O relansare? Sau o coincidenţă de sfârşit de vară...

Taman ce scriam ieri despre sfârşitul verii, fără să pot, fireşte, reda prin simple cuvinte o stare de sfârşit de august câmpenesc. Noroc cu coincidenţa care mi-a scos azi în calea ochilor un text al lui Cărtărescu, cel care ştie, fireşte, să întoarcă din condei mai frumos lucrurile astea. Căci de aceea el este un poet, iar eu (voi rămâne?) doar simplu cititor, veşnic admirator.

"La sfârşitul fiecărei veri, cam pe vremea aceasta, cînd lumina devine tot mai albă şi rece, trăiesc un sentiment confuz, care amestecă adînca tristeţe a terminării vacanţei cu un fel de nerăbare pentru ce va veni. Se încheie, mereu, o perioadă de hoinăreală şi visare, care uneşte parcă toate verile, din toţi anii vieţii mele, într-un singur anotimp generic, mereu acelaşi, şi care exprimă într-un fel singurătatea fiinţei mele. Vară şi singurătate, sau introspecţie, sau meditaţie fără obiect au fost mereu cuvinte echivalente pentru mine. Rareori scriu vara, dar, într-un fel, atunci pre-scriu totul, atunci se încheagă încet în interior acel cîmp de aşteptare care este dorinţa, nevoia de a scrie."

Textul se încheie cu paragraful:

"Ştiu bine ce mă aşteaptă cînd intru în toamnă: un lanţ de dezamăgiri. Totuşi, sentimentul de început de lume e mai puternic şi, de cîte ori, la sfîrşit de august, se schimbă lumina şi vremea se răceşte, nu mă pot împiedica să nu-mi spun: de data asta va fi altfel. Va începe să se mişte ceva. Voi lucra, voi iniţia proiecte. Ceva se va schimba în viaţa mea în această toamnă, pe care o simt ca pe o prevestire. Poate vor apărea cîteva cărţi extraordinare, din cele care justifică o literatură. Poate cîţiva oameni vor căpăta autoritate şi-şi vor putea face datoria. Poate criza va trece, poate a şi trecut."

Textul poartă titlul "O relansare?" şi face parte din cartea lui Mircea Cărtărescu, "Pururi tînăr, înfăşurat în pixeli", Humanitas, 2004