Larevederea, Regăsirea

De ce n-am mai scris pe Blogonovela.ro?

Primul gând a fost să dispar pur şi simplu în ceaţă. Potrivit Google Analitics, nici nu ar fi prea mulţi (if any...) cei care mi-ar simţi lipsa din blogosferă. Şi nici nu vroiam să cad în patetic, urăsc patetismele.

Dar apoi am zis că din respect pentru "cititorul" meu ar trebui să-mi adun câteva gânduri măcar şi să încropesc o explicaţie.

În primul rând, am ajuns la o supra-supra-saturaţie de spamurile primite din acest blog! Scriu sau nu pe blog, oricum intru să şterg sute de spamuri zilnic. Şi când zic sute, nu vreau să exagerez. Înainte de a avea acest blog, primeam spam în limite normale, ca tot omul. Acum sunt în limite care depăşesc răbdarea şi bunăvoiţa oricui. Platforma în sine mi-a fost destul de greu să învăţ s-o folosesc, iar cu spamurile nu am ajuns să mă obişnuiesc nici când erau puţine, nicidecum la ora actuală, când sunt aşa de multe!

Iar asta a coincis cu faptul că m-am plictisit de scris pe  blog. Oricum scriu rar, de atâtea ori îmi propun să povestesc ceva amuzant, sau educativ, sau să fac o recenzie, sau să relatez un concediu, şi nu apuc. Dar acum trec printr-o perioadă în care nu am chef de scris genul ăsta, pe blog (că aşa, prin forma mentis şi specificul muncii, tot scriu întruna, dar de altele).

Apoi, a venit primăvara. Vreau să stau mai mult în aer liber, să mă întâlnesc mai mult în real-life cu prietenii, şi mai puţin în virtual. Mă face să mă simt mai vie.

Şi toate acestea au coincis, apoteotic şi salvator pot să spun, cu notificarea anuală de plată pentru găzduirea domeniului. Pe care n-am de gând s-o plătesc.  Chiar dacă nu e vorba de o sumă mare, prefer să le iau copiilor nişte acadele sau un loz în plic (necâştigător, eventual).

Aşa rar cum scriu eu, pentru cheful meu personal, de amorul propriu de a-mi mai exersa condeiul, există platformele free:

ancailie.blogspot.com - e cam gol acolo, doar nişte citate de prin cărţi sau gânduri airea-n tramvai. Dar acesta a fost primul jurnal de familie pe care l-am ţinut, primul "carnet" în care am notat, vreme de aproape doi ani, "simptomele" creşterii şi evoluţiei copiilor mei. Blogspot (Google) mi l-a şters prin iunie 2009 şi am pierdut toate postările, iar apoi când a redevenit disponibil, l-am luat doar ca să-l am din nou.

blogonovela1.blogspot.com - este prima blogonovelă pe care am făcut-o după aceea, începând din august 2009, cam în acelaşi scop.

b24kids.blogspot.com - este Gazeta culturală a copiilor în care cu drag adun şi întocmesc programe de petrecere a timpului cu copiii.

În greacă există un cuvânt, atopos, cu alfa privativ, pour les connaisseurs, care desemnează lipsa unui loc bine stabilit, a unui loc de baştină. Cu alte cuvinte, ca ţiganul cu cortul, de colo colo, nu am stabilitatea unui singur loc, a unui singur blog pe termen lung. So be it! Deconstructivist vorbind, îmi este specifică lipsa specificităţii.

Niciunul dintre blogurile, jurnalele sau ce-or fi fost nu mi-a adus niciodată niciun fel de remuneraţii financiare. Doar mici, foarte mici (adică numărabile pe degetele de la o mână) câştiguri în produse. 

Recunosc, nici nu am făcut nimic pentru asta, nu mi-am orientat activitatea spre câştigarea de profituri, cu alte cuvinte, potrivit unora dintre definiţiile pe care le-am tot citit prin bloguri mult mai populare şi la acei care se dau (şi poate chiar sunt) "guru" ai domeniului, nu sunt un blogger adevărat.

Da, toate locurile în care am scris şi scriu îmi aduc satisfacţie profesională, mândrie etc. Ajung să cunosc mult mai multe lucruri decât aş face-o dacă nu aş scrie. Dar pentru asta, sunt suficiente, cum spuneam, platforme free.

Că pierd domeniul în .ro. So what? Nu mă simt ataşată de el, nu ţin şi nu am făcut nimic pentru un "brand awarness".

Aşadar, au revoir, şi să ne revedem cu bine... în noile vechi locuri.