Posts

Showing posts from April, 2010

În sfârşit, nefumător

De câteva luni de zile, mă număr printre fericiţii care se numesc nefumători. În sfârşit, nefumător! Şi cam de-atunci plănuiesc să scriu postul ăsta. Insomnia salvează lenea, că iaca, i-a venit rândul. Nu de alta, dar se apropie 31 mai, ziua mondială antifumat, pe care de ani de zile îmi propun s-o sărbătoresc prin ne-fumat şi n-am reuşit decât de 2 ori, atunci când eram însărcinată şi când, fireşte, ca orice mamă (în devenire) responsabilă, nu am fumat. Deci, am mai fost nefumătoare de 2 ori, în intervalele de la testul de sarcină până la înţărcarea pruncilor (aproape 2 ani de fiecare dată).

Cum m-am lăsat eu de fumat:

Fireşte, cum se vede din titlu, cu ajutorul cărţii / audiobook-ului omonim, al lui Allan Carr. În original, The Easy Way to Stop Smoking. Dar cum a lucrat la mine cartea asta?

Simplu, prin doar trei factori coercitivi:

1. Snoabă cum sunt, mi-am zis: toată lumea se lasă de fumat cu cartea asta. Buni prieteni, foşti colegi, prieteni pe care nu-i mai văzusem de mult... Pe …

Somnul naşte oameni odihniţi

Somnul naşte oameni odihniţi. Nesomnul... mă arată cu degetul pe mine.

Ce-o fi cu insomnia asta? Nu-mi amintesc să fi avut aşa ceva, chiar cu atâtea ore nocturne de veghe, de mult sau chiar deloc!

Ştiu! O fi de la cafeaua de slăbit - o prostie, dacă mă întrebaţi pe mine, de la Yves Roches, pe numele ei Svelta (sau Zvelta? cu consoana siflantă surdă sau sonoră? cred că de oboseală mi se trage, încep să asemuiesc noaptea asta cu cele din sesiune, în care învăţam pentru morfologie istorică greacă veche, şi mi se deşteaptă amintiri privind şi conţinutul cursurilor!). Cred că dacă mai am câteva nopţi ca asta mă fac zveltă de tot!

M-am obişnuit cu cafeaua mea tip "fără", ştiţi cum e? Fără cofeină, fără zahăr ci cu îndulcitor, fără lactoză la laptele praf. E super! Şi poţi să bei d-astea până nu mai poţi. Ei, ieri după-amiază - de fapt, alaltăieri, că deja azi e mâine - am băut o Zveltă d-asta. Noaptea - insomnie. Dar mai moderată, am adormit pe la 2 şi m-am trezit în zori, când a…

Înc-o lecţie de viaţă de la copiii mei

Ieri, Roxana şi Ilinca se certau, se băteau, chirăială maximă. Intervine tac-so, rezolvă mai mult sau mai puţin corect (adică, cum ar veni, ca la carte) conflictul, şi după ce trece criza mergem să discutăm cu împricinatele, în camera lor.
Zic:
- Roxi, mami şi tati vă iubesc la fel de mult pe amândouă, şi pe tine, şi pe Ilinca. Şi ne doare sufletul când vă auzim că vă certaţi sau vă băteţi.
La care Roxana mă lasă mască cu următoarea replică:
- Dar şi pe noi ne doare sufletul când vă certaţi voi, mami şi cu tati!
Ei? Freud, Dolto, Salome şi ceilalţi, ce e de făcut?
Am dres şi eu busuiocul cum am putut mai bine, cu chestii de genul discuţiile de oameni mari pot să fie şi pe ton mai răstit, dar asta nu înseamnă că ne certăm, cu treaba copiilor e a copiilor şi a oamenilor mari e a oamenilor mari, cu nu e vina voastră dacă mami şi tati nu se înţeleg într-o oarecare privinţă... etc.
Dar palma peste obraz pentru discuţiile aprinse peste capul lor mi-a luat-o! Nici nu mai contează că eu chia…

Varicela loveşte din nou

Taman când ne gândeam aseară că oare se poate aşa ceva, la cât de contagioasă e varicela, să stai bot în bot cu sora mai mare dalmaţiană şi să nu faci şi tu?
Dar nu! Ei bine, la nici o oră după discuţia asta, a venit vestea.
Suntem la varicelă, tura a doua.
Poze n-avem, din cauză de copil plecat în deplasare în vacanţă.
De fapt, tot ce ştiu eu, ca mamă "remote" de copil 2 bolnav de varicelă, e că are câteva (2-3) bubiţe pe trunchi şi cam tot atâtea pe spate, şi că se bucură să fie dalmaţianul 2 din familie.
I'll keep you posted! :)

Poetica nostalgică de joi după-amiază

Image
La geamul camerei mele de lucru ciripeşte o pasăre. Nu-i vrabie, are ghiersul dulce. Un tril lung, apoi mai multe chiote scurte, două triluri... Şi din nou...

Aud frunzele crescând pe ramura pe care stă ea şi văd cântecul păsării.

Mi-e dor de cărările pădurilor copilăriei mele...

Corporate-less, alive-ness

O altă prietenă foarte bună s-a decis să lase deoparte "traiul" corporatist în favoarea lucratului pentru sine, a lungilor după-amieze cu lecţiile şcolare şi peri-şcolare ale copiilor, în favoarea timpului liber petrecut aşa cum doreşti, într-un cuvânt, în favoarea a ceea ce contează în viaţă.

Aseară o altă bună prietenă mi-a povestit că lasă toate astea şi, în plus, Bucureştiul, pentru o casă pe pământ, cu curte, în provincie, şi pentru lucruri mai de suflet, care să-ţi permită să şi trăieşti, nu doar să fii roboţel.

Way to go!

Cartea bate viaţa

People shouldn't have children if they're not mature enough to keep a marriage going!

Om cu scaun la cap

Image
Asta numesc eu un om cu scaun la cap!

La mulţi ani, poveştile lui Andersen!

Image
Google aniversează 205 ani de la naşterea scriitorului Hans Cristian Andersen printr-o serie de logo-uri speciale.


ZF scrie mai multe despre asta.

Nu e păcăleală de 1 aprilie!

Image
Mulţumesc, hoţule anonim, vandalule, care poate, zic doar poate, o să-ţi cumperi o doză de drog din vânzarea detectorului de radar pe care l-ai furat din maşina noastră! Pentru ce îţi mulţumesc? Păi să vedem:

- Pentru că am avut ocazia să mă conversez cu 112 (povestit, prima rundă), cu operatoarea de la secţie când am primit legătura (povestit, runda doi), cu echipajul trimis la faţa locului (povestit, runda trei, dar ei au "constatat", acesta e rolul poliţiei din România: să constate. Şi pe urmă a trebuit să aştepte şi agentul cu noi să vină echipa operativă, pentru că avea "de închis o fişă!" Săracul, aproape că mi-e milă de el că a trebuit să se deplaseze şi să scrie o fişă! Sau de impozitele care se duc din munca mea, pe salariul lui? Că nu mai ştiu clar!
Povestit echipei operative - runda patru. De fapt, stat la taclale cu Cel-Care-Fuma, căci colegul era ocupat să ne dea cu cârmâz negru prin maşină în căutare de amprente (de unde o fi ştiind care sunt ale noast…