Jurnal de alergător sedentar

Da, am început să alerg, dar nu prea am continuat. Doar sporadic, între un cozonac şi o friptură de miel...
Problema e că mi se umflă piciorul "beteag" şi mă doare destul de tare după ce alerg, chiar şi aşa puţin cât alerg.

La sugestia antrenorului de înot al fetelor, am încercat să mă mut din parc, de pe asfalt, pe pista specială de atletism. Într-adevăr, din punct de vedere al alergării, e mult mai fain pe pistă, parcă o simţi elastică sub picior, aproape că te duce ea. Însă piciorul tot mi s-a umflat, ba chiar foarte tare, de a trebuit să mă aşez şi să îl ţin întins, ca să vină sângele înapoi spre partea de sus a corpului.

Ieri am zis că hai să alternez alergatul cu aqua gym, acel tip de mişcare care îmi place mai mult. Dar am ajuns la Worldclass ca o floricică, după o săptămână de Şcoala Altfel și una de vacanță, doar ca să constat că piscina era goală-goală, în revizie. Am făcut vreo 2 kilometri pe bandă, dacă tot eram acolo, la viteză 6km/oră, şi aşa nu m-a mai durut piciorul, dar tot mi s-a umflat tare!

Duminică am făcut vreo 4-5 km cu bicicleta, a fost mai bine.

Astăzi merg la control la medicul chirurg de cardio-vasculare. Nu mă aştept la reţete magice, ecografia doppler pe care am făcut-o înainte de Paşte şi analizele de sânge de ieri îmi arată că, din punct de vedere medical, sunt bine. Totuşi, de ce nu pot să fac mare lucru mişcare că mă doare piciorul şi mi se umflă?! Asta să îmi explice el! Şi ce altceva aş putea să fac.

Comments

Popular posts from this blog

Prin ce chinuri te trece o fiică (pre)adolescentă

Ruşine, arbitrelor!

Sorcova vesela - the new milestone