Posts

Showing posts from November, 2014

Păi... despre ce piesă vorbim noi aici?

Image
După lupte seculare care au durat... vreo câteva luni de încercări, am reuşit să prindem bilete la piesa "Păi... despre ce vorbim noi aici, domnule?" de la Teatrul Act. Pe care l-am văzut aseară, luni seara.

Înainte să mă apuc să citesc după cum am obiceiul - şi poate să notez şi aici la finalul articolului - ce a mai scris lumea până acum despre piesa de aseară, ia să apuc eu să notez câteva impresii personale.


În primul rând - am mers pentru că piesa are la bază textul lui Marin Preda, "Moromeţii" - una din capodoperele reale ale literaturii române, după umila mea părere. Pe vremea când încă mai credeam că voi ajunge să scriu şi eu vreodată romane sau măcar povestiri, începusem prin a-mi semna articolele din ziarul la care lucram cu pseudonimul Mara Preda, atâta de tare îl apreciam pe scriitor! :)

Apoi - sau pe acelaşi plan - am vrut să vedem piesa pentru că ştiam că este regizată de Aexandru Dabija şi jucată de Marcel Iureş şi George Mihăiţă. Pe Iureş îl mai văz…

Alfie Kohn 2014, partea a doua

II. De la condiţionări şi ameninţări la cooperare şi înţelegere - instrumente practice pentru părinţi şi pedagogi

Recapitulăm:

- În prima parte am discutat despre abordarea "doing to" - "acţionarea asupra" copiilor, şi am vrut să trecem de la această abordare bazată pe control, la cea pe termen lung, abordarea "working with", "împreună cu", pentru a ajunge la cum vrem să ajungă de fapt copiii noştri.
- Trecerea de la abordarea centrată pe comportament la cea centrată pe nevoia copilului.
- Apoi trecerea de la abordarea bazată pe pedepse şi recompense la cea bazată pe cooperare.

Problema cu unii părinţi (tratată în cartea Mitul copilului răsfăţat, recent apărută în limba română) este că de teamă de a nu fi trataţi drept prea permisivi, şi deci slabi, şi atunci încep să fie prea autoritari.

La sfârşitul zilei s-ar putea să plecăm totuşi (de la conferinţa aceasta - n.m.) cu îndoieli de genul: există şi zone gri? Trebuie oare să intervin aici sau nu?…

Alfie Kohn 2014: here and now

Image
Live blogging de la conferinţa Alfie Kohn.

Reamintesc despre ce vorbim aici:
Dincolo de disciplina convenţională

I. Ce e în neregulă cu pedepsele sau recompensele


Vrem ca ai noştri copii să fie minunaţi, fără frică, entuziaşti, responsivi, responsabili, cooperanţi, independenţi, echilibraţi, încrezători în propriile forţe şi liberi - asta am apucat să notez din multele cuvinte, atribute, exprimate din sală ca fiind dorite de auditoriu, pentru copilul fiecăruia. O listă idealistică, ambiţioasă. Sau cel puţin, o provocare să ai un copil care să fie deopotrivă, să spunem, ambiţios şi cooperant.

În majoritatea ţărilor în care ţine conferinţe Alfie Kohn apar majoritatea cuvintelor din această listă.

Dar acest "test" la care tocmai a fost supus auditoriul e un pic subversiv, recunoaşte Alfie. Pentru că deşi ne dorim toate aceste lucruri de mai sus pentru copiii noştri pe termen lung, felul în care le vorbim acum, azi, diseară acasă cu ei, este cu totul şi cu totul diferit, aproape …

Ora 10 a sosit, Alfie Kohn a şi venit!

Image
Vă mai amintiţi jocul acela din copilărie cu "ora 1 a sosit, Omu negru n-a venit... şi la un moment dat, a venit"? Ei, cam aşa aştept eu întâlnirea cu Alfie Kohn, cum aşteptam să se pronunţe ora fatidică din jocul cu pricina din copilărie. Nu pentru că Alfie Kohn ar fi vreun Omu' Negru, ci cu felul acela de aşteptare, cu felul acela de... oarecum temere. Ca şi cum ar veni în inspecţie. Ce-o să zică despre sistemul nostru de educaţie? Ce greşeli o să mai aflu că am făcut cu propriii mei copii? Ce mai e de făcut de-acum încolo?

Aşadar, mâine 22 noiembrie voi încerca să "raportez" aici câte ceva din ideile conferinţei.

Între 10.00-13.00 are loc prima parte a conferinţei, care ne va spune de ce nu-s bune nici pedepsele, dar nici recompensele în educaţie.

Apoi, între 14.30 şi 17.30, a doua parte a conferinţei va propune soluţii concrete şi instrumente practice pentru părinţi şi pedagogi.

Pe site-ul organizatorilor Totul despre mame, găsiţi mai multe detalii general…

Fii bine cu tine şi copilul tău va fi bine cu el

Image
Acum ceva vreme (acum vreo 2 ani şi mai bine), citeam un articol scris de Sabina (articolul aici) care se numea, îmi amintesc bine: "Când mama nu e bine, nimeni nu e bine!" Nu mai ştiu cum am dat de acel articol atunci, dar ştiu că nu-mi spunea mare lucru. Adică înţelegeam şi empatizam cu ce trăia Sabina, însă nu simţeam în mine lucrurile acelea.

După o vreme, după ce am avut şi eu un eveniment medical neplăcut (despre care v-am povestit atunci aici şi aici) am căutat din nou articolul Sabinei şi l-am recitit. Se potrivea mănuşă! Pentru că şi eu, ca şi ea, trăisem starea de "mami bolnavă", boala, recuperarea la pat, neputinţa de a-ţi vedea copiii îngrijiţi, chiar şi temporar, de altcineva, neputinţa de a te ocupa de ei, trăisem disperarea de a vedea că atunci când eu nu eram bine, nici ei, copiii şi restul celor din casă, nu erau bine.
Din această perspectivă m-am bucurat să aflu că la începutul lunii decembrie, Institutul pentru Studiul şi Tratamentul Traumei (I.S…

De ce nu l-am votat pe Ponta

Cel mai frumos şi articulat răspuns l-am găsit aici, la petreanu.ro, într-un articol în care îi cere demisia premierului.

De asta nu l-am votat pe Ponta şi din alte câteva motive - cum ar fi, că nu cred şi n-am să cred niciodată în "valori" precum furtişaguri, miticisme, mici înţelegeri pe sub mână, şuşanele, copy-paste, mizerii, impostură, aroganţă, sfidare...!

Motivele mele nu-s nici pe departe - cum tocmai am fost acuzată într-o discuţie - naivitatea şi prostia de a crede în Iohannis cu ochii închişi şi de a nu-i vedea pe Băsescu şi pe Blaga din spatele lui. Da, chiar cred că Iohannis are în el ştiinţa "lucrului făcut nemţeşte", dar nu-s naivă să cred că de-acum o să fie totul bine, o să meargă ţara pe roate fix din prima clipă şi fără ca noi toţi ceilalţi să mişcăm un deget!

Să fim optimişti şi să face şi noi tot ce ţine de noi! De fiecare în parte, la locul lui.

Pedepsiţi prin recompense, lansarea diseară

Image
După ce vom fi terminat treburile de astăzi, îmi voi lua frumuşel fetele de câte o mânuţă şi vom merge împreună la Humanitas Cişmigiu, la lansarea volumului "Pedepsiţi prin recompense" de Alfie Kohn. 

Spre ruşinea mea, nu am reuşit să termin de citit nici anteriorul volum al lui Alfie Kohn tradus în română, adică bestseller-ul "Parenting necondiţionat". Dar asta se datorează numai şi numai stilului meu haotic de a citi câte 2-3 cărţi deodată, în funcţie de ocazie - pe marginea bazinului la antrenamentul copiilor, sau seara la culcare, în concediu sau la coadă la poştă, cărţile mă prind în grade diferite. Dar de citit le citesc până la urmă pe toate.

Astăzi, spuneam, vom merge să vedem cum se lansează la editura Multi Media Est Publishing "Pedepsiţi prin recompense" de Alfie Kohn. Pe lângă faptul că este, aşa cum anunţă comunicatul de presă transmis de organizatori, Totul despre mame, un nou titlu care are potenţialul de a atinge şi depăşi succesul înregis…

Campanie pentru bunici

Image
- Acriţa!
Aşa mă striga bunica mea când eram mică, derivând numele meu, Anca, în Ancuţa, iar apoi şi mai afectiv, Acriţa.

Vacanţele de vară mi le amintesc doar împreună cu bunicii, în curtea lor de la ţară. Acolo, fie la câmp, ascultând hârşitul coasei bunicului, fie printre orătăniile din curte, ori în grădina plină cu legume, zarzavaturi şi pomi fructiferi, mi-am petrecut cea mai frumoasă perioadă din viaţă!

Dar nu neapărat curtea, grădina sau animalele au fost esenţa fericirii mele. Ci bunicii. Cu glasul molcom, bunica ne aduna în curte în serile calde de vară, după ce îşi termina miile de treburi şi se potoleau zgomotele de peste zi, şi ne spunea... poezii. O mână de om, bunica mea nu ştia carte. Dar cumva învăţase şi ne recita o mulţime de poveşti ... versificate. Şi-acum regret că nu le-am notat pe vreun caiet, căci erau absolut unice.

Bunicul în schimb era un munte de om, când intra se întuneca încăperea. Nu atât solid, cât înalt. Sfătos şi el, avea alt gen de poveşti, pentru n…