Prăjitură cu mere. Şi provocarea duminicală "dulce-n casă"


Prajitura cu mere
Mă-ntreb şi eu cum de am tupeu să lansez chiar eu rubrica asta cu provocarea duminicală, când adineaori tocmai am aruncat o poală de pacheţele de tot felul de condimente şi pungi magice expirate sau pe cale să expire şi abia de am găsit prin sertare un plic de zahăr vanilat, ca să nu mai zic că după ce m-am apucat de treabă am constatat că n-am făină suficientă şi am dat fuga la magazinul de vis-a-vis (asta, după ce mai făcusem deja încă 2 drumuri după carne şi boia puţin mai devreme). Cât de slab bucătar pot să fii să-ţi expire condimentele în dulapul de la bucătărie nefolosite?

Bine, tot la fel procedez din când în când cu cutia de medicamente: le verific iar cele expirate sau pe cale să expire ajung la gunoi, şi asta nu face din mine un slab bolnav, nu-i aşa?

Aşa că, odată acest silogism parcurs, iacă-tă despre ce e vorba:

Mi-am propus ca în fiecare duminică să pregătesc o prăjitură de casă. Măcar pe perioada rece, când ieşim mai puţin pe-afară şi plecăm mai puţin de-acasă. Iar reţeta o public luni dimineaţă. (paranteză: după ce că ieşim mai puţin să facem mişcare, măcar să şi mâncăm mai mult! şi să aruncăm cântarul!) Şi vă provoc să pregătim împreună! (Aşa e, am furat modelul provocării de la Laura, dar l-am mutat în bucătărie)

Este vorba de reţete simple, pe care să le poţi face acasă fără cine ştie ce "skills" de mari cofetari, dulciuri pe care să le poţi prepara în cele 1,5-2 ore cât dorm copiii după-amiază, de exemplu. Şi da, care să dispară din platouri în câteva ore. Ce ziceţi, vă băgaţi?

Încep eu, cu o prăjiturică cu mere şi stafide.

Ingrediente:
- 4-6 ouă (depinde de dimensiunea ouălelor şi a tăvii în care veţi coace plăcinţica, eu am folosit 6 ouă pentru că am o tavă destul de largă)
- 1 cană de zahăr
- 1 cană de făină
- zahăr vanilat, esenţă de vanilie (sau altceva, ce aveţi preferinţă)
- 1/4 ceaşcă ulei (acuma, depinde de ceaşcă, dar nu prea mult ulei, doar aşa, ca să dea un pic de "ungere" la motor)
- zeamă de lămâie sau suc tip "hellas"
- praf de copt
- mere rase (eu am folosit mere rase şi păstrate la borcan de-astă vară la ţară, pentru că nu puteam să ţin pasul cu prăjiturile cu mere, în ritmul cu care se coceau merele în pom în grădină)
- stafide - după preferinţă

Mod de realizare:
Într-un vas de mixer se separă albuşurile, iar gălbenuşurile se păstrează într-o cană sau un castronel.
Se bat bine cu mixerul albuşurile cu un praf de sare, se adaugă pe rând zahărul în 2-3 reprize (nu tot odată), gălbenuşurile, zahărul vanilat, esenţa, uleiul, făina, praful de copt stins cu zeamă de lămâie, amestecând mereu. Se scoate mixerul şi se foloseşte mai departe un tel, pentru că se pun merele rase şi stoarse de zeamă (preţ de o cană sau două de conţinut de mere).
Tava se unge cu ulei şi se tapetează cu făină (cred că se poate folosi hârtie de gătit, dar personal n-am folosit, eu numesc asta "metoda leneşă", ca să nu mai trebuiască să freci tava după aceea). Se toarnă "maglavaisul" în tavă şi se bagă la cuptor.
După ce se întăreşte puţin se pot pune stafidele, cum dorim, mai devreme dacă vrem să intre prin prăjitură, mai târziu dacă vrem să rămână deasupra. Când nu mai rămâne cocă pe "paiul de încercare" se opreşte focul, se pudrează cu zahăr şi se taie rece.
Leapşa merge la... oricine vrea s-o preia. Promit să încerc reţetele voastre care se potrivesc cerinţelor: simple, duminicale.

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone