Posts

Showing posts from October, 2009

Obiecte în nas - Reloaded

Vă mai amintiţi povestea cu morcoviorul în nasuc şi plimbarea cu ambulanţa de Târgovişte la Spitalul Judeţean, extragerea morcoviorului din năsuc şi drumul înapoi în sat cu taxiul cu televizor? (dacă mai exista blogul vechi, pe care mi l-a şters de Google, aici se cuvenea un link spre povestea cu pricina). Ei bine, Roxana cred că-şi mai aminteşte şi n-o să uite niciodată asta. Ar fi fost bine să-i povestească ea sorei ei că nu e bine să introduci corpuri mici străine în nas, ca să nu mai experimenteze şi ea acelaşi lucru. Oare copiii ăştia n-or putea să înveţe unul din greşelile altuia? Trebuie să experimenteze ei, fiecare, tot?

Azi-dimineaţă Ilinca, după ce mâncase - adică hălpăise, moartă de foame după ce ieri a făcut mofturi la orice, chiar şi la mofturi!, aşa că a stat mai mult nemâncată - un castronel cu cereale cu lapte, a mai luat de pe masa din bucătărie şi un castronel cu sticsuri şi s-a dus cu ele la desene în sufragerie - da, în fiecare dimineaţă de pe la 7 Disney Channel dă…

Aurea mediocritas

În limba latină clasică, expresia "aurea mediocritas", de la Horatius citire, desemna calea de mijloc, acel mijloc dezirabil între două extreme, una a excesului şi alta a lipsei.
De exemplu, potrivit filosofiei de la Aristotel încoace, curajul este o virtute care, în exces se manifestă ca neobrăzare, iar în lipsă, ca laşitate. Pentru mentalitatea greacă, "aurea mediocritas" era un atribut al frumuseţii.

La asta mă gândeam mai dăunăzi când mă aflam într-un magazin de articole de îmbrăcăminte pentru femei: probam haine mărimea M, Medium, şi mă gândeam la "aurea mediocritas".
De când mă ştiu eu port M. Cu excepţia perioadei de dinainte de naştere, când burta-mi purtătoare de urmaşi demni ai numelui Ilie abia mai încăpea în hainele speciale de gravidă, iar după naştere când nici L nu prea mă mai încăpea. Şi cu excepţia tricourilor pe care mi le-a adus Cosmin din State mărimea S, căci americancele, ca să nu se vadă cât sunt de başoldii de atâta junk food, au s…

Maniaca sum

Cred că încep să devin maniacă! Să vă povestesc:

Când trec pe lângă un şir de maşini pe stradă, mă opresc să le număr. Dacă mă întâlnesc cu un cârd de vaci sau de raţe sau un grup de oameni, mă opresc şi-i număr. Mai rău, fac asta şi cu fetele. Nu, nu le număr pe ele, ştiu că am doar două. Dar dacă ne jucăm şi ele aşează nişte piese de puzzle pe masă sau o serie de jucării asemănătoare, mă apuc şi le număr cu ele, sub pretextul că le învăţ să numere, în toate limbile în care ştiu să număr - şi măcar atât ştiu în vreo câteva limbi. De la metodele educative prin joacă o fi început mania mea, sau viceversa?

Apoi, când întind rufele la uscat, acestea trebuie musai, dar musai, să fie împerecheate, bluza de pijama lângă pantalonii de pijama, şoseta dreaptă lângă cea stângă, hăinuţele Roxanei într-o parte, ale Ilincăi alături ... etc. Doamne fereşte să scoată altcineva rufele din maşina de spălat şi să le pună aşa, de capul lui/ei! Dacă nu le văd, nu mă deranjează, ştiţi cum se spune, nu te d…

Răspundem ascultătorilor - later edit

Am primit pe adresa redacţiei opinii referitoare la articolul precedent al lui Dinescu.
Precizăm pe această cale că am primit pe e-mail bucata respectivă din articol, dar integral se poate citi, aşa cum a găsit Google pentru noi, aici sau aici. Lectură plăcută.

Femei de carieră

Doamne, ce-mi place că chiulitul meu de la munca de tip corporatist îi vine cuiva mănuşă! Ha-ha-ha!

Mircea Dinescu - Femei de carieră

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", &…

De criză

Poate o ştiţi, dar merge mai bine acum, cu criza asta. Când l-am primit pe e-mail am râs cu toţii, acum cred că nu-ţi mai permiţi decât să zâmbeşti într-o dungă şi să te uiţi repede dacă nu cumva te-a văzut cineva.

Cum se fac concedierile pe timp de criză

Alarma de incendiu a sunat la ora 4 PM în cadrul unui campus de birouri, când aproape toţi angajaţii erau prezenţi la muncă (aprox 5.000 de oameni).
Aşa cum sunt cerinţele în vigoare, întreaga clădire a fost rapid evacuată, în 3 minute şi toţi angajaţii s-au adunat afară, în faţa complexului, în locurile special amenajate, aşteptand următoarele anunţuri.
Nu după mult timp, persoana responsabilă de exerciţiul de indendiu a făcut următorul anunţ:

- Dragi colegi, Cu sincere regrete, am fost rugat să vă anunţ că pentru mulţi dinte voi acesta va fi ultimul exerciţiu de incendiu alături de fima noastră. Din cauza crizei economice şi climatului de afaceri nefavorabil, firma concediază aproape 50% din personal. Aşadar, când acest anunţ se va term…

De ce a făcut Dumnezeu mame?

Redau mai jos o selecţie dintr-o altă chestie pe care am primit-o şi eu pe e-mail la un moment dat. Vă recunoaşteţi în răspunsurile copiilor?

Răspunsuri date de copii din clasa a doua la următoarele intrebări:

De ce a făcut Dumnezeu mame?

1) Ea e singura care ştie unde sunt lucrurile în casă.
2) Mai mult ca să cureţe casa.
3) Să ne ajute pe noi când ne naştem.

Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?

Dumnezeu a facut mame la fel ca mine şi tine. Numai că el a folosit piese mai mari.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu la altaei mame?

1) Pentru ca noi sintem neamuri.
2) Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?

1) Numele lui de familie.
2) Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3) Daca el a spus nu la droguri si da la treburile casei

De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?

1)Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea manan…

Schimb ciclism pe gimnastică

N-am fost atât de tare încât să plec azi-dimineaţă cu bicleta în turul Bucureştiului anunţat de Cicloteque. Asta e! Sunt slabă! Nici măcar n-are rost să caut scuze - vremea nefavorabilă, copiii etc. Ci pur şi simplu ăsta e faptul: nu am pedalat nici azi. Iar cum iarna se apropie, probabil că o să amân orice astfel de tentativă până spre primăvară, când dă colţul ierbii.

Însă nici n-am vrut să abandonez de tot ideea unui sport în week-end, aşa că am ales varianta pentru copii, şi mai precis, varianta de vizionare. Adică "hai să o duc pe Roxi să vadă gimnastele de la campionatul naţional de gimnastică ritmică".
Aşa că iată-ne la Polivalentă de dimineaţă - nu atât de dimineaţă ca să prindem şi prima evoluţie de azi a Alexandrei Piscupescu, am prins doar nota ei şi am văzut alte fete şi apoi şi pe ea, când a evoluat a doua oară pe ziua de azi. Eu, una, nu mă pricep deloc. Dar comparativ doar cu ce am văzut azi, fata asta mi s-a părut cu cel puţin o clasă peste toate celelalte!

Ro…

Bacoviană pe două roţi

Deprimantă vreme! Mă deprimă mai ales să mă uit pe geam şi să mă gândesc că puţin mai lipseşte să-mi anulez planul de a participa mâine la CicloTura de toamnă! Despre care am aflat de aici şi de aici.
Mi-am rezervat şi bicicletă, şi chiar mă miram că am găsit, dar pesemne că alţii au consultat prognoza meteo înainte şi nu-s prea mulţi doritori de murături ale propriei pieli prin Bucureştiul transformat dintr-o dată în capitala poemelor lui Bacovia şi ale intemperiilor meteorologice de-acolo!
Dar după o săptămână între pereţii apartamentului, printre termometre, siropuri, aerosoli şi alte îndeletniciri la fel de plăcute, îmi făcusem eu socoteala că o bună metodă de întindere a oaselor şi exteriorizare a emoţiilor (nervilor) ar fi pedalatul.
Ceea ce rămâne de văzut!

Întrecere cu tuşituri

Dacă vă-ntrebaţi cumva cum am început ziua de joi, 15 octombrie 2009, a şasea de la lansarea laringitei Roxanei, aflaţi că m-am trezit devreme (prea devreme, după orice standard de analiză a orelor de trezire, darămite după standardele unei mame nicidecum corporatiste, ci care oricum n-are altă treabă decât să stea acasă cu copii virusaţi: 6.30), pentru că visasem urât (ceva cu o femeie moartă, care îşi schimba identitatea, de nu mai ştiu de fapt pe cine am visat şi sub influenţa cărei acţiuni de ieri, căci premonitoriu nu vreau să cred că era visul). Dar oricum, nici n-am avut de gând să aflu identitatea, drept pentru care, cu un efort de voinţă, am întrerupt visul şi m-am trezit.

Apoi mai aflaţi că deja Roxi e bine, în sensul că nu mai face febră deloc de vreo 2 zile, aspectele laringitei (gen tuse ca un lătrat de câine, voce răguşită, febră) au trecut, dar a rămas acum în loc o tuse productivă. Şi, fireşte, dorinţa de a mai sta "şi azi, doar azi" acasă cu mami şi Ilinca, î…

Google-pentru-casă

De ce nu există un fel de Google-pentru-casă? Să poţi să dai căutare după şosetele albastre cu buline ale copilului cel mare, pe care nu le-ai mai văzut de vreo două luni, iar Google-pentru-casă să-ţi afişeze că sunt fix în spatele dulapului de cărţi din camera copiilor, acolo unde, acum că ţi-a arătat Google-pentru-casă asta, parcă-parcă îţi aminteşti că s-a lăudat fata cea mică că a reuşit să le îndese, deşi la ora aceea n-ai băgat de seamă prea tare bla-bla-bla-ul ei, şi nici n-o credeai în stare de asta.

Of, telefonul meu - partea a 2-a

Sau drumurile noastre toate se vor duce la Vodafone...

Partea a 2-a de scris despre acest telefon, dar al 5-lea drum la magazinul de unde l-am achiziţionat în ceva mai mult de 2 săptămâni!

1. Mai întâi l-am cumpărat. Mare greşeală! Nu puteam eu să urmez sfatul cunoscuţilor şi să schimb pur şi simplu operatorul? Că e o foame pe piaţa asta, aveam de unde să aleg!

2. Apoi m-am dus să semnalez că e defect - greşeala mea că l-am ţinut la mine defect vreo 4-5 zile, din care 2 de week-end, adică în accepţiunea lor, mai mult de oricât ar fi fost necesar ca să mi-l schimbe pe loc, pentru că defecţiunea e din fabricaţie, asta e clar. Asta ştie chiar şi Nokia, cred că-şi asumă eroarea, sau riscul ca un telefon la nu-ştiu-câte să iasă pe porţile fabricii defect. Mi-au schimbat doar SIM-ul pentru că n-au putut să constate şi ei problema de display.

3. Apoi la câteva ore m-am dus cu problema semnalată, au oprit telefonul pentru service.

4. Apoi m-am dus să ridic telefonul resoftat. Nu mai manifestă prob…

Viaţa ca o cafea bună

Image
Când am primit un e-mail cu subiectul acesta, am zis: Yeah, right! Încă o reţetă a fericirii! Şi am amânat momentul citirii şi ştergerii mesajului. Dar după ce l-am citit am zis că poate totuşi merită să vi-l împărtăşesc şi vouă.

Viaţa e ca o cafea bună

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case au facut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi.

Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătărie cu vas mare plin cu cafea şi o multime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele aratând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească.

Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână, profesorul le-a zis: Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi…

1010

Image
Nu e o probă de cod dual computericesc, nici o probă de microfon (ştiţi, 2-10-2-10). Ci recunoaşterea faptului că blogul nostru, micul nostru jurnal de familie, a depăşit cu 10 mia de vizite. Nu vizitatori unici, ci vizite all together.
Mulţumim şi vă aşteptăm în continuare!

... Şi week-endul acesta

Week-endul ăsta ne cam plictiseam fără astfel de activităţi. Însă tot în frumoasa tradiţie pe care au creat-o anul trecut, Roxana nu răceşte în timpul săptămânii pentru că asta ar însemna să lipsească de la grădiniţă. Aşa că răceşte în week-end, doar de aia e week-end, nu? Ca să poţi face acum ce nu poţi în timpul săptămânii.

Aşa că fetele s-au gândit să ne facă alt fel de program: s-au trezi sâmbătă dimineaţă şi, fără niciun fel de preaviz de cu seară, Ilinca era cu nasul în batistă - dar asta nu e ceva nou, că ei îi trec mucii doar când scapă de aerul poluat al Bucureştiului - şi Roxi cu toate simptomele de laringită! Başca un pic de febră fiecare, doar aşa, un pic peste 37!
Azi-noapte însă febra Roxanei a crescut apropiindu-se ameninţător de 39, de făceam ture cu umidificatorul dintr-o cameră în alta, după cum încercam să-i găsim Roxanei un loc în care să poată dormi şi nici să n-o trezească pe sor-sa.

Să vedem cum va începe săptămâna...

Week-end-ul trecut...

Week-endul trecut a fost unul cu multe ... cum să le zic? Tradiţii.

Sâmbătă dimineaţă: pomană. A fost încă una din lunga serie de pomeni tradiţionale româneşti. Sau locale, că cică tradiţiile astea variază şi ele, în funcţie de locaţie. P-aici, prin zonă, trebuie să se facă cu totul 10 pomeni până la cea de un an, aceea fiind a 10-a. Şi câte se mai vorbesc la pomană, ce ocazie specială de a socializare! Ba chiar, tangenţial, se mai pomeneşte şi defunctul!

Seara: nuntă. Am avut marele "privilegiu" de a ocupa singurele cele mai proaste 2 locuri din toată sala de festivităţi de la Antilopa! Sau cel puţin, aşa mi s-a părut mie, până m-am obişnuit cu atmosfera (căci te obişnuieşti cu toate, omul are cea mai mare capacitate de supravieţuire în astfel de condiţii ostile de trai).
Să vă explic de ce: exista o orchestră de manelişti cu instrumentele lor, tocmită (pe bani mulţi, presupun) de miri şi familiile lor. Şi ei cântau fix pe latura de la geam a ringului de dans. De o parte şi d…

După 20 de ani

"De Revoluţie" eram în clasa a 8-a. Îmi amintesc primele luni de derivă de după. Cozile la ziare într-un ger năprasnic. Grevele noastre, elevele (instigate de mine, fireşte, de pe-atunci eram o naivă incurabilă care mă revoltam împotriva unor sisteme închistate) care nu mai vroiam să "facem" atelier căci ne loveam mâinile cu ciocanul, ne ceream dreptul la a alege, şi, dintr-un soi de feminism în faşă, am ales lucrul manual. Nu că mi-ar fi folosit vreodată la ceva asta, acum abia dacă reuşesc să bag aţă pe ac. Dar dacă eram generaţia revoluţiei, trebuia să ne manifestăm plenar.

Ei, şi îmi mai amintesc că o colegă ne-a spus la un moment dat ceva - ce mi se părea atunci doar ceva auzit acasă şi transmis colegilor în clasă. Nu prea înţelegeam ce vrea să spună. Cum, de altfel, cred că nici ea nu prea ştia ce spune. Pentru că într-adevăr era ceva auzit acasă şi transmis colegilor. Ne-a spus celebra frază: "De-acum n-o să mai fie comunism aşa ca până acum. O să fie co…

Where to?

Săptămâna trecută am participat (audiat) seminarul: IT Start-ups - How to.
Ideea care mi-a rămas în minte de-atunci este următoarea:
ca să reuşeşti cu un start-up în IT, prima prima şi prima condiţie este să ai o idee.
Contează foarte mult punerea ei în practică, desigur.
Dar ceea ce aştept eu acum să-mi cadă para mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă e acea idee sclipitoare (care să salveze lumea de criza economică şi politică şi să nu fi venit nimănui altcuiva! Ideea care mă va face pe mine bogată şi împlinită psihic, emoţional şi în toate felurile!)
Nici nu vreau prea multe, nu?

"Optimism"

Întrebare: Ce-i negru, mic şi bate la uşă?
Răspuns: Viitorul.

Îşi caută noi stăpâni bebeluşi

Image
Scaun (fotoliu, coş) pentru maşină Graco



Preţ nou: 375 lei – redus de la 550 lei
Preţul nostru: 300 lei

Stare: aproape nou, foarte puţin folosit
Caracteristici:
- Recomandat pentru grupa de vârstă 0 - 12 luni
- Până la 13 kg.
- Coşuleţul are mâner ergonomic şi parasolar reglabil în 2 poziţii.
- Este uşor de potrivit – indicator de poziţie corectă şi are 2 poziţii de prindere ale copilului.
- În maşină se poate monta numai cu spatele către direcţia de mers (Important: se recomandă poziţionarea scaunului cu spatele la direcţia de mers până la 1 an!).
- Se poate fixa pe cărucioarele Graco.
- Greutate: 3,6 kg.
- Dimensiuni: 67 x 41 x 56 cm.
- Culoare: gri închis cu parasolar portocaliu

BONUS: la achiziţionarea scaunului de maşină Graco primiţi GRATUIT unul dintre următoarele produse (la alegere):

1. Arcada Tiny Love



Nou, produsul costă: 105 lei

Caracteristici:
- pentru 0 - 8 luni.
- Jucărie muzicală pentru carucior, coşuleţ auto sau pătuţ pliant cu dimeniuni maxim 120 x 60 cm
- Bebeluşul nu se va mai plicti…

The answer, my friend...

Care-ar fi soluţia pentru nedreptăţile pe care le suferim şi vedem la tot pasul, care este forma de protest sau de luptă potrivită: petiţii, nesupunere civică sau, pur şi simplu, emigrarea?

Be the prince!

Roxana, fetiţa mea de 4 ani, mă ajută la traduceri.

Staţi aşa, că nu ştie aşa de multă engleză cât să-i sub-contractez traducerile de la editură, iar eu doar să supervizez, dintr-un turn de cristal, munca ei de sclav. Nu, tot eu produc această muncă. Însă la un moment dat aveam un capitol întitulat chiar aşa ca-n titlul meu: Be the prince! Era vorba despre o fetitţă care îi cerea acest lucru tatălui ei... etc, nu intru în detalii, citiţi cartea, vă informez eu când apare şi v-o şi împrumut.

Ei, şi cum stăteam eu aşa şi mă gândeam cum ar da mai bine titlul respectiv în limba meternă, iaca ajunge şi Roxi o mică prinţesă, cu prinţesele lui Disney în tot capul, nu mai vede şi nu mai vrea decât Cenăşăreasa pe chiloţei, Albă ca Zăpada pe maieu, Belle din Frumoasa şi Bestia pe pijama şi aşa mai departe. Iar eu trebuie să fiu, în joaca ei, aţi ghicit! Prinţul!

- Fii tu prinţul! - zice Roxi.

Iar eu îi mulţumesc pentru idee şi o transpun în scris în carte.
Iar prin prezenta îi recunosc copyright-…

If you can dream it, you can do it!

...says Disney!

Of, telefonul meu!

Compania de telefonie mobilă (nu spui care, companie roşie importantă!) al cărei client sunt de un deceniu! (da, un deceniu de fidelitate! aveţi vreun premiu pentru mine?) s-a auto-sesizat în privinţa acestui lucru şi au pus un nenică să mă sune. Carevasăzică, să mă întrebe de sănătate.

Zic:
- Bine aţi nimerit, că eu am pus mâna pe telefon să vă sun în aceeaşi problemă, dar m-am pierdut prin meandrele circuitelor lui *222 şi am renunţat, am venit la un magazin Vodafone şi am dat peste un incompetent şi iar am renunţat, aşa că apelul ăsta vine la mare fix, ca să încununeze şi să pună capăt înjurăturilor cu care vă gratulez în fiecare zi!

Zice că are o ofertă specială pentru mine, că de ce să plătesc la fel ca acum 10 ani, când între timp piaţa asta s-a tot schimbat şi, din fericire pentru clienţi, concurenţa a dus la ieftinirea serviciilor, că pot să plătesc la fel şi să am mai mult.

Zic:
- Bine, hai să batem palma! Daaar... am adunat şi nişte puncte de fidelitate şi dacă tot reînnoim cont…

Impasul treizecist

O altă prietenă a renunţat la serviciul de la birou în favoarea unei vieţi mai libere de constrângeri, în care să-şi facă loc şi grija pentru copii, soţ, casă, cât şi pentru sine însăşi, prin timpul alocat lecturilor.
Şi nu e nici acesta un caz izolat. În ultima vreme, cam de când îmi desfăşor şi eu activitatea profesională pe lângă casă, mă tot înconjor de astfel de persoane.
Iar fenomenul nici măcar nu este "sexist", nu doar persoane de sex feminin fax asta, ci şi bărbaţi - dar într-o măsură mai mică, fireşte, ei sunt capii familiei şi trebuie să asigure, în bună tradiţie încă din epoca de piatră, necesarul de hrană şi să apere peştera de invazii.

Aşadar, personal consider că traversăm un impas. Impasul trezecist, l-am numit, bazându-mă pe media de vârstă a persoanelor implicate.
Nu-mi sunt foarte clare cauzele - poate fi ceva comun tuturor femeilor care au o oarecare experienţă profesională, dar şi datorii de familie şi unu-doi copii.
Poate însă fi şi/sau ceva comun epocii p…