Posts

Showing posts from March, 2014

Talcioc Urban pentru Dana

Image
Dana are 39 de ani. E o femeie frumoasă, sensibilă, face bijuterii şi este diagnosticată cu cancer mamar cu multiple metastaze osoase. Din 2009. Ea se lupta zilnic cu boala asta mizerabilă. Însă e senină, mai senină decât noi, ăştia sănătoşi şi mereu nervoşi din orice. Un diagnostic şi un tratament corect, în străinătate, ar ajuta-o mult. Dar pentru acestea are nevoie de bani. Haideţi să o ajutăm să îşi revină, orice gest financiar îi va da speranţa că se poate trata.

Delia a creat pe Facebook o pagina în care sute de oameni au licitat şi au donat pentru Dana. În numai o lună de zile, după ce s-au vândut online obiecte precum cărţi, haine, accesorii, servicii, chiar şi tratamente dentare, s-au strâns aproape peste 6.300 lei. Însă Dana mai are nevoie de cel puţin 1.000 euro, care se pot strânge la Talciocul Urban din curtea Ca va? Bistro. Peste 20 de talciocari cu mărfuri diverse se vor strânge duminică, 30 martie, de la 10.30 să vândă şi să doneze pentru Dana.
Detalii despre acest even…

Billy Idol cu noroc

Image
Anul I de facultate, proaspăt posesoare de permis de conducere, iau Dacia mamei din parcarea în care aproape ruginise în spatele blocului şi o tulesc să mă văd cu lumea în oraş. Îmi înregistrasem de pe un CD pe o casetă, Billy Idol "pentru condus". Nu că ar fi avut Dacia mamei casetofon auto, la halul în care se fura din Dacii, ne-au luat oglinzile de câteva ori, capacele, benzina... etc. Dar aveam eu un casetofon portabil cu căşti, îl ţineam pe scaunul din dreapta, la maxim, şi se auzea foarte bine când erau bateriile noi. Şi dă-i cu "Rebel Yell", şi dă-i cu "Dancing with Myself"...

Taman când urlam mai cu spor singură în maşină "Speeeeed, give me what I neeeeed", fac dreapta pe după Universitate, cu incomprehensibila viteză de vreo 10-20 la oră, că doar ce pornisem de la semafor, mă strecor printre 2 valuri de pietoni care circulau pe bulevard, că acolo ştiţi, vin într-una pietoni, şi pe verdele lor, şi pe verdele şoferilor. 
Dar nu ajung dec…

Aventurile lui Hermann ... în faţa copiilor

Image
Am fost cu fetele la Aventurile lui Hermann, în sfârşit, după lupte seculare care au durat... cam de când am aflat eu de la Mira că Lumea lui MOMO a realizat acest spectacol şi până ieri. În timp ce mă uitam la spectacol, de pe un scăunel haios de la Clubul Ţăranului Român, îmi tot veneau în minte diverse gânduri, din care am desprins concluzia că nu e chiar o joacă de copii să faci spectacole... pentru copii! Mi se pare extrem de greu să găseşti limbajul de dincolo de cuvinte cu care să te adresezi unor copii de vârste diferite - erau acolo copilaşi de-abia mergători (deci pe la 1 an), şi până pe la 8-9 ani; şi cu gusturi diferite - gusturile copiilor se educă, dar nu puteţi nega acele lucruri, care ţin de chimie dacă vreţi, acel ceva care-ţi place sau nu fără explicaţii!
Există o restricţie de vârstă şi sex a actorilor. Astfel, băieţelul de 10 ani Hermann din poveste este jucat de o actriţă în jur de 30 de ani, după umila-mi estimare. Însă actriţa (Toni Zaharia) s-a descurcat nu ono…

8 martie: concert cameral... în camera copiilor

Image
De ceva vreme, nu prea multă, fetele mele studiază câte un instrument muzical. A se citi "studiază" ca o înlocuire a expresiei "merg o dată pe săptămână la o şcoală particulară de muzică", nu ca "repetă zi de zi partiturile şi fac game şi arpegii până la epuizare". Nu şi-ar dori nici ele, nici eu, a doua variantă. Avem însă ureche muzicală cu toţii şi ne place muzica. Dar nu suntem din cei care au moştenit pianul cu coadă în casa de arhitectură interbelică (familiile noastre sunt de o sănătoasă sorginte rurală, unde numai de pian nu avea loc mamaia lângă grajdul vitelor!)

Dar una peste alta, uite că ceva-ceva s-a prins de ele, oricum ceva mai mult decât de mine, care nu ştiu nici pian şi nici chitară. Şi nici vreun alt instrument, for that matter, căci cele câteva luni de vioară pe care le-am făcut eu acum 30 de ani au fost ... ceea ce azi am numi "epic": ştiam şi le mai ştiu încă notele muzicale pe coardele viorii, dar cântam cu toţii (că eram …

Oscar şi lectura nu prea roz

Image
M-am bazat pe fler, şi flerul mi-a dat (din nou) peste nas. După titlu, credeam că Oscar şi Tanti Roz a lui Eric-Emmanuel Schmitt e o chestie aşa, amuzantă şi drăguţă, poate un pic neserioasă... Un băiat pe nume Oscar şi o doamnă Rose, transformată de traducător probabil în Roz.

Başca ştiam că s-a adaptat o piesă de teatru la noi după această carte, dar nu am urmărit fenomenul (teatral) ca să nu-mi stric plăcerea lecturii, căci niciodată nu mă uit la un film/piesă de teatru înainte de a citi cartea! Chestie de bibliofilie, defect profesional, sau nu ştiu.

Aşa că azi, de 8 martie, am purces la ceea ce credeam eu că va fi "o lectură uşurică".
Da' de unde!
Da, am citit-o în vreo 2-3 ore, e-adevărat. Însă subiectul este unul cât se poate de serios, poate prea serios.
Un băieţel pe nume Oscar, bolnav de cancer, trăieşte într-un spital, unde singura persoană care îl înţelege şi care îi poate oferi confortul ultimelor zile din viaţă este cea pe care el o numeşte tanti Roz.

Fo…

7 martie - telefonul, acest "rău necesar"

Image
Pe 7 martie 1876, Alexander Graham Bell primea brevetul pentru o invenţie pe care el o numeşte telefon. Telefonul a micşorat literalmente distanţele. De altfel, etimologic denumirea telefonului desemnează transmiterea sunetului (phonos, din limba greacă) la distanţă (tele).

Au trecut 138 de ani de-atunci până la momentul în care nu mai putem trăi fără telefon. De la telefonul cu roată pe care copiii noştri de l-ar vedea, nu ar şti la ce foloseşte, la telefonul cu taste, de la cel mare şi greu, la telefonul cu antenă, şi până la cel cu touch screen şi o mie de funcţii asociate.

Iniţial, telefonul transmitea vocea umană, pentru ca acum, datorită reţelelor folosite, să poată transmite şi alt fel de "pachete" - mesaje scrise, fotografii, conţinut video. În România, telefonia ajungea în 1881, deci la doar 5 ani de la descoperirea instrumentului telefon. Prima reţea telefonică a fost instalată în Transilvania, iar doi ani mai târziu şi la Bucureşti.

La noi la ţară, copil fiind, da…

Ou sont les grand-parents d'antan?

Image
Bunici gata să plătească ei câte 2 bone la un nepot, decât să îl crească ei.
Bunici plimbându-se singuri prin parc, în vreme ce copiii lor aleargă de la muncă la afterschool într-un suflet, ca să le recupereze nepoţii.
Bunici care afirmă că "e un coşmar" faptul că fiica lor tocmai a născut un copil, al doilea, şi spun oricui le ascultă că "îmi este foaaarte greu", de parcă pentru fiica acum lăuză ar fi mai uşor.
Bunici care se bucură că au un singur copil-nepot în grijă şi mai ales se bucură când e weekend şi nu trebuie să meargă deloc la nepot.
Bunici care-şi aşteaptă perechea de la piaţă ca să poată să se ocupe amândoi de un singur copil, şi acela destul de măricel.

Cam asta s-a întâmplat să întâlnesc în ultimele zile. Şi odată constatarea făcută, cu o neînţelegere a fenomenului ne-mpăcată, mi-am şoptit atunci în barbă că toţi aceştia ocupă ilegal funcţia de "bunici". Şi am exclamat a la Francois Villon: Unde sunt bunicii de-altădată?

Unde ne sunt bătrâ…

Copil la concurs (de matematică?)

Image
- Deci, eşti atentă, citeşti de două ori cerinţa subiectelor!
- Ai grijă la semne, nu pui minus în loc de plus sau invers!
- Nu te grăbeşti, nu trebuie să ieşi prima, dacă aveţi 2 ore la dispoziţie, stai 2 ore, dacă e nevoie!
- La subiectele mai grele, rezolvă-le din aproape în aproape, de la simplu spre complicat!
- La sfârşit te verifici, mai citeşti o dată toată lucrarea!
- Şi foloseşte ciorna! Nu te mai repezi să scrii direct pe foaia de concurs, rezolva pe ciorna, desenează-ţi grafic ceea ce trebuie să rezolvi la subiectele mai dificile!

Cu aceste sfaturi nepreţuite - adică, cicăleli care îi trec pe lângă urechi - a pornit Roxana la concursul Euclid ieri, duminică 2 martie, dis de dimineaţă.

Să ne înţelegem: după ce mă trezesc la 6.30 zi de zi, alerg la şcoală de vreo 2 ori pe zi, plus alte activităţi extraşcolare menite să acopere, măcar pe alocuri, lipsurile sistemului de învăţământ tradiţional şi dorinţa de perfecţionare a copiilor mei şi a părinţilor lor, de genul limbi străi…