Cu copiii la concursul de înot: Salutări de prin coada clasamentului!

Fetele la încălzire în a doua zi de concurs.
Şi a trecut şi concursul de înot. Cupa de toamnă 6-9 ani, la Izvorani, pe 11 şi 12 octombrie.

Am avut emoţii duble, căci fetele au participat amândouă, la categoria 7 ani, respectiv 9 ani, la toate cele 4 stiluri de înot: liber, bras, spate şi fluture.

Pentru Roxana a fost al treilea concurs, pentru Ilinca - al doilea, şi pentru prima oară a participat la bras şi fluture - nici nu credeam că o să termine duminică 50 m fluture, la halul de răcită în care era! I-am propus să se retragă, dar nici nu a vrut să audă!

Pentru noi, scopul a fost atins: Roxana şi-a îmbunătăţit timpul de până acum, Ilinca la fel la 2 din 4 probe, şi a terminat cu bine cursa la celelalte 2 probe pe care le-a susţinut pentru prima oară.

Daaaar - Roxana a obţinut timp cu 1-2 secunde mai bun, ceea ce, la nivelul ei de punctaj, reprezintă prea puţin ca să avanseze în clasament. Dar hai să luăm partea bună a lucrurilor, evoluţie există. Cum citeam pe undeva azi: "progress, not perfection!" :)

Încălzirea în bazin, a doua zi de concurs.
Ilinca a progresat, la cele 2 probe pe care le-a mai susţinut şi în primăvară (liber şi spate) cam cu 15 secunde - dar ea a pornit de foarte departe, de foarte jos, de la un timp foarte prost. Dar din nou, să luăm partea bună şi să recunoaştem că există evoluţie (şi speranţă)! Cât despre celelalte 2 probe, bras şi fluture, nu au fost susţinute decât de jumătate din concurentele ei, fetiţe de 7 ani. Aşa că eu îi admir curajul! Şi al ei, şi al antrenorului Alexandru Toma, care a înscris-o şi la aceste probe şi a crezut în ea!

Ar fi câteva aspecte de clarificat (pentru mine însămi, poate...), în ce priveşte participarea Roxanei:

1. Ştacheta este deja foarte sus! Nu poţi să vii la 9 ani+ şi să speri măcar să intri la ştafetă, deci să fii în primele 8 de la clubul tău! Mai ales când clubul pe care îi reprezinţi - Bucharest Sport Club - este unul cu multe sportive bune! Nu mai zic că este imposibil să speri şi la altceva, un loc mai bun, mai aproape de podium - cum speră Roxana, care nu înţelege că odată ce a obţinut aceste rezultate, este foarte foarte departe de podium, la kilometri distanţă! Fie celelalte fete au început foarte devreme, fie sunt foarte talentate şi muncitoare, fie mai probabil, ambele. În general, în legătură cu orice, consider că nu poţi să reuşeşti fără talent şi muncă, iar una fără alta nu se poate!

Sau poate că poţi să vii acum - cum spunea Camelia Potec, pe care am avut plăcerea să o cunosc şi să vorbesc cu ea la Cupa care-i poartă numele astă vară (la care a participat şi Roxana, iar eu am fost fericită să fiu arbitru voluntar!). Ea spunea că la 6-7-8 ani suişurile şi coborâşurile podiumurilor sunt foarte... "aprige", că performanţa este de fapt ceea ce se întâmplă mai târziu, spre vârsta junioratului.

Dar dacă vii acum, atunci e nevoie de şi mai multă muncă, de şi mai multă ambiţie, de şi mai multă dedicare, pasiune...!

2. Dacă ai tăria şi maturitatea - pe care e greu să le avem şi noi, adulţii, darămite să le cerem copiilor asta! - să accepţi că înoţi pentru sănătate (că n-am auzit de înotători cu boli cardio-vasculare, sau de ficat etc, ba chiar dimpotrivă!), că participi la concursuri doar aşa, ca să-ţi verifici nivelul, ca să te căleşti (fizic şi psihic), şi pentru spiritul de echipă... etc, atunci e foarte bine! Dar trebuie să mai lucrăm puţin aici, la acceptarea asta!

3. Nu poţi să fii bun la toate şi trebuie să-ţi vezi şi părţile tale bune! OK, poate că sunt 30-40 de fete de 9 ani dintr-o astfel de competiţie mai bune ca tine. Dar câte din ele cântă la chitară de parcă s-au născut cu chitara în mână? Câte din ele schiază de la 5 ani, iar acum, la 9 ani, chiar pe pârtii negre? Câte din ele înţeleg diferenţa dintre present simple şi present continuous şi alte aspecte nebuloase ale gramaticii engleze? Hai să nu ne considerăm cele mai slabe, şi să vedem şi la ce suntem bune! :)

În ce priveşte participarea Ilincăi - vom vedea ce mai face în continuare, mereu am zis că ea e "aia mică şi alintată", dar mă uimeşte că are ambiţie, că îi place să înoate, că a învăţat într-un timp relativ scurt stilurile, nu mă aşteptam! Să ne înţelegem, şi ea e departe de podium, dar nu asta e ideea.

Una peste alta - felicitări tuturor participanţilor, de pe podium şi de pe lângă!
Felicitări şi părinţilor, pentru că investesc timp, bani, energie, speranţă etc. în copiii lor!
Felicitări antrenorilor pentru muncă!
Să ne vedem sănătoşi data viitoare! (sper să nu mai uit să fac poze şi cu fetele mele hi-hi-hi)

Comments

  1. Felicitari! Mi se pare o mare realizare! Atata imi doresc si eu de la Eliza, sa invete sa inoate ca lumea si din pacate ea nu prea e atrasa de apa decat ca balaceala. Nicio sansa sa inoate macar o lungime de bazin fara aripioare si improscat apa ca o broscuta. Ma uit la fetele tale si ma gandesc cat mi-as dori sa inoate si ea asa liber :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulţumesc, Laura! Acuma, dacă pui problema în felul ăsta, da, sigur că sunt şi eu mândră de fetele mele, că înoată corect, "procedeu" de înot! Dar stai liniştită că Eliza are încă timp să se înveţe. Şi ale mele au început cu bălăceală, aripioare şi jacuzzi, doar că la un moment dat ele au cerut mai mult, au vrut să facă mai intensiv. :)

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone