Până acum ceva vreme, ori de câte ori vorbeam cu cineva (în special, ne-părinţi, sau ne-părinţi încă, dar viitori, sau ne-mai-părinţi, adică părinţi de copii mari, cu probleme specifice) despre copiii mei, în special despre cea mare, apărea întrebarea:
- Dar câţi ani are?
- Păi... (după caz): doi ani şi... trei ani şi... patru ani şi...
Şi urma replica, aproape invariabil:
- Vai, ce micuţă e!
Acum, de când am început să răspund cu:
- Se apropie de cinci ani.
... mi se răspunde:
- Oho, păi e mare de-acum!
Aşa să fie? Chiar numai până la aproape cinci ani au ajuns "mari de-acum"? Mie una mi se pare aşa de mică! Mare, comparativ cu sor-sa, dar încă aşa de mică, mai are atât de multe de învăţat, de aflat, de văzut, de cunoscut... de iubit... de dezamăgit... de plăcut...
Însă, hotărât lucru, "Cinci" este un prag, înţeleg. Ea însăşi, posesoarea vârstei cu pricina, înţelege că din toamnă va trebui să împărţim timpul de schimbat dimineaţa la grădi şi cu sora ei, "grădinăreasă" şi ea pe-atunci, aşa că se pregăteşte. De-o pildă, ieri nu m-a lăsat s-o îmbrac eu, ca să-mi demonstreze că ştie singură, e mare, va avea cinci ani şi va fi din toamnă la grupa mare! (între noi fie vorba, şi soră-sa vrea să-mi demonstreze acelaşi lucru foarte des, schimbând doar cifra din cinci în trei, în cazul ei).
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c... -
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
In dezvoltarea unui copil exista si perioade mai putin „linistite“, iar faza de incapatanare e una dintre acestea. Incapatanarea este o reactie de refuz care apare in special intre 3 si 5 ani. E momentul in care cel mic simte nevoia de independenta, vrea sa actioneze singur. Copilul are, si el, niste limite. Tine seama de varsta lui, de cunostintele si de rezistenta fizica cand ii ceri ceva. Daca nu va putea face fata si va gresi de multe ori, va deveni reticent si va refuza sarcinile, de teama esecului si a umilintei. Invata sa-i cunosti limitele. Abia apoi hotaraste daca este cazul sa fii mai incapatanata decat el. Tu esti cea care trebuie sa-i ajuti. Uneori, insa, incapatanarea e cauzata de greselile pe care le fac parintii. Poate esti prea insistenta, poate solicitarile tale au fost exagerate sau poate ai insistat prea mult.
ReplyDelete