Posts

Showing posts from May, 2012

Pornografia la control... filosofic

Image
Alain de Botton este mintea filosofică ce şi-a propus să găsească instrumentele pentru un trai mai bun. Scopul său de a găsi izvorul fericirii l-a pus în postura să reinterpreteze filosofia, să regândească religia.
Acum a găsit un nou obiect ce trebuie re-dimensionat, trebuie să primească noi valenţe şi valori, un obiect de studiu foarte departe, am putea spune, de orice se înscrie în câmpul gândirii tradiţionale: pornografia.

Am inventariat părerile pro şi contra pe care le-am găsit, într-un articol din Catchy.ro, aici.


Iată şi cuvintele lui Alain de Botton - într-un articol în Catchy.ro, în traducerea mea, aici:

Sexualitatea nu mai trebuie să fie pusă la un loc cu stupiditatea, abrutizarea şi exploatarea. (...)  Şi totuşi, este posibil de conceput o versiune a pornografiei care să nu ne oblige să alegem aşa de brutal între sex şi virtute – o pornografie în care dorinţa sexuală este invitată să susţină, şi nu îi este permis să ne submineze, valorile înalte

Alăptăm în public sau nu? Aceasta-i întrebarea!

Image
Într-o vară, nu cu mult timp în urmă, vizitam un magazin de decoraţiuni interioare împreună cu soţul şi însoţiţi de copilaşul de nici o lună. Fireşte că inevitabilul s-a produs şi fetiţei i s-a făcut foame. Soluţia: m-am aşezat pe una din canapelele din showroom (eram chiar în acel magazin care încurajează testarea produselor) şi mi-am hrănit la sân copilul. Nu, nimeni n-a fost scandalizat, nimeni nu mi-a spus să mă acopăr şi nu m-au dat afară din magazin.

Însă se pare că nu la fel au stat lucrurile în Statele Unite – deci, cum s-ar zice, la case mai mari – în câteva cazuri despre care povesteşte Lisa Belkin într-un articol în HuffingtonPost.com. Ce reacţii au avut oamenii acolo şi care sunt, de fapt, legile locului - citiţi în articolul meu din Catchy.ro, aici.

Respectul de sine miroase a foarte bine

Image
Respectul de sine este esenţial pentru supravieţuire. Este o forma de dragoste de sine care ne întăreşte identitatea şi ne apără de patologii periculoase. Respectul de sine ne defineşte şi ne stabileşte limitele.

În viaţă, puteţi obţine pacea şi împlinirea din propria stimă de sine sănătoasă şi din cultivarea unei atitudini respectuoase faţă de ceilalţi. Acest sentiment de echilibru este în mare măsură unul lăuntric. Nimeni altcineva nu poate să ţi-l dea.

„Cunoaşte-te pe tine însuţi”, spuneau vechii greci. Acesta, la fel ca numeroasele lor înţelepciuni practice, reprezintă un sfat foarte bun.


Ce rol are respectul de sine în auto-apărare, chiar, şi cum să dezvoltăm Respectul de Sine, în locul unor periculoase Culte ale Auto-Perfecţionării - citiţi în articolul Claudiei Moscovici din Catchy.ro, în traducerea mea, aici.

Du-mă-acasă, măi tramvai/autobuz/taxi...

Image
Nu-i aşa că vă era dor de un post cu păţanii şi peripeţii? De un astfel de post, şi mie mi-era dor, de "mood"-ul care să îl inspire, da. Nu şi de păţanii şi peripeţii, mai ales că s-au lăsat cu rupt pingele.

Păi să vă povestesc.

Mă trezesc de la 6 şi ceva, fără s-o doresc cumva, şi odată ce încep să mi se învârtă prin cap, ca-ntr-o horă a unirii, gândurile la ceea ce am de făcut azi, pas de mai poţi să adormi la loc!
Aşa că plec din pat, ca să nu-i trezesc şi pe ceilalţi. Doar că în scurt timp, tot fără s-o fi dorit-o sau să fi făcut ceva în acest sens, m-am trezit cu toţi pe capul meu în sufragerie, veneau tot unul după altul, ca potârnichile.

Ei, în fine, mai trec câteva ore, fetele pleacă la grădi cu tatăl lor, eu mă chinui c-un articol să-i dau de cap şi nu reuşesc, aşa că îl las neterminat şi pornesc spre casa de la curte ("as opposed to" casa de la bloc, în care locuim încă). Aveau să vină, grupaţi pe specializări, mai multe serii de muncitori şi trebuia să f…

Klimt: destul cu cenzura!

Image
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când vine vorba de Klimt, mă gândesc la excursia „cu şcoala” la Viena, ca masterandă în altă capitală europeană. Şi nu ştiu dacă se poate vizita mai bine Viena decât cu însăşi doamna profesoară de la cursul de Istoria Artei, o pasionată de istoria artei până în vârfurile degetelor. Având dublă cetăţenie, maghiară şi austriacă, doamna profesoară ne-a servit şi de ghid cultural prin Viena.
Kunsthistorisches Museum, Albertina, Belvedere, Schonbrunn, expoziţii permanente sau temporare... Breugel, Rembrandt, Schiele, Munch, Kandinsky, Klimt... Arhitectură de tot felul la tot pasul, Fin de Siècle cel plin de creativitate... Absolut totul a căpătat alte valenţe însoţit de explicaţiile de rigoare, pe măsura cursului predat şi personalizat la faţa locului. La toate acestea, dar şi la cele ce au însoţit excursia noastră la Viena (dormitul la hostel sau berile nefiltrate şi wurstii târzii la o terasă lângă Schonbrunn, de exemplu) m-a dus cu gândul albumul editat d…

Nu vreau să-mi i-au!

Image
Un vânzător de jucării s-a gândit că dacă tot vine vara, să ne l-uăm jucăriile afară. Decât că nu vorbeşte gramaticeşte româneşte.
I-aţi jucăriile? Cine, tu ia jucăriile tale, deci ia-ţi jucăriile şi umblă!
I-aţi văzut cum au scris? - pe cine? pe ei-i!, plus verbul a vedea, la perfect compus, persoana a doua plural, voi aţi văzut, pe ei.
I-aţi spune că a greşit? - cui? lui-i!, plus verbul a spune la condiţional optativ, persoana a doua plural, voi aţi spune, lui.

Eu, una, aşa am învăţat. Dar pe vremea mea, maică, se vorbea frumos, nu aşa... cu liniuţe aruncate aiurea-n newslettere!

Şi acum câteva zile, mergând cu copiii de mână pe stradă (sau pe trotuar, ca să fiu mai exactă), aud în spatele nostru pe o fetiţă conjugând un verb la câteva timpuri verbale. În limba română. O voce de adult aproba de zor greşelile pe care ea le spunea. De genul, "am plecat este perfect simplu, plecasem - perfect compus, plecam - mai mult ca perfect". Şi tot aşa. Nici măcar unul nu l-a nimerit.

Cu u…

Postromantismul. Manifest. Citeşte şi dă mai departe

Image
"În ziua de azi, curentele artistice pot apărea în spaţiul virtual. Internetul pune în legătură artişti aflaţi în toate colţurile lumii, care nu s-ar fi întâlnit niciodată, nu ar fi creat împreună, nu ar fi observat că împărtăşesc aceeaşi viziune, nu ar fi putut deveni prieteni. Aşa a apărut postromantismul."

"În ce constă originalitatea artei postromantice? Ce face din acest grup de artişti împrăştiaţi în toată lumea un curent artistic?"

Claudia Moscovici, cea care a pus bazele, a teoretizat şi conceptualizat mişcarea postmodernistă, oferă toate răspunsurile în Manifestul Postromantismului, pe care îl puteţi citi şi pe Catchy.ro, în traducerea mea, aici.

Happy Mother's Day, Nanny!

Image
În întreaga lume se celebrează, la date diferite, mamele, maternitatea, legăturile materne, influenţa mamei în societate etc. Anul acesta, americanii şi încă vreo 50 de naţii din întreaga lume (din Australia, Austria, Bahamas, Barbados, Belgia, Brazilia, Canada, Chile, Croaţia, Grecia, Hong Kong, Japonia, Noua Zeelandă, Singapore, Ucraina, Vietnam şi multe altele) au sărbătorit Ziua Mamei (Mother’s Day) pe 12 mai. Cum ar veni, mama e numai una, dar ziua ei e în mai multe zile, în funcţie de locaţia pe glob. Sau, cu alte cuvinte, „Spune-mi unde te afli, ca să-ţi spun când trebuie să-i zici la mulţi ani mamei tale".
Dar nu numai mamele sunt sărbătorite de Ziua Mamei. În Statele Unite, de exemplu, bonele - acest ajutor nepreţuit al mamelor, în special al celor care muncesc, în creşterea şi educarea copiilor, precum şi la menţinerea ordinii în casă - doresc să le fie recunoscută munca, valoarea, şi să primească un gând bun de Mother's Day.
Mai multe despre toate acestea - citiţi…

Feţele talentului, versiunea Audrey Hepburn

Image
"Audrey Hepburn avea o formă unică şi uimitoare de frumuseţe, mult talent, inteligenţă, puţin noroc combinat cu multă perseverenţă, modestie şi clasă. Desigur, aceste bunuri de preţ nu sunt ingredientele unei reţete a succesului: pui atât din asta, atât din cealaltă."
Dar de ce o iubim (încă) pe actriţa americană?

Într-o bună tradiţie a studiilor culturale pe care le are şi în spiritul criticului francez Roland Barthes, Claudia Moscovici analizează şi explică dragostea pe care i-o purtăm (încă) lui Audrey Hepburn - în articolul din Catchy.ro, în traducerea mea, aici.

8 mai 2012

Astăzi, tatăl meu ar fi împlinit 75 de ani.
Încerc - fără succes - să-mi imaginez cum ar fi fost...
Am fi cumpărat un tort?
Ne-ar fi scos la un restaurant, în familie?
Sau ar fi petrecut cu prietenii?
Poate ar fi băut o bere cu ginerii lui? sau un suc cu toţi nepoţii, mândru de ei?

Nu ştiu, oricât mi-aş pune imaginaţia la încercare - şi asta am făcut toată ziua, nu vizualizez viaţa cu tata...

Să filosofăm despre sex

Image
Primul sondaj referitor la comportamentul legat de sex realizat de Stylist.co.uk arată că 65% dintre respondenţi doresc mai mult sex. Filosoful Alain de Botton explică ce ne împiedică… 


El prezintă o listă de motive pentru care sexul devine un leitmotiv de "nu am chef azi" şi analizează aceste motive deschis şi cu sinceritate.


Puteţi citi întregul articol (în traducerea mea) numit foarte sugestiv "Fără sex, vă rog, suntem britanici!"pe catchy.ro, aici.

Răul din jurul nostru

Image
De ce nu conştientizăm suficient existenţa psihopaţilor în jurul nostru? Poate pentru că sunt atât de periculoşi – cea mai apropiată aproximare a răului metafizic pe care îl poate întruchipa fiinţa umană – publicul larg are o fascinaţie morbidă în ceea ce-i priveşte pe psihopaţi. Îi vedem frecvent la ştiri. Canalele mass-media par intrigate de oameni ca Scott Peterson şi Neil Entwistle, care îşi ucid fără milă soţiile doar ca să se poată distra mai uşor cu alte femei. Publicul mănâncă pe pâine aceste informaţii sordide. Cărţile despre crime adevărate comise de ucigaşi psihopaţi au tendinţa să înregistreze cele mai bune vânzări. Tot aşa cum lucrările biografice despre Hitler şi Stalin continua să se vândă bine. Şi totuşi, în mod paradoxal, oricât de fascinat ar fi publicul de aceşti psihopaţi şi de faptele lor rele, sunt mult mai puţin interesaţi de ceea ce îi defineşte pe aceşti psihopaţi, precum şi de modul în care ar putea să-i recunoască şi să-i evite în viaţa reală.
Cum putem să-…