Paştele la români: vopsea de ouă bio

Fii-mea era speriată ieri că vai, nu am cumpărat încă vopsea de ouă şi noi cu ce vom vopsi ouăle pentru Paşte? Trec acum peste faptul că de fapt nu am cumprat nici ouăle de vopsit, dar asta se pare că nu o preocupa prea tare. Şi nu am cumpărat nici miel, şi nici ingredientele pentru drob sau friptură, că stufat sau alte produse tradiţionale de Paşte nu facem. Şi nici cozonac sau pască nu cred că mă încumet nici anul ăsta să încerc. Trec peste astea, şi revin la vopseaua de ouă.

Atât (m)i-a trebuit, căci imediat mi-am amintit şi le-am povestit şi fetelor despre Paştele copilăriei mele la ţară, la bunici. Nu-mi amintesc să fi vopsit mamaia vreodată ouăle - de la găinile din ogradă, fireşte - cu vopsea cumpărată de la magazin. Zicea că e toxică.

Mamaia decojea de primele foi câteva cepe pe care le alegea să fie cât mai colorate, chiar şi de ceapă de apă roşie, le punea într-un ceaun cu apă şi punea ouăle la fiert în acest ceaun. Le lăsa să fiarbă mult, să fie tari şi să nu se strice repede. Ieşeau nişte ouă exact cât trebuie de portocalii-roşii!

Alteori mă trimitea prin grădină să adun nişte frunzuliţe, în principiu de pătrunjel şi leuştean, dar aveam libertatea să aleg şi alte forme, ce mi se părea mie mai "zimţat". Punea o frunză din asta pe un ou, băga oul într-un ciorap de damă - de obicei cu ceva avarii, nu strica ea ciorapi buni pentru asta - pe care îl lega apoi cu o aţă, să nu iasă cumva ouă, şi îl introducea în apa aceea cu foi de ceapă. Oul se făcea roşu, dar rămânea "cu model" de la frunza respectivă.

Alte femei de prin sat le vopseau cu zeamă de sfeclă roşie sau le făceau un model cu ceară de la lumânare, şi apoi le fierbeau în acea zeamă de foi de ceapă. Variaţiuni pe aceeaşi temă, imaginaţia era limita.