Dimineaţa, trezirea de voie - de voie de nevoie, trebuie să ne trezim, chiar dacă am dormit azi-noapte, chiar dacă am făcut "mami, ia-mă-mă-n baţe să ne pimbăm de colo-colo, că sunt bolnăvioară". Şi începe programul de dimineaţă:
Se ia recipientul de la aparatul de aerosoli, se umple cu 1 ml ACC şi 2 ml de ser fiziologic, se plasează măscuţa pe faţa copilului şi se porneşte abureala. În timp ce acesta, copilul bolnav, se uită la desenele matinale cu "clubul lui Michiiii" şi "Meni Iscusituuuu", alături de cel sănătos.
Apoi se verifică temperatura. Sub 38 intra-rectal nu e febră, lăsăm copilul în pace, peste 38 e febră, caz în care administrăm antitermicele potrivite.
Se administrează siropul pentru imunitate. Cu seringa de Nurofen, doar cu aceasta se administrează toate "siroapele", e singura care are trecere la copil. Se mai administrează şi celelalte buline, ursuleţi cu echinaceea, vitamina C şi etc.
Se ia apoi aspiratorul şi Batista bebeluşului şi se aspiră mucii, inundaţi în prealabil de câte un jet de apă de mare în fiecare nară.
Apoi se dau 2 fâsuri de Tantum Verde în gâtul roşu.
Când se termină toate, nu neapărat în această ordine, constaţi că a trecut vreo jumătate de oră sau mai bine - căci toate se negociază, se întrerup, se condimentează cu nişte ţipete, cu nişte "mami fac pipi vino să mă ştergi", cu nişte mic dejun frugal şi oricum alergat prin toată sufrageria, cu dus celălalt copil la grădiniţă... Numai bine să te pregăteşti pentru tura următoare de doftoriceală.
Şi după câteva zile bune de stare ne-ameliorată, febră oscilantă, când mai mare când mai mică, nopţi nedormite şi plimbate cu "mami, ia-mă-mă-n baţe", te gândeşti, poate totuşi trebuie antibiotic, hai să nu-mi pun ambiţia cu copilul, hai să... Şi te răzgândeşti când îi scade febra. Şi până la urmă, ca să fii mai sigură, ajungi la hemoleucogramă. Numai ea - şi pediatra care trebuie să interpreteze rezultatul - poate să-ţi spuie de-o fi virală sau bacteriană infecţia, de-o fi copilul "virusat" sau "supra-infectat".
Înţepat copilul de două ori, în fiecare braţ o dată, pentru că la centrul medical unde suntem arondaţi nu se ia doar din deget sânge pentru homogramă, iar mânuţele pufoase nu lasă să se vadă venele, şi când prima venă a fost reperată, s-a şi spart îndată. A plecat copilu' acasă cu o "diplomă de curaj" în braţe, dar nu cred că o mai prind curând pe la analize.
Dar când în sfârşit iei rezultatul care indică infecţia virală, nu-ţi vine să te feliciţi că ai mai aşteptat cu antibioticul? (şi pediatra, la fel).
Lasă, că vine week-endul! Ne-o mai scoate din doftoroase. Hai cu Ozzie! Let me hear you scream!
Despre una, despre alta, ce mai facem, ce mai citim, sau ce gânduri mai gândim.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Stop joc
După aproape 10 ani de Blogspot, mă opresc aici.
-
În vacanţa de după vacanţă am fost la munte. La munte era zăpadă. Multă şi frumoasă zăpadă. La munte se schiază. Roxana a făcut cunoştinţă c...
-
Venind în întâmpinarea celor care doresc să citească despre diversitatea acestor situaţii şi spre disperarea celor care nu înţeleg ce e cu c...
No comments:
Post a Comment