2010.

Ziua a debutat cu achiziţionarea nepreţioaselor leacuri interne - homeopate, şi externe - mixtură mentolată. Cu care am început pictarea petelor dalmaţianului pe invers, pete albe pe copil... tot alb, dar bubos.

Sora coplului varicelos urlă:
- Vleau si eu damatiaaaan!
- Moment, să nu anticipăm, îţi va veni rândul cât de curând!
Optimismul nu ne părăseşte, zâmbesc ironic la bubele care se iţesc peste tot, pe fond tot fără febră.

Pe seară se instalează însă ceva oboseală la mine, care am stat toată ziua în casă cu ambii plozi, isterizată de cea mică ce n-a servit somn la prânz de nicio culoare, alergată cu laptopul în braţe să prind un pic de timp de lucru - mai mult de 5 minute nu cred că am stat într-un loc, ce poţi să apuci să faci în 5 minute? Să deschizi un mesaj? Să lansezi o aplicaţie? Să prinzi un ataşament de un mail şi după o oră, când mai prinzi 5 min, să scrii mesajul şi dă arunci un "send" cu copiii agăţaţi de picioare? Nu e exact genul de "home office" ideal.

Dar parcă era un jurnal de varicelă, aşa că revenim: numărătoarea bubelor dă... cu zecimale, pe seară am pierdut şirul.

Do you speak cartoons?

- Ce proastă! - "Frumoasa balerină"
- Tâmpiţilor! Idioţilor! - "101 Dalmaţieni"
- Ce mişto! - "un desen stupid pe Disney Channel"
- Hai-ho, Hai-ho, suntem pitici mişto - "Albă ca zăpada"
- Nu fii prostuţă! - "Tinkerbell"
etc etc etc - toate desenele

Până acum nu eram atentă la aspectul ăsta, acum mi se zbârleşte pielea când aud replicile din desene.
Acestea (de mai sus) sunt doar câteva chestii, mai "directe", de care mi-am amintit în clipa asta. Că de traduceri eronate, implicaţii educative, sentimentale sau de altă natură asupra copiilor, nu deschid acum subiectul pentru că aş scrie un roman.

Dau regatul meu pentru o piesă de teatru!

Una dintre primele mele pasiuni a fost şi rămâne teatrul radiofonic. Pe "vremea aia", nu prea aveai ce face cu serile lungi de iarnă. Eu, copil silitor fiind, îmi voi fi terminat de mult temele până la ora serii, parcă pe "vremea aia" temele de la şcoală erau mai uşoare, nu era nevoie să le reiau cu părinţii şi să-mi descopere încă teme pe care nu le făcusem (cum mă tem că e cazul acum).

Aşadar, venea ora serii şi la "Aici, Radio România..." începea emisiunea de Teatru Radiofonic. Într-o zi pe 1, în altă zi pe 2 sau 3, le urmăream cu sufletul la gură. Iar sâmbăta şi duminica dimineaţa era Teatru radiofonic pentru copii. Mai erau şi Unda veselă, şi teatru radiofonic serial, şi poveşti în lectura unor voci inegalabile ale teatrului românesc...

Deunăzi am descoperit www.eTeatru.ro. Piesele de teatru radiofonic ale copilăriei mele, online. Autori cunoscuţi, voci de actori celebri, artişti emeriţi, distribuţii fantastice! De ascultat la radio, pe net! Sau cum se poate îmbina cu succes vechiul cu noul!

Varicela, jurnal de bord - episodul 1

Ziua întâi - Miercuri, 24 martie 2010

Acţiune!

Obiectivul surprinde un copil plecând la grădiniţă de dimineaţă, încă o zi la grădi fără prietena A., care "e absentă pentru că a făcut varicelă". Da, e epidemie în grădiniţă, am aflat într-un târziu, când condicele de prezenţă înregistrau tot mai puţini copii.
Copil plecând de la grădi după-amiază cu mătuşa şi verişorul la el la karate. Copil venind seara acasă, aşezat la masă, la nelipsita porţie de "lapte cu ţereale" (copil peltic în dotare, se ştie). Alături, mamă povestind despre una alta cu soţul (doar cina e mai mult un moment de socializare în familie), îi cad ochii pe o bubiţă pe pleoapa copilului. Mama continuă să mănânce dar îi cam stă mâncarea în gât când ochii îi descoperă încă o bubiţă pe gât, alta pe mână... De care mână mama paranoică apucă copilul încă nemâncat şi-l târâie la baie, la lumină, unde-l cercetează la piele. Şi mai descoperă... câteva "aluniţe".

O vedem apoi pe mamă înşfăcând telefonul mobil şi chemând-o pe prietena rezident pediatru să confirme presupunerile ei, de mamă atentă, deh! Medicul pediatrul în devenire caută şi alte semne (de pojar, de exemplu), să nu cumva să lase neinterpretat corect simptomatologia, dar la vederea uneia dintre bube, care deja aduna lichid, confirmă: epidemia din grădiniţă a mai luat o victimă. Copilul are varicelă.



Copilul se bucură de venirea medicului şi-i arată mândră bubiţele. Dar mai mult decât atât, medicul devine brusc cea mai bună prietenă a ei în momentul când instituie carantină: stat în casă înseamnă că nu mai merge la grădi, stă cu sora mai mică, se joacă şi dansează, dar mai ales înseamnă desene animate. Sirene, tinkerbelle, cenuşărese şi dalmaţieni, iupii, sunteţi aşteptaţi!

Şi, eventual, mai înseamnă că sora mai mică va face şi ea varicela, dar asta nu-l preocupă pe copil, poate doar pe mamă. Care se gândeşte cum să vadă doar partea bună a lucrurilor, aşa că decide: foarte bine! Mai bine acum decât altădată. Măcar scăpăm, o bifăm, devenim imuni şi putem să pufnim pe nas atoateştiutori, când vom vedea o mamă îngrijorată de varicela copilului sau, vai!, de posibiltiatea de a o contacta cumva de la altul. Noi vom fi ştiut deja că grijile nu-şi au locul, că bolile copilăriei îşi merită numele, că, da, e şi asta o metodă de maturizare a părinţilor: datul cu mixtură pe bube se găseşte în "job description"-ul de părinte.

Se instituie tratament: antitermice pentru febră mai mare (nu e cazul, e o varicelă atipică, nu şi-a anunţat venirea prin febră, cum scrie la carte). Dar să nu dăm antitermice la febră mică şi în timpul zilei, pentru că acest răspuns al organismului la infectarea cu virusul varicelei are "darul" să lupte cu el, să-l bage-n turnir şi să-l facă knock-out! În plus, lichide, sucuri, ceaiuri, regim alimentar lactat, bazat pe cât mai puţine (chiar spre zero) alimente care să solicite ficatul, care şi el în perioada asta e ocupat cu înlăturarea efectelor nicive ale virusului din organism. Şi local mixtură mentolată care să ajute la uscarea şi vindecarea bubelor şi, să sperăm, la uşurarea senzaţiei de mâncărime. Pentru aceasta avem şi varianta homeopată Rhus Toxicodendron (mama de copil are mare încredere în homeopatie şi pe bună dreptate, căci şi-a arătat eficienţa în multe cazuri până acum).

Dar deocamdată a venit noaptea, la culcare, copii! Noapte bună!

Varicela, versiunea 1.1., colecţia de primăvară 2010

Roxana, de dimineaţă, veselă şi plină de voie bună:
- Mamiiii, azi pot să văd toate desenele de pe Disney de după Clubul lui Mickey Mouse, adică şi Winnie şi Micile Genii, pentru că eu sunt absentă /de la grădi, n.m.) că am făcut şi eu varicelăăăă!

Explicaţie pentru întârzierea primăverii

Atenţie toată lumea. Mă tem că am veşti îngrijorătoare. Nu se mai poate ca primăvara să mai vină la timp. Aşa că mâine, când floarea veşnică se va deschide, nu vom putea să mergem pe continent să ducem primăvara.


Cam aşa grăit-a Regina Clarion către zânele naturii. Cam aşa cred că se explică întârzierea primăverii de pe continentul nostru, acum, la mijloc de luna martie.

Ce ziceţi, e bună explicaţia?

3,14

Astăzi se sărbătoreşte ziua numărului PI. La mulţi ani!
Google şi-a schimbat logo-ul pentru a sărbători evenimentul. Noul logo este format din mai multe cercuri, pe care sunt poziţionate formule de calcul ce cuprind constanta Pi.

Tout est langage

Sunt fan Francoise Dolto, cred că se ştie deja.

Ieri am mai făcut un test pe copiii mei. Test inspirat de încă o pagină de lectură din nesecatul izvor de înţelepciune privind psihologia copiilor, de la psiholoaga franţuzoaică citire.

Să vă povestesc: se ia un copil de la grădiniţă. Copilul cere ... ceva, orice, la momentul acela indiferent ce cere, e imposibil de obţinut sau nu vreţi să-i daţi aşa ceva, e rău, imoral, dăunează dinţilor sau stomacului. Cum ar fi, o bomboană, sau o prăjiturică, sau o banană când e constipat, sau un porumb când abia i-a trecut enterocolita, sau încă o jucărie de care mai are 100 la fel, sau... whatever, aţi prins ideea.

Şi începeţi un dialog cu copilul - redau acum din memorie dialogul meu cu Roxana ieri, când am ieşit pe poarta grădiniţei şi mi-a cerut un Kinder Pingui.

- De care să fie, cu cremă roşie sau verde?
- Roşie.
- Păi ştii, cel cu cremă roşie e de căpşuni, cel cu cremă verde e de mere.
- Da, de căpşuni. Mie îmi plac căpşunile.
- Dar tu ştii unde cresc căpşunile?
- Da, am văzut la bunica la ţară, în grădină.
- Şi vrei să mergem şi anul ăsta împreună să culegem şi să mâncăm căpşuni de la bunica?
- Da, dar în vacanţă.
- Sigur, în vacanţă.
- Mami, mai e până la vacanţă?
- Păi mai e ceva, stai să mă gândesc: vreo 3 săptămâni până la vacanţa de Paşte şi vreo 3 luni până la cea de vară.

şi aşa mai departe, de a uitat copilu' de tot de Kinder Pingui! Am ajuns acasă, a dat de Ilinca, a început joaca şi gata!

Ideea e, ne spune madam Dolto, că acest copil era "nevorbit" (cum zice prietena mea C.), adică avea nevoie de conversaţie, de discutat cu mama, de pus în limbaj o nevoie. Mama putea să-i dea Kinder Pingui - dar făcea rău, căci dorinţa şi nevoia copilului nu ar fi fost satisfăcută. Dacă a stat de vorbă cu copilul o jumătate de oră, el este mult mai fericit!

Psiho-cartoons

- Why cant you be more like your sister?
- See that, Ma? Who's your favorite now?


Replici din desene animate.

Adicătălea, 'geaba mă chinui să nu compar cele copile între ele, să nu am preferinţe, să nu le arăt avantaje uneia faţă de cealaltă sau pedepse disproporţionate, că voila! Vine o Morgana, soră de Ursula, vrăjitoarele mării, pentru neconeseori, din Little Mermaid a nu-mai-ştiu-câta parte şi trânteşte replicile de mai sus!

Poftim de vezi psihanalize şi psihoterapii, la copii de vrăjitoare ale mării, madam Fr. Dolto!

Foto: în poza ataşată e Ursula, sora "preferată". N-am găsit poză şi cu sora psihotică, dar nu cred că vă trebuie, aţi înţeles ideea, nu?

Vând Jules Verne, vol 1

Am făcut listă cu volumele de Jules Verne pe care le avem, cu gândul să economisesc nişte bani şi să nu le cumpăr pe toate, acum, că tot le reeditează Adevărul, ci să le iau doar pe cele pe care nu le avem. Ştiu că cele noi conţin câteva ilustraţii în plus, dar mi-am asumat asta. Apoi am luat una din cărţile vechi, pe dosul căreia se află lista cu toate cele 40, şi am făcut altă listă, cu cele pe care nu le avem. În plus, le-am făcut un semn special pe listă celor pe care le avem de două ori, căci şi eu şi soţul am achiziţionat, în copilărie, cele cărţulii de călătorii.

Şi prin urmare, ce credeţi că am făcut? Am trecut azi întâmplător pe la librăria Adevărul, nu aveam listele la mine, dar am intrat totuşi şi am cumpărat una dintre ele, una singură, cu gândul să compar lista apariţiilor vechi cu cele noi şi convinsă fiind că acel titlu nu îl avem.

Ei bine, acum îl avem de 3 ori!

Aşadar, e cineva care nu a apucat şi totuşi vrea să cumpere vreo "20.000 de leghe sub mări"?

De 8 martie?!

Aţi văzut, s-a dat şi anul ăsta isterie de 8 martie.
Şi mai ziceţi că toţi bărbaţii e nişte porci, că e insensibili!

Despre amniocenteză de 8 martie

8 martie pentru mine înseamnă prea puţin ce înseamnă pentru toată lumea.
Pentru mine, 8 martie e ziua în care am reînceput să mă gândesc la sarcina - a doua mea sarcină, cu Ilinca - ca la o sarcină, că aveam să nasc un copil sănătos. Pentru că pe 8 martie am primit rezultatul de la amniocenteză (pe care o făcusem pe 26 februarie, fix în ziua aniversării căsătoriei noastre). Pentru că avusesem un rezultat la triplu test foarte prost, care indica faptul că, din punct de vedere statistic, aveam şanse de 1 la 50 ca fetiţa din burtica mea să aibă Trisomia 21, cunoscută şi ca Sindrom Down.

Mi-a fost foarte greu să iau decizia să fac amniocenteză, ştiind la ce riscuri mă expuneam, pe mine şi sarcina. Dar mi-ar fi fost şi mai greu să ştiu că aş fi putut să evit să nasc un copil bolnav şi n-am făcut-o.
Argumentul principal împotriva amniocentezei erau riscul de pierdere a sarcinii.
Argumentele pro, erau mai multe. Pe vremea bunicilor mei, mortalitatea infantilă era destul de mare. Între timp ştiinţa a evoluat, de ce să nu beneficiem de evoluţiile acestea? În Occident se face amniocenteză din prima, fără stresul aşa-numitului "test al panicii" care este triplul test.

La 3 ani de-atunci, pot să spun, shakespearian, că totul e bine când se termină cu bine.

Ce mai scriu alţii

Tocmai făceam o trecere în revistă a câtorva bloguri, adică mai precis mă dădeam pe net, în lipsa unei săniuţe cu care să ies la a cinşpea zăpadă pe anul ăsta. Şi cum mergeam eu aşa, fără direcţie, de la un blog cunoscut la altul, al vreunui mai mult sau mai puţin cunoscut, am dat de-o frază dintr-un post al lui Cristean:

"Azi e prima dată pe anul ăsta când plec pe lumină de la birou. A, nu, mint, am mai plecat o dată pe lumină acasă de la birou anul ăsta. Era într-o duminică."

Super tare! Ha-ha-ha!

(mai bine aş râde mai pe-nfundate, că poate citeşte soţu' şi mă lasă fără abonamentul la worldclass, cardul la bibliotecă, sau banii de shopping, pe unde îmi petrec orele libere, în locul unui loc d-ăsta de îmbătrânit acolo până la-ntuneric) hihihi (asta e pe-nfundate).

Şi Cristean zice că da, pot să dau link la blogul lui, uite, îl mai dau o dată, şi cu poză, în loc de cele 1000 de mărci pe care nu o să i le plătesc :D

Our firsts

Unele dintre primele noastre "First times"-uri:

Roxi a pus patine în picioare. Ne-au dus la patinuarul din AFI Ioana şi al ei ciocolăţel de copil, Daniel. First time pe gheaţă a mai fost cum a mai fost, dar prima căzătură Roxi a luat-o urât, a determinat-o să stea pe scaun vreo juma de oră, timp în am patinat eu singură. La mine era second time, după un first time cosmopolit, Open, acum vreo 6 ani, la Budapesta, unde mai mult m-au târât pe gheaţă două colege din Bosnia şi Ungaria şi am pus în picioare patinele unui coleg din Cehia.

Am fost la Operă, la "Hansel şi Gretel". First time pentru toată familia. Important e că din cele 2 ore de spectacol, fiecare parte cu câte o oră, doar pauza dintre ele a fost "gustată" pe hol, restul a fost vizionat cu plăcere în sală. Mai puţin Ilinca, ea a mai vrut o pauză de plimbare pe holuri, dar cred că primul contact liric a fost ok.

Roxana are primele plombe la primele ei carii. First time-ul ăsta a mers bine, am dus-o la dentista mea la care sunt client fidel de aproape 2 decenii. Aşa că măcar n-a prins frica şi mai vrea să meargă şi altădată să-i înlocuiască "căpăcelele", cum le spune ea.

Bob Dylan la Bucureşti

După AC/DC pe 16 mai (I can't wait!), Eric Clapton pe 11 iunie (sigur, sigur), Aerosmith pe 18 iunie (cred că pot să mai zic şi pas la câte unul), aud că pe site-ul oficial al artistului se anunţă concert Bob Dylan pe 2 iunie.

1 martie

Un google-mărţişor.



După un week-end aniversar la munte (5 ani de "together forever" - nunta de lemn, în limbaj aniversar).