Wednesday, September 19, 2012

Maybe tomorrow

În Grecia fiind astă-vară în vacanţă, gazda noastră Pascalis, adică proprietarul uneia dintre cele 4-5 căsuţe de închiriat din sat, avea şi un magazin. Mai precis, unul dintre cele două magazine existente în sat. Pe lângă magazin treceam în fiecare zi, ba chiar de mai multe ori pe zi, spre şi dinspre plajă.
Spre deosebire de poliglotul de fii-su Tomas şi de drăguţa şi amabila soţie Victoria, spre deosebire de incredibil de amuzantul şi plăcutul lui cumnat proprietar de tavernă Apostolis, Pascalis era cam pisălog, cu engleza lui de baltă, un fel de "elen-gleză". Aproape de fiecare dată când ne vedea, ne zicea una dintre următoarele: "gud ţildrăn" (în traducere în limba engleză good children), sau "bai bred?" (buy bread), "iţ ţip" (it's ceap), "veri ţip" (very cheap). La care noi aproape mereu îi răspundeam: "Maybe tomorrow".

Ceea ce s-a transformat într-un (leit-)motiv de mare distracţie şi amuzament, pe de o parte, dar şi felul în care putem acum amâna (la nesfârşit) o treabă, pe de altă parte. Astfel că în ziua de azi, când sunt întrebată când voi face ceva la care nu prea ştiu termenul de oferit, răspund "Maybe tomorrow!"

Ei, tocmai la asta mă gândeam adineaori când, în faţa foii albe de hârtie a site-ului, mă pornisem eu să ajung la zi cu posturile restante şi am zărit în diagonala monitorului cât este ceasul. Mâine e zi de şcoală, ne trezim devreme, aşa că nu mai pot să întârzii de poveşti.

Casa vacanţei noastre în Grecia
Maybe tomorrow!

Monday, September 17, 2012

Prima zi de şcoală. Cratima

Prima zi de şcoală pentru Roxana. Vorba mamei mele astăzi, parcă mai ieri plângeam că nu ştiu să-i schimb scutecul, şi uite-o în clasa I.

Trec peste melancoliile legate de şcoala mea, curtea şcolii unde alergam eu copil fiind, clasele pe unde am învăţat eu, căci nu am mai avut timp de melancoliile astea, în vălmăşagul de emoţii cu copilul.

Care copil a primit deja un FB (verbal) pentru prima zi, căci doamna i-a pus să deseneze ceva în clasă, iar ea i-a scris o depeşă:

"Dragă Elena, Mă bucur că te-am cunoscut!"

Drept pentru care doamna, când a adus copiii în curte după primele ore la şcoală, a vrut s-o cunoască musai pe mămica acelei fetiţe care nu numai că i-a scris ceva, când era de presupus că ei nu ştiu să scrie, dar a scris "te-am" cu cratimă!

Curtea şcolii plină ochi

În clasă


Saturday, September 15, 2012

Update despre mine

Sunt în urmă cu treburile casei, cu scrisul pe blog. Încerc să recuperez cât pot azi-mâine.
Foarte pe scurt - urmează posturi despre degustări de iaurturi, vizite la spital privat şi răsfăţ deosebit, dar şi despre stresurile care m-au ţinut departe de scris - accident cu maşina (nimic grav, staţi liniştiţi), mutare cu acomodare melancolico-depresivă şi începe şcoala.
Toate acestea şi multe altele - în episoadele următoare, în speranţa că le voi scrie cât de curând!
Acum fug la şmotru.

Thursday, September 13, 2012

Copilul şi Delta

Roxana:
- Mami, în Deltă totul era din peşte, tot tot! Aveam impresia că şi casele erau din peşte!

Monday, September 10, 2012

Mulţumesc

Azi dimineaţă m-am trezit cu un sentiment de... mulţumire. (completare: după muuulte dimineţi cu pleoape grele, cu ţâfnoşenie morocănoasă).
Nu auto-mulţumire, nu auto-suficienţă.
Ci mulţumesc pentru tot ce am, tot ce avem, tot ce am realizat, tot ce mi s-a dat.
Pentru copiii sănătoşi, pentru casa nouă, pentru soţul înţelegător...
Pentru picioarele de pedalat (am bicicletă nouă!) şi de alergat (azi, prima zi dintr-un program de alergat!), pentru ochii de admirat (răsăriturile de soare la geamul dormitorului), pentru mâinile de mângâiat (copii năzdrăvani, gălăgioşi, dar ai mei!). Pentru cărţile de citit, pentru rufele de călcat, pentru borcanele de umplut cu zacuscă...
Mulţumesc!

Friday, September 7, 2012

Ce-şi doresc femeile?

Ooo, eterna întrebare! Dacă bărbaţii ar şti ce-şi doresc femeile...

Câteva răspunsuri posibile ar putea fi: femeile îşi doresc să arate bine, să placă. Îşi mai doresc şi confort, siguranţă, securitate.

Dar îşi mai doresc sănătate, pentru ele şi copiii lor. Îşi doresc să nu se teamă pentru siguranţa copilului atunci când merg la spital. Îşi doresc să fie tratate de un medic ce este în primul rând Om. Îşi doresc să afle cel mai bun tratament pentru ele şi copilul lor, nu scoase din context şi fără nicio legătură cu istoricul medical de până atunci. Îşi doresc aparatură modernă şi un mediu plăcut.

Din fericire, cel puţin până acum, noi n-am avut evenimente cu adevărat neplăcute, nici adulţii, nici copiii. De aceea, contactul nostru cu spitalele până acum s-au limitat la naşteri. Şi am mai scris despre diferenţa pe care am simţit-o pe pielea mea, între naşterea la spital de stat şi cu multele chestiuni aferente, şi naşterea la spital tot de stat, dar în parteneriat cu Regina Maria - pe atunci CMU (Centrul Medical Unirea). Acum se poate ocoli cu totul spitalul de stat, pentru că există chiar maternitatea privată. În plus, Regina Maria dispune de un foarte bun centrul de imagistică (unde îmi fac şi eu investigaţiile anuale preventive) şi altele.

Voi ştiţi ce-şi doresc femeile, în privinţa sănătăţii?
Puneţi o întrebare, formulaţi o dorinţă. Le voi transmite mai departe din partea voastră către reprezentanţii şi conducerea noului spital pentru femei şi copii Regina Maria, la turul căruia am fost invitată să particip.


Alte posibile răspunsuri - aflaţi urmărind filmuleţul de aici.
Şi ca să ajutăm la înţelegerea mai completă şi complexă a ceea ce-şi doresc femeile, completaţi chestionarul acesta. Rezultatele chestionarului vor fi afişate şi aici, pe blog.

Wednesday, September 5, 2012

Bebe, ce mâncăm azi?

Aşa cum vă spuneam, continui odiseea diversificării, în versiunea noastră, articol scris la invitaţia Qbebe.ro.

După ce am vorbit despre condiţiile diversificării şi ordinea introducerii alimentelor, azi vă spun despre modificările în alimentaţie.

În plus, am observat (inclusiv la mine, la acea vreme) că o proaspătă mămică nu cunoaşte, nu are de unde, noţiuni elementare despre mâncarea bebeluşilor, şi aş vrea să explic câteva dintre cele mai simple, cele mai "basic" reţete.

Alimentaţia bebeluşului trebuie să se modifice, pentru a primi treptat toate principiile nutritive. Însă modificările se fac pas cu pas, doar câte o modificare o dată, doar câte un aliment nou introdus o dată, doar câte o linguriţă o dată.
Pe de altă parte - părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte tipul primei modificări: cu ce începem?
Motivele ca să alegi una sau alta dintre variante depind foarte mult şi de bebe, de eventuale probleme ale lui, şi ţin de flerul mămicii.

1. prima modificare - masa de la ora 17.00 (deci gustarea de după-amiază) - devine masă de "făinos cu lapte"

Cred că forumurile de mămici mai stau încă mărturie vie de tipuri de întrebări (stupide) puse de o mamă, adică eu. Pentru că la vremea aceea, când am primit indicaţia de "făinos cu lapte", recunosc sportiv că nu ştiam ce e acela. Cum adică, făinos? Îl prepar din făină? Aşa cum face mama ciulama?
Într-un târziu am aflat: este vorba de acele "prafuri" (sau "făini") care se comercializează la cutie sub denumirea de cereale, toţi producătorii de lapte praf produc şi vând şi cereale, cu sau fără gluten - Nestle, Milupa etc. N-am mai verificat de multişor piaţa asta, dar presupun că oferta s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii ani.

Noi am sărit peste etapa asta din cauză de bebe gras - Roxi era rotunjoară de-a dreptul! Nu ne mai trebuia altceva care să o îngraşe şi mai mult. Dar poate fi bună în special la acei copiluţi care nu prea iau în greutate, mai ales dacă sunt şi cam sensibili.

Modul de preparare pentru "făinosul cu lapte" este indicat pe cutie, dar în general se adaugă 2 lunguriţe de făină de orez la 100 ml apă călduţă. Unele tipuri au şi lapte încorporat, la altele este nevoie să adaugi şi lapte, sau chiar lapte în loc de apă.

Introducerea alimentului se face progresiv, începând cu 30 ml făinos cu lapte şi completare 120 ml lapte, şi treptat se creşte cantitatea de făinos şi se scade cea de lapte, până la înlocuirea completă a acestei mese de lapte (aproximativ o lună poate să dureze înlocuirea totală).
Ilinca ronţăie biscuiţi la 11 luni.

2. a doua modificare - masa de la ora 10 (sau la ce oră îi daţi a doua masă, ce va deveni gustarea de fructe)
Această masă se va compune, atunci când va înlocui complet laptele, din brânză de vaci şi fruct.

Cu brânza de vaci de casă eu m-am chinuit mult, căci fie tănticile din preajma mea nu îşi mai aminteau, fie nu făcuseră deloc, fie am ajuns la un moment dat să am vreo 5 reţete pentru preparare, una mai fistichie ca alta. În final la noi a funcţionat asta:

200 ml lapte UHT integral (atenţie, nu total, nici măcar parţial degresat, ci integral) se dă în clocot într-un ibric. Se ia de pe foc şi se adaugă câteva picături de zeamă de lămâie (tip Helas). Se lasă să se răcească. Se va alege ca o ... brânză, care se scurge cum făcea bunica la ţară telemeaua de vacă: în pânză de etamină. Aici, fiind o cantitate micuţă, se poate scurge într-un tifon steril deasupra unei căni. Se obţine o cantitate suficientă de brânzică pentru o astfel de masă.
Brâznica astfel obţinută se amestecă (se freacă uşor) cu măr copt, sau miez de la banană, sau pulpă de piersică fără coajă, sau fructul pasiunii... sau ce alt fruct cu pulpă de sezon avem la îndemână. Nu chiar orice fruct, căpşunile şi cele din familia lor sunt alergene, se dau mai târziu, para poate să deranjeze la stomac... Mărul e de bază în orice anotimp, pentru "demaraj".

Dacă nu vreţi să vă jucaţi cu cantităţi atât de mici, sau nu aveţi timp, puteţi să preparaţi o cantitate ceva mai mare (din 400 ml lapte, de exemplu) şi brânzica rămasă se poate păstra 24 de ore la frigider. Eu personal nu recomand asta, este foarte important ca bebe să primească mâncarea cât mai proaspătă, şi credeţi-mă, e extrem de uşor de preparat şi e o joacă plăcută!

Există şi reţeta cu pastile de calciu lactic dau mie nici nu prea mi-a ieşit, şi nici Roxanei nu prea i-a plăcut. La Ilinca nici n-am mai încercat, am mers pe cărările bătătorile de la sora ei :)

3. a treia modificare - supa de zarzavat, piure de legume, carne mixată - aceasta va deveni treptat masa de prânz (deci a treia masă pe zi, după micul dejun care rămâne mult timp de lapte, ca şi cina, şi după gustarea de fruct).

Supa de zarzavat se prepară astfel:
într-o cană de 250 ml punem cam o treime cartof (adică, un cartof) tăiat cubuleţe, o treime morcov (un morcov) tăiat rondele, poate fi şi ceva ţelină, păstârnac, din aceeaşi familie, şi o treime ceapă, roşie, ardei gras, dovlecel. Se fierb, când sunt bine fierte se dă la o parte de pe foc şi se adaugă câteva picături de ulei (de floarea soarelui sau măsline), se mai dă un clocot şi se scurge zeama.

Iniţial se serveşte bebe doar cu supa strecurată - 20 ml supă şi completare restul mesei de lapte, apoi se creşte progresiv cantitatea de supă şi se scade cea de lapte, până la înlocuirea completă a laptelui.

Apoi legumele se pasează (cu mixerul) în zeama în care au fiert şi se servesc tot treptat, dar bebe deja cunoaşte gustul, se poate începe cu cantitate mai mare, dacă o acceptă.

Dacă vreţi să fiţi mai sigure că nu dezvoltă vreo alergie, puteţi introduce alimentele unul câte unul:
- prima zi - supa doar din morcov
- a doua zi - morcov plus cartof
- a treia zi - morcov plus cartof plus ceapă
... şi tot aşa.

După 2-3 luni de la începerea diversificării şi la aproximativ 1 lună de la piureul de legume se poate introduce în el şi carne mixată: piept de pui sau vită (atenţie! nu viţel de lapte, acela e cel mai toxic! recomand cubuleţe de mânzat tânăr sau chiar vită tânără), carnea trebuie fiartă bine, tocată fin cu cuţitul (sau mixer de tocat). Ca de obicei, se începe cu o linguriţă de carne în piureul de legume, până se ajunge la 8-10 linguriţe de carne în piure, pe la vârsta de 1 an.

Roxi la piure de legume, pe la 5-6 luni.
Orientativ (dar nu limitativ) ar fi aşa:
la vârsta de 6 luni - 30 grame carne pe zi
la 7-8 luni - 50 grame pe zi
la peste 9-10 luni - 70 grame pe zi

Noi ne-am împăcat foarte bine cu dovlecelul. Am început cu supă de morcov, apoi cu dovlecel, cartoful a cam fiert în burtică, l-am scos şi am reluat cu el după mai multe luni. Apoi, mai mari fiind fetele mele, când începusem să nu le mai pasez complet piureul ci doar să zdrobesc cu furculiţa legumele, le plăcea mult dovlecel cu brânzică de vaci de casă, băgat la cuptor.

Sucul de fructe
Independent de toate acestea, şi de fapt înainte de orice modificare de alimentaţie, bebe a început deja să soarbă câteva picături (1-2 lunguriţe) de suc de fructe, pe care îl preparaţi fie la storcător (mai ales dacă bebe mai are un frate mai mare sau chiar vouă vă place să beţi restul, e bun, are vitamine), fie se poate stoarce aşa puţin fruct astfel:
- mărul se dă pe răzătoare de plastic (nu de fier căci mărul oxidează foarte repede) şi apoi mărul ras se stoarce într-un tifon ca să scoţi acele picături de suc
- portocala se poate stoarce în storcătorul de citrice
- morcovul se poate şi el da pe răzătoare, dar se obţine foarte greu un pic de suc din el.
Tot storcătorul de fructe e cel mai bun. Pe termen lung vă va folosi!
Noi serveam (şi acum la fel facem) sucul de fructe undeva între prima şi a doua masă, dar e în funcţie de apetitul copilului. Vitaminele din suc se asimilează mai uşor de către organism în prima parte a zilei, dar eu personal nu agreez sucul pe burta goală. De aceea calea de mijloc pe care am ales-o a fost servirea sucului după micul dejun şi înainte de gustarea de fructe cu cel puţin jumătate de oră.

Vi se pare că o să vă mutaţi în bucătărie? Poate părea aşa la început, dar odată cu timpul vine obişnuinţa şi lucrurile se vor mişca "natural". Eu, una, am început să gătesc doar de la diversificare. Până atunci nu făceam decât vreo mămăliguţă, sau un cartof prăjit. De-atunci am devenit pricepută la ciorbe ("master chef ciorbăreasa", aşa mă alintă copiii mei).

Ce pot să mai adaug?
Cea mai "de bază" recomandare: nu vă pierdeţi cu firea, toţi copiii învaţă până la urmă să mănânce!

Tuesday, September 4, 2012

Tinkerbell şi Periwinkle ale mele

De când mă ştiu, am un permanent conflict cu "partea video", ca să numesc aşa, global, deopotrivă pe de o parte televizorul, cu canalele de desene animate şi alte canale, dar şi desenele animate, fie ele la TV sau pe DVD-uri. Şi nici la cinematograf nu prea ne omorâm cu mersul.

I-am pus Roxanei încă de când avea câteva luni celebrelele - pe-atunci, cel puţin - filmuleţe Baby Einstein. Am auzit tot atâtea argumente pro Baby Einstein - că stimulează intelectul copilului şi îl învaţă şi limbi străine - pe câte argumente contra loc am auzit sau citit - că limitează copilul şi-l reduce la statusul de legumă care ia de bun tot ce i se oferă. Mereu am făcut alegerile pe care le-am crezut eu potrivite pentru copiii mei.

Avem program redus de desene, şi nu zilnic, şi nu pe orice canal. Preferăm oricând mersul pe bicicletă în parc în locul unor desene - şi astea, mai mult dacă are mami treabă la calculator sau nu se poate juca cu noi.
Am căutat tot timpul hibe - şi nu am căutat nod în papură, chiar le-am găsit cu uşurinţă - în traducerile de pe posturile româneşti de desene. Ba chiar erori de educaţie, sau hai să le zic mai bine, inadvertenţe cu propriile mele principii.

Şi tot aşa.

Ei, când am ajuns şi noi la desenele cu Clopoţica - nu numai că am răsuflat uşurată: iată un desen la care le pot lăsa fără să le controlez. Dar chiar am fost încântată de ideile insuflate copiilor acolo, fie direct şi explicit, prin cuvintele personajelor, fie indirect, prin comportamentele lor, rezultatele acţiunilor lor, sau chiar prin calitatea imaginilor.

Aseară am fost mai mult decât încântată să merg împreună cu Roxi şi Ilinca la cel mai recent film cu zânuţa cârpace şi prietenele ei: "Clopoţica şi secretul aripilor".

Unde mai pui că m-am bucurat să fim şi în compania unora dintre mămicile pe care le admir foarte tare şi care mă inspiră: Ada, Bogdana, Simina, Laura. Eu am fost invitată ca reprezentantă a Gazetei culturale a copiilor - B24Kids.Blogspot.com - cel mai bun ghid cultural pentru copilul tău, fireşte :) Mulţumim.

De când am primit invitaţia şi am căutat apoi trailerul să-l vedem, fetele mele, chiar fără să ştie prea clar despre ce e vorba în film, şi-au împărţit rolurile. Erau (erau - cu acel imperfect pe care îl folosesc copiii în poveştile lor imaginate, deci şi fetele mele în "piesele" pe care le joacă) una Tinkerbell şi una Periwinkle. După ce am văzut filmul, mi-am dat seama cât de bine li se potrivea. Adică, ok, e frumos să mergi cu fetiţa la filmul acesta, dar dacă ai două fetiţe, iar ele se tot ciondănesc, pentru că în ciuda faptului că mami ştie că e important să petreacă timp de calitate cu fiecare dintre fete, pe rând, totuşi condiţiile nu permit asta, şi toată vacanţa de vară au fost numai împreună - ei bine, atunci mesajul vine să sublinieze fraternitatea asta pe care te tot chinui să le-o sădeşti. Şi când la ieşire fetele îţi spun: "mami, noi nu vrem să ne despărţim niciodată una de alta!" te topeşti de tot!

Restul nu vă povestesc, mergeţi şi vedeţi filmul. E frumos, delicat, tandru... La fel ca zânuţele din Valea Ielelor.

Diversificarea: 3-7-12-17-21

Ce credeţi că reprezintă cifrele de mai sus?

Nope, n-aţi ghicit, nu e număr de telefon. Nici măsuri de pantofi, nici kilograme. Aceste numere apar în titlul unei foi de hârtie primită de la medicul pediatru acum... hăt, aproape 7 ani, foaie care are drept subtitlu: Diversificarea alimentaţiei. Şi reprezintă, de fapt, orele de masă aproximative pentru un sugar sănătos, la vremea diversificării. La noi erau alte ore, aproximativ 8-11-14-17-20, deci tot 5 mese, însă fără cea de noapte. Masa de dimineaţa, de prânz, de seara şi două gustări între mese. Ca şi acum, de altfel, la 7 ani de atunci şi încă un copil apărut şi "diversificat" între timp. Diferenţa constă în mâncarea propriu-zisă.

Hârtia asta despre care vă povestesc, primită de la medicul pediatru prin 2005, îmi serveşte ca "reminder", căci unele dintre lucrurile acestea sunt de mult ascunse în memoria mea selectivă. Cât priveşte indicaţiile doctorului, acestea erau şi sunt şi acum pur orientative, ne-au ghidat, dar nu ne-au făcut să ne blocăm, să ne cramponăm în ele.

Astăzi povestesc despre condiţiile diversificării şi ordinea introducerii alimentelor, iar în zilele următoare voi reveni cu modificările în alimentaţie şi ceva reţete pentru primele alimente solide - ştiu că e plin netul de reţete, dar vorbesc doar de experienţa noastră în domeniu. Post scris la invitaţia Qbebe.ro, dar cu gândul şi la mămicile care trec zilele astea prin "furcile caudine" ale diversificării alimentaţiei.

Condiţiile pentru diversificare, expuse pe-atunci de pediatra noastră, prevedeau ca bebeluşul să aibă cel puţin 4 luni (6 era chiar mai indicat), şi cel puţin 6 kilograme. Iar cantitatea de mâncare (lapte, până la diversificare) pe care o primeşte copilul la o masă să fie de aproximativ 150-200 gr. - variaţiile vin din diferenţa de apetit a copilului de la o masă la alta, de la o zi la alta.

Roxi a mâncat toată brânzica de casă.
Ordinea introducerii alimentelor:

- toate cele ce urmează mai departe noi le-am decalat cu 2-3 luni faţă de recomandarea medicului, adică am mers cu alăptarea exclusivă până mai târziu. Roxana a început să pună gura pe sucul de fructe pe la 4 luni, din motive de constipaţie, încercam să găsesc un remediu natural. Altfel, abia de pe la 6 luni putem vorbi de diversificare poropriu-zisă.

3-4 luni
- suc de fructe: măr, morcov, portocală, piersică. Roxi a început cu măr dar l-a refuzat, am trecut pe morcov, pe care l-a acceptat bine (şi cu rezultate bune pentru burtică), şi abia mai târziu am revenit la măr, pe care acum l-a primit.

4 luni
- făinos cu lapte
- pulpă de fruct (mere rase, piure de piersici - fetele mele au mâncat bine şi fructul pasiunii şi alte fructe de la borcănele, în funcţie de vârsta recomandată pe ele)
- supă de zarzavat
- piure de legume
- măr copt, banană

5 luni
- carne de pui, vită
- brânzică de vaci preparată acasă

6 luni
- ou fiert tare, numai gălbenuş (se începe cu o optime de gălbenuş şi se creşte treptat până se ajunge la un gălbenuş) la 2-3 zile, nu mai mult, până la vârsta de 1 an
- ficat de pasăre fiert
- tomată opărită şi decojită, fără seminţe, pasată, cu gălbenuş de ou, brânză de vaci
- pere coapte (miez)

7 luni
- iaurt cu conţinut redus de grăsime (pe cât posibil, natural şi chiar făcut în casă)
- smântână (iniţial în cantităţi foarte mici, inclusă într-un preparat, apoi până la 1-2 linguriţe pe zi până la 1 an)

8 luni
- făinos (cereale, biscuite) cu gluten şi făină de grâu (acum preparatele, inclusiv pâinea, au pe pungă atenţionarea de gluten sau ne-gluten) - tăiţei, fidea, pâine
- ciorbiţe de pui, perişoare, acrite cu borş
mămăliguţă cu brânză de vaci

10 luni
- peşte alb rasol (şalău, ştiucă, păstrăv)
- legume zdrobite (nu mai sunt complet pasate)
- orez cu lapte

după 1 an
- albuş de ou
- miere de albine
- caşcaval, telemea, unele prăjituri de casă

peste 3 ani (adică nu mai devreme de 3 ani)
- nuci alune, arahide
- ciocolată, cacao
- fragi, mure, căpşuni, zmeură, dude (au potenţial alergen)
- fasole, mazăre, linte, soia, varză (au potenţial periculos pentru stomăcelul insuficient dezvoltat mai devreme)
- mezeluri (cât mai târziu posibil, cât mai naturale, adică doar carne uscată)
- carne de porc, oaie (cu oaia, personal nu am nimic, în alte culturi copiii încep cu carne de oaie, de exemplu. Dar carnea de porc e periculoasă şi la oamenii mari)
- McDonalds (vine o vreme când nu mai puteţi ocoli fastfood-urile, dar măcar faceţi o regulă: o dată pe lună sau aşa ceva)

Soră mai mare hrănindu-şi sora mai mică.

Acuma, cum spuneam: cele de mai sus sunt doar orientative, nu trebuie urmate ad litteram. Mai intervine aici şi flerul personal al fiecărei mămici şi tipul de mâncăcios al copilului.

Monday, September 3, 2012

Secrete, secrete

După ce, din diverse motive familiale (şi familiare, totodată, inclusiv motive de oboseală mahmură după RHCP), am ratat evenimentul de lansare de cărţi bune pentru părinţi buni, sâmbătă dimineaţă, apoi şi Promenada Operei, sâmbătă seară, astăzi mergem la un eveniment frumos, frumos şi animat.

Diseară vom afla "Secretul aripilor", alături de Clopoţica şi prietenele ei zânuţe, în avanpremiera filmului de animaţie cu acest titlu. Roxana şi Ilinca sunt atât de entuziasmate, că nu ştiu cum să facă timpul să treacă mai repede!

Am aruncat un ochi alături de ele (sneak peak, ha?) la trailer şi ne-a făcut poftă şi mai tare. Fetele deja şi-au împărţit rolurile: Roxana e Tinkerbell, Ilinca e Periwinkle... Dar în ce scop, misiune, poveste... încă nu ştim, vom vedea.


Iar la întoarcere vom povesti aici şi pe B24Kids.

Chelner, vă rog să-mi aduceți cafeaua pe terasă… la primăria din Munchen!

Am băut multe cafele la viața mea. Începând din facultate, când numai licoarea maronie magică m-a ajutat să răzbesc prin examenele grele de...