Ce mai citesc

"Mă consideram mediocru. Note mari nu aveam decât la română, la istorie şi la sport. În plus, fiind de o timiditate morbidă, exploatam prost ceea ce ştiam. Mama, de la care moştenisem neîncrederea de sine, nu ştiuse că cele două mari principii, nescrise niciunde, ale pedagogiei erau: să-i spui copilului tău cât de des poţi (şi niciodată nu era de-ajuns) unu, că îl iubeşti şi doi (asta măcar din când în când) că e un copil bun, frumos şi inteligent. Câte ocazii ale vieţii nu pierdem din cauza acestei necultivate încrederi în noi! Şi din cauza asta viaţa devine o pradă a celor care, dotaţi doar cu tupeu, fac prost în locul nostru ceea ce noi nu ştim că putem face bine."
(Gabriel Liiceanu, Scrisori către fiul meu)
Sublinierea îmi aparţine şi ţine loc de comentariu :)

Comments

  1. Desi am citit cartea acum un an si jumatate am stiut despre ce este vorba de la prima propozitie. Si asta pentru ca ma gandesc foarte des la pasajul asta, sa fiu sigura ca nu il uit :). Cred ca verbalizarea defectuoasa sau lipsa ei sunt problemele mari ale educatiei romanesti. (Si eu sunt fan Dolto :))
    Imi place blogul tau!

    ReplyDelete
  2. Cat este de adevarat si cat de mult conteaza intr-adevar. Macar noi sa tinem cont de asta si sa punem in practica atunci cand vine vorba de proprii nostri copii. Si eu sunt o timida prin definitie, vesnic cu senzatia ca nu ma descurc, ca nu pot, ca nu stiu si mereu convinsa ca nu-s prea buna de mare lucru si tot din aceleasi motive: nu mi s-a insuflat niciodata increderea aia de care orice copil are atata nevoie la un moment dat, vesnic eram subiectul nemultumirilor, fara sa fiu, dupa parerea mea, un copil care sa merite asta. Acum incerc sa repar si sa vindec ce se mai poate repara si vindeca, iar terapia ma ajuta mult.
    Copiilor mei le spun insa mereu ca-s cei mai buni,cei mai frumosi si cei mai destepti (si realmente cred asta), seara inainte de culcare si nu numai atunci aud mereu "te iubesc"-ul ala magic care face sa treaca orice suparare de peste zi si, de asemenea, aud la fel de des ca viata mea fara ei nu ar insemna nimic.

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone